Follow this blog with bloglovin

Follow on Bloglovin

Totalul afișărilor de pagină

marți, 30 septembrie 2014

Apa de parfum Lolita Lempicka - review



   Hello! M-am asezat sa scriu review-ul pentru apa de parfum Lolita Lempicka. Dupa cum mi-e obiceiul, mi-am pus strategic sticluta langa tastatura si o tot privesc pentru ca o consider superba. Ma uit la toate detaliile si la finetea cu care a fost lucrata si gandurile imi zboara acum 10-11 ani. Atunci am avut o perioada cand am descoperit multe reviste, am inceput sa fiu interesata de parfumurile mai scumpe si care pe vremea aceea mi se pareau greu accesibile. Atat din cauza pretului, dar si datorita faptului ca la mine in oras parfumeriile erau pe cale de disparitie si efectiv nu aveam de unde le cumpara. Online-ul nu era la indemana mea atunci, asa ca a trebuit sa renunt la planurile mele ascunse de-a avea un parfum ametitor de care sa fiu atat de mandra si cu ajutorul caruia sa le las super-mirate pe toate colegele mele :).

  Chiar daca am fost nevoita sa aman achizitia, imi tot cumparam reviste, in special Look (care din pacate nu mai exista) si stateam sa analizez tot ce aparea, mai ales in materie de beauty. La un moment dat, intr-un numar oarecare, am descoperit pe-o pagina o sticluta fenomenala care mi-a luat ochii rapid. Dupa cateva clipe am reusit sa ma dezmeticesc si mi-am mutat privirea in josul paginii  unde am citit apa de parfum Lolita Lempicka! Dupa ce am notat mental pretioasa informatie, m-am reintors sa admir minunatia aia de sticla ce-mi parea perfectiunea intruchipata. Din pacate, in acel numar nu erau mai multe detalii, nici gand de note si aroma insa dupa cateva luni, undeva intr-o iarna, revista mea preferata mi-a adus noutati. Am aflat ca e un parfum dulce, lemnos, dar si floral si ca era la mare cautare in acei ani. De atunci, am tot revazut sticluta, dar cu timpul parca alte arome m-au tentat mai tare si chiar am considerat ca sunt prea tanara pentru un parfum dulce. Nu ma intrebati de unde ideea asta :).


  Totusi, se vede ca n-am uitat de acest parfum si la o comanda Aoro am zis sa incerc cu o mostra. Nu de alta, dar nu tolerez prea bine mirosurile grele si voiam sa stiu exact cu ce-am de-a face cand il aplic pe pielea mea. Pe de cealalta parte imi plac parfumurile dulci si cred ca v-am spus ca aveam o vecina foarte parfumata pe vremea cand eram mica. Ei bine, aceasta doamna folosea intotdeauna parfumuri dulci, mereu high-end si dupa ce o auzeam ca pleaca dimineata la servici, ma napusteam pe scari sa adulmec si sa vad cu ce era data in ziua respectiva :)).  Nu cred sa fi fost vreunul de la Lempicka, deoarece era inainte de ’97, insa erau arome care ma ameteau in cel mai bun sens cu putinta. Logic, asa ma inchipuiam si eu peste ani, iesind super-parfumata din apartament, cu tocuri care se auzeau in tot blocul si cu haine de blana! Nu radeti de mine, ca nu stiam eu prea multe pe-atunci si doamna cu pricina mi se parea fascinanta!

  Anii au trecut si acum stau sa ma gandesc ca tocurile mele nu se aud prea des pe scari, nu de alta dar rar sunt la inaltime, preferand de obicei balerinii, incaltamintea fara toc in general. Ba chiar de cateva zile numai in adidasi am iesit. Haine de blana? Nuuu! Nici nu mi-as lua, mi-e si mila de animalele sacrificate (desi pantofi de piele mai iau si nu-s tocmai impacata cu gandul), dar nici nu simt ca mi s-ar potrivi. A mai ramas doar parfumatul, dar aici chiar stau bine :)). Tot blocul stie cand ies eu pe usa si mereu am auzit de la unii si altii (nu vecini, ca astia-s certati si cu apa si sapunul) ca Alina miroase intotdeauna frumos! Na, eu ma bucur, e un compliment foarte placut pentru mine.

  Si daca tot imi place mie sa miros frumos, mi-am dat seama ca vreau musai, dar musai un parfum dulce. Atunci am luat si mostra si m-am indragostit de ea la prima aplicare, deoarece consider ca se transforma foarte interesant pe pielea mea. Luna urmatoare l-am si luat full-size si sincera sa fiu nu-mi amintesc sa-mi fi luat atat de repede un parfum dupa ce-am incercat mostra. Efectiv, nu puteam amana momentul si gandul imi statea numai la el.


  Se vede ca si el a vrut la mine, deoarece am prins o reducere super-importanta. La prima vedere, cutia este usor banala, intr-o singura culoare, fara inflorituri si exagerari. Daaaar, cand deschizi cutia si dai de sticluta, orice idee de banalitate iti este stearsa. Teoretic, simbolizeaza un mar, dar eu m-as fi gandit mai degraba la un fruct imaginar despre care fiecare isi poate inchipui ce gust si ce aroma are. Nu are capac si pulverizarea se face printr-un orificiu atat de micut si de migalos lucrat ce se afla pe tija marului :). Practic trebuie apasata codita marului ca sa descoperim aroma. Nuantele de mov deschis presarate cu auriu sunt perfecte pentru dulceata parfumului.


  Desi ma delectasem cu mostra, am aplicat rapid un puf pe mana si am fost invaluita de aceeasi caldura vanilata. Apoi se transforma intr-o aroma lemnoasa, intensa si apoi devine usor mai linistit, cu note florale. Cu toate ca e dulce, nu e genul de parfum care sa te faca sa ametesti. Eu il suport foarte bine si eu chiar am probleme de acest gen. Are in el ceva echilibrat care ma fereste de dureri de cap sau de prea multa dulcegaraie. Parca are si ceva tineresc in el, ceva ludic si de poveste – de altfel toate sticlutele Lempicka sunt inspirate din lumea basmului.


  Persistenta e foarte buna, cel putin pe pielea mea. Doua puf-uri sunt suficiente ca sa-l simt pana seara tarziu, asa ca sunt foarte multumita si din acest punct de vedere.


  Nu, nu am ce sa-i reprosez! Este un parfum de nota 10, care imi aduce aminte de viziunea pe care o proiectasem despre mine ca om matur, dar si ma face sa realizez ca aceasta proiectie trebuia adaptata la felul meu real de-a fi si-mi pare ca mi-a reusit :).


  Pe de alta parte, acest miros ma face sa-l asociez cu o vreme racoroasa, dar insorita, cu starea de bine, cu imprimeul leopard (noroc ca am o esarfa) si cu speranta in viitor.


   Spun un mare DA catre tot ce inseamna Lolita Lempicka si sunt foarte curioasa sa descopar si alte parfumuri sub aceasta semnatura!





Kissez!

luni, 29 septembrie 2014

Favoritele lunii septembrie

  Hello! Luna asta s-a dus ca vantul si acum a venit vremea sa fac bilantul! Dupa cum vedeti, nu-s multe favorite, dar acestea care sunt chiar ca m-au cucerit!

- crema de dus First Ginger de la Cien - imi place mult ca nu-mi usuca pielea, miroase foarte bine si e blanda. Nu e chiar perfecta deoarece aroma nu ramane prea mult pe piele, insa am folosit-o cu mare drag luna asta.

- samponul uscat Batiste. Chiar daca-l am de ceva vreme, m-am apucat de el doar in septembrie si-am inteles de ce exista atat de multe laude. E fenomenal! Detalii intr-un viitor review.

- balsamul de par Sunsilk luat din mare necesitate in duty-free la granita Greciei cu Bulgaria. E foarte bun si spornic si-o sa va vorbesc despre el mai pe larg.

- rujul Armani, review aici

- balsamul de buze Essence luat vara trecuta de la Viena. Am inteles ca aceste balsamuri au disparut de pe piata si tare rau imi pare deoarece hidrateaza foarte bine buzele.

- parfumul Lolita Lempicka ce mi-a trezit multe amintiri si despre care va voi scrie foarte curand


  Ei, imediat incepe si luna mea! Sa vedem ce ne aduce si octombrie ;).



Kissez!


duminică, 28 septembrie 2014

Servetele demachiante Auchan - review

  Hello! Azi avem o poza foarte luminoasa, dar n-am ce-i face - uneori lumina e proasta si-am nevoie de blitz si oricat m-as stradui tot ajung la poze stralucitoare.

  Deja ma stiti ca obisnuiesc sa incerc tot felul de produse marca proprie din diferite lanturi de magazine. Ei bine, cum puteau sa scape servetelele din Auchan? Le-am pus in cos fara sa ma uit la nimic in jur si-am ajuns cu ele acasa. Ca mai tot omul, am mai tras o privire la bon si-am ramas putin fara reactie, deoarece in dreptul acestor servetele era un pret de 1,3 lei. Nah, am folosit eu servetele foarte ieftine si chiar nu-i nicio diferenta intre ele si cele mai scumpe, insa 1,3 lei??? Pare un pret de acum cativa ani.

  Am trecut de moment, mi-a venit inima la loc si am decis ca trebuie sa vad eu cat mai repede cum sta problema.

  Pai... sunt niste servetele mai groase, fara striatii si destul de umede. Au un miros placut, floral si demachiaza bine si repede. Chiar isi fac treaba si pachetul se inchide etans pana la final. Concluzia e ca sunt chiar ok, pretul nu trebuie sa va sperie, insa (repet) servetelele sunt mai groase ca la alte marci, asa ca nu cred ca-s foarte potrivite pentru ochi (eu oricum le folosesc doar pe ten si pentru ochi optez mereu pentru demachiant crema). Nu am observat sa usuce tenul si le-am folosit chiar des. In plus, ambalajul mi se pare chiar simpatic. Nota 8, daca ar fi la raft doar servetelele astea si altele de 20 de lei le-as alege pe primele :)).



Kissez!

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Last train to wherever

  Salutare! E sambata! O sambata cam rece, presarata cu mari cani de ceai (tocmai mi-am luat o cana in care incap vreo 400 de ml si ma tot plimb cu ea de colo-colo), cu biscuiti cu nuci care sa ridice optimismul, cu cateva cosmetice care sa ma faca sa ma simt mai bine si cu muzica, bineinteles.

  Piesa asta, Last train to wherever am descoperit-o din intamplare pe Youtube acum ceva vreme. Stiti si voi cum e: mai apesi o piesa din lista sa vezi daca-ti place... Daca va hotarati s-o ascultati, sa stiti ca multe articole am scris cu ea in fundal :).




Kissez!

vineri, 26 septembrie 2014

Sampon si balsam pentru par vopsit Le Petit Marseillais - review

  Hey! Stateam eu intr-o seara, mi-am adus aminte de vremea cand eram blonda si ma gandeam ca pe blogul meu nu se gasesc deloc informatii despre produse destinate parului vopsit. Stiu cat e de greu sa gasesti combinatia care sa-ti mentina nuanta cat mai intensa, dar sa si hidrateze bine parul.

  Ei bine, nu m-am vopsit de dragul blogului, insa m-am hotarat sa-mi bag nasul in produsele mamei mele, sa mai testez pe unde e posibil si sa le ajut si pe fetele care au decis sa renunte la nuanta naturala. Logic, si aceasta categorie va cuprinde atat review-uri pozitive, cat si negative.


  In prezent, maica-mea foloseste samponul si balsamul Le Petit Marseillais, dupa ce a fost convinsa de prea multe reclame si de mine la raft :)). Ea are un par des, destul de gros, in general destul de rezistent la experimente.

  Am cumparat produsele LPM din Auchan: samponul a fost 12 lei (250 ml) si balsamul parca 13 (200 ml). Oricum, au preturi accesibile. Ambalajele sunt simple, dar usor de utilizat. Produsele contin ulei de sofranel si extract de afine si promit culoare luminoasa si de durata.

  Ambele miros bine, aroma e specifica produselor destinate parului vopsit, mai intens, parca fructat. Samponul este alb cu o textura densa, cremoasa. Nu face multa spuma si mama a ramas cu impresia ca nu curata suficient la radacina, in timp ce varfurile raman cam aspre. Se clateste usor din par, dar il lasa cam fara volum.

  Balsamul a fost incercat si de mine, dupa ce am aflat ca nu-i deloc stralucit. Am vrut eu neaparat sa-l testez deoarece am varfurile uscate si se presupune ca si parul vopsit e cam tot asa. Textura e densa, e tot alb. Are efect doar in cantitate mare si, implicit, se clateste greu. Daca pun putin balsam, am aproape sentimentul ca nu folosesc, dar daca pun in tot causul palmei (mie chiar mi se pare o cantitate foarte mare pentru lungimea mea) si-l masez o vreme mai lunga pe par, disciplineaza varfurile, insa efectul nu este fantastic.


  In ceea ce priveste scopul principal, mama spune ca nu a observat sa fi prelungit durata unei culori intense. Practic, n-are niciun efect in aceasta directie. Mi-a spus ca nu va mai cumpara aceasta gama, si-a inchipuit ca sunt mai potrivite parului ei. Nota 7 pentru amandoua. Eu as adauga ca putem urca nota balsamului la 8 dar doar daca e folosit din belsug.

  Sunt oarecum curioasa si de un gel de dus sub acelasi nume, dar nu stiu cand voi reusi sa-mi iau unul avand in vedere lista imensa pe care o am la geluri ;).



Kissez!

joi, 25 septembrie 2014

Demachiant Farmec Natural cu ulei de argan - review

  Salutare! Astazi trebuia sa va astept cu o recenzie, insa n-am reusit sa termin cartea, ba chiar n-am ajuns nici la jumatate, asa ca a trebuit sa-mi schimb planul. Pentru ca mie-mi place si-mi poarta noroc ziua de joi, am ales sa fac un articol pozitiv, asa ca am ales demachiantul Farmec cu ulei de argan.


  Il gasiti in supermarket-uri, farmacii, plafare si alte magazine si magazinase. Eu l-am luat din Auchan si-am dat vreo 7-8 lei pe el. Recipientul e micut, usor de depozitat si contine 200 de ml de produs. Din pacate fluturasul acela care tine capacul legat de sticla, a cedat inexplicabil la a doua utilizare. N-am patit asa ceva decat de vreo 2-3 ori in toata viata.

  Demachiantul nu contine parabeni, este destinat tenului uscat, sensibil si are in compozitie ulei de argan, dar si unt de cacao. Promite demachiere usoara, ten suplu, hranit, regenerat si calmat.

  Eu am ales sa-l cumpar doar pentru ca am fost foarte multumita de varianta cu galbenele si curiozitatea m-a indemnat sa incerc si acest sortiment.

  Am deschis recipientul si-am dat de un parfum destul de interesant placut, care nu ma deranjeaza. Produsul e alb cu usoare tente portocalii, textura e densa. Demachiaza foarte bine si repede atat ochii, cat si tenul. Nici ochii nu m-au usturat absolut deloc, e foarte bland. Nu trebuie sa insist, dar cel cu galbenele mi-a lasat impresia ca e si mai eficient.

  Tenul nu mi-a ramas uscat, nu m-am trezit cu eruptii sau alte neplaceri. De cealalta parte, nu mi-a obturat porii, nu m-am trezit cu puncte negre sau cu tenul prea incarcat. E spornic, asa ca-si merita cu siguranta banii. Imi place acest demachiant si ma bucur ca am avut ocazia sa-l incerc, dar cred ca dintre cele doua de la Farmec Natural cred ca l-as cumpara mai degraba pe cel cu galbenele.

  Oricum, ma bucur ca am mai dat de-un produs romanesc care-mi prieste. Nota 9.5 ;).



Kissez!

miercuri, 24 septembrie 2014

Vacanta 2014 - Grecia - al doilea pas - scurta oprire in Salonic

   Hello! Am promis ca revin cu povestile legate de Halkidiki, dar pana sa ajungem acolo am vizitat si doua obiective din Salonic si m-am gandit ca merita si ele atentie. Biserica Sf. Dumitru sau Hagios Demetrios - o biserica ce a trecut prin multe schimbari, ba chiar in anul 1430 a fost transformata in moschee. Aici se gasesc sase panouri de mozaic datate între perioada ultimei reconstrucții și inaugurarea politicii iconoclaste. Tot in Biserica putem gasi si moastele Sfantului Dumitru, sunt chiar pe stanga, la intrare.

  Cand am fost noi avea loc si-o exorcizare, asa ca n-am zabovit prea mult...


  Apoi am ajuns la Turnul Alb - Lefkos Pyrgos- un simbol al orasului. La inceput, facea parte din zidurile care imprejmuiau orasul, apoi a fost transformat in inchisoare otomana si  intr-o perioada au avut loc si executari ale condamnatilor la moarte. Acest loc e cunoscut ca fiind una dintre cele mai infricosatoare inchisori. Brrr! Se poate urca in turn si de-acolo se poate admira intreaga panorama a Salonicului. Eu, recunosc, nu m-am urcat, deoarece timpul era limitat si chiar n-aveam chef sa fug pe scari.
 

  Exact langa Turnul Alb, dam de mare ;). Dupa cum se vede, erau cativa nori, insa s-au risipit.



  Din Salonic pana in Halkidiki se mai fac cam 100 de minute. Mie Salonicul imi ramane in amintire ca fiind un oras curat, foarte diferit de orasele de la noi, oarecum cochet, cu multe tarabe cu fructe si cumva... pastelat :). Sper sa am ocazia sa-l vizitez pe indelete pentru ca-mi lasa impresia ca merita.


  In urmatoarea postare vom urca si vom cobori mult ;).



Kissez!

marți, 23 septembrie 2014

Pudra The One Illuskin - review

  Neata! Mi-am propus sa scriu acest review luna trecuta, insa de-abia acum reusesc sa-mi astern impresiile. Deoarece am tenul uscat si deshidratat nu consider ca pudra e necesara, ba chiar am observat ca cele mai multe pudre au tendinta de a-mi face tenul sa arate mai rau.

  Illuskin de la The One in varianta Medium a venit in coletul primit de la Oriflame si pot sa va marturisesc ca n-am fost fenomenal de incantata de faptul ca urma s-o incerc. Intai a fost putin cam inchisa pentru tenul meu, asa ca mi-am propus sa revin la ea peste o vreme.

  Logic, umbland pe-afara ca tot omul, m-am mai colorat putin. Tot in perioada aceea am inceput un fond de ten tot de la Oriflame care era o idee prea inchis. M-am gandit sa aplic pudra deasupra, ca nuanta sa fie aproape identica cu cea pe care o aveam in mod natural. A mers si de-atunci am inceput sa folosesc aceasta combinatie.


  N-am sa va mint, asa ca va spun din capul locului ca folosesc pudra doar ocazional. Are tendinta de-a usca putin tenul dupa cateva zile. Comparativ cu alte pudre testate, ramane insa un produs mai bland care arata bine chiar si pe tenul meu. Nu pot spune ca se strange inestetic in liniile fine, ramane pe ten intreaga zi. Eu de matifiere nu prea am nevoie, ba chiar prefer sa lucesc putin :)), insa am cativa pori pe obraji pe care i-as vrea mai mici. Iar pudra aceasta (alaturi de concealer-ul din aceeasi gama) face sa dispara problema.


 Concluziile sunt:

- ma bucur ca am dat de-o pudra care arata bine chiar si pe tenul uscat
- raportul pret calitate e ok: 50 lei pentru 8 grame, dar poate fi vanata la reduceri importante
- e spornica, asa ca ma va tine pana la 50 de ani :)).
- e foarte fina
- ambalajul e simplu si elegant
- nota 8,5
- as putea sa traiesc si fara pudra, dar ma bucur ca mi-a putut fi de folos

  Din pacate, din cauza tipului meu de ten, nu pot scrie impresii legate de matifiere, dar cu siguranta gasiti in blogosfera pareri diverse pe care ar fi bine sa le cititi inainte de o eventuala achizitie.


Kissez!

luni, 22 septembrie 2014

Benzi depilatoare Gerocossen - review

  Hello! De fapt review-ul de azi trebuia sa se numeasca benzi depilatoare pentru corp Gerocossen cu orhidee si parfum de fructe polineziene, dar am zis ca-i prea lung titlul asta.

  De ceva vreme nu mai incercasem benzi depilatoare, dar la raft, in Auchan, m-am decis ca am nevoie. Am dat un pret mic pe cutie - aproximativ 9 lei si inauntru am gasit 12 benzi si 2 servetele speciale.

  Benzile de ceara, in general, pot fi fantastic de bune sau ingrozitor de slabe. Numai ca e greu sa ghicesti asta doar dupa ambalaj. Cu Gerocossen a fost foarte bine, experienta a fost multumitoare si cu siguranta ca le voi mai cumpara. Am ajuns la concluzia ca hartia trebuie sa fie poroasa. Hartia lucioasa e de evitat.


  Benzile se separa foarte usor, insa pe timp mai calduros va sugerez sa ascultati sfatul scris pe cutie si sa lasati cateva minute benzile in frigider, deoarece contin o ceara foarte moale. Smulg cam 98% dintre fire din prima si fiecare banda poate fi refolosita. Este pentru prima data cand am aplicat o banda de ceara pe inca o portiune si a smuls aproape toate firele de par. Totusi, o banda merge folosita cam de trei ori, dupa care isi pierde din putere.


  Imi place si faptul ca nu raman reziduuri pe piele, n-a fost intotdeauna nevoie de servetel. Si apropo, numarul de servetele mi se pare inteligent ales, deoarece o cutie ajunge la doua utilizari, maxim trei (le-am folosit doar pentru picioare).


  Am dat de un produs bun care mai si miroase frumos: exotic, dulce, iar izul de ceara se simte mai greu. Clar mai cumpar ;)). In plus, pielea nu mi-a fost deloc agresata, am avut impresia ca m-a durut foarte putin comparativ cu alte benzi. Nota 10.



Kissez!

duminică, 21 septembrie 2014

Recomandari de duminica

  Hello! Imi aduc aminte de un tag de mai demult si una dintre intrebari era care e actorul meu favorit. Logic, am raspuns cu Tom Hanks pentru ca mi se pare un artist desavarsit, cu tone de talent si care mai mereu alege sa joace in filme altfel.

  Fiecare rol mi-l infatiseaza intr-o noua lumina si pentru mine chiar e cel mai bun actor. Cu toate acestea, nu v-am spus niciodata care sunt filmele in care mi-a placut cel mai mult. O sa ma limitez la trei.


  Despre Naufragiatul am mai scris odata tangential pe blog, dar am simtit nevoia sa-l amintesc deoarece de la filmul acesta am inceput sa fiu fana Tom Hanks.




  Saving Mr Banks aduce in prin plan povestea ecranizarii lui Mary Poppins in studiourile Disney. E un film foarte profund. Tin minte ca dupa ce l-am vazut, i-am spus mamei mele ca vreau sa-i pun un film, dar nu-i spun absolut nimic despre ce-i vorba, deoarece vreau sa fie o surpriza. I-a placut foarte mult si mi-a zis ca de mult n-a mai captat-o atat de tare un film.



  Preferatul meu din toate timpurile ramane Terminalul. Cand l-am vazut am exclamat: e genial!!! Cred ca l-am vazut de vreo 5 ori pana acum. Ma uit mai rar decat am chef ca sa-l savurez pe indelete si mereu descopar alte lucruri care-mi atrag atentia. Pe scurt, e vorba de un est-european care ramane blocat intr-un terminal din cauza problemelor politice. Fara bani, fara ajutor, el incepe sa-si construiasca o viata incetul cu incetul. Hanks e atat de credibil, incat ai jura ca vine din partea asta a Europei.



  Nu ma apuc sa fac recenzii acestor filme deoarece consider ca ele trebuie descoperite, nu povestite, asa ca pot doar sa va invit sa le urmariti ca sa vedeti daca aveti aceleasi gusturi ca mine :). Pe numele filmelor v-am pus linkuri sa va duca direct pe un site unde va puteti uita la ele (au si subtitrare).


  Duminica faina!




Kissez!

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Pleaca

  Hello! Ma bucura tare mult ca postarile mele de tip song of the day se bucura de multe vizualizari, chiar daca nu prea primesc comentarii. Vreau sa cred ca v-am adus in atentie macar o piesa care sa va placa si voi continua sa mai postez si alte alegeri de-ale mele.


  Azi, Vita de vie! Am fost o fana infocata a acestei trupe si chiar si acum o ascult destul de des. Despot are o voce inconfundabila. Una dintre piesele mele favorite e Pleaca, care-mi aduce aminte de anul 2002 si de casetofonul meu :)), Inca mai functioneaza ;).

   In alta ordine de idei, am anuntat si pe pagina mea de Facebook: cand ajung la 1000 de fani pe pagina mea, voi organiza un concurs, asa ca dati like ;)).



Kissez!

vineri, 19 septembrie 2014

Gel de dus Cien Sunshine Shower - review

  Salutare! La inceputul verii, Lidl a adus pe rafturi o serie limitata de geluri de dus. Erau patru variante si toate mi-au placut, insa am plecat rapid de-acolo deoarece la acel moment aveam multe geluri de dus. Apoi au disparut si astfel a disparut si ispita.


 Bag seama ca au fost multe in stoc si asa aceste geluri au invadat din nou magazinele Lidl. De data aceasta mi-am luat unul, desi nu stiu de ce l-am ales tocmai pe el, inainte fiind cucerita de cel cu cocos sau cel cu pepene. O fi fost o pornire de moment :)).


  Daca va tenteaza, grabiti-va sa va luati deoarece presimt ca nu vor rezista prea mult. Costa doar 3,5 lei, mie mi se pare un pret neverosimil, are 250 de ml. Miroase foarte bine: chiar daca pe ambalaj observ o floare de tiare, mie-mi aduce aminte mai mult de citrice si de muscata. Un miros fresh, usor amarui. Spumeaza super rapid, se consuma greu, pielea ramane parfumata destul de mult timp dupa dus si nu usuca pielea. Chiar nu-i gasesc niciun defect, imi plac produsele pentru corp marca Cien :). Nota 10.




Kissez!

joi, 18 septembrie 2014

Necunoscuta de la Wildfell Hall

  Neata! Acum cinci ani, tot toamna, citeam Jane Eyre de Charlotte Bronte. Mi-a placut mult, asa ca am fost curioasa sa vad si stilul de scriere a surorii ei, Anne Bronte. Mi-am luat romanul Necunoscuta de la Wildfell Hall din aceasta librarie online si pot spune ca mi-a placut la fel de mult.


  Actiunea romanului are loc in prima parte a secolului al XIX-lea, la Wildfell Hall. Aici gasim o comunitate destul de inchegata, cu obiceiurile lor, cu oameni care se cunosc foarte bine intre ei si care de-abia asteapta sa se intample cate ceva menit sa-i scoata din semi-apatie.


  Intr-o buna zi, langa Wildfell Hall, intr-o casa cam subreda, se muta o tanara femeie (Helen) cu un copil si cu doar o servitoare. Cei trei prefera sa stea cel mai des izolati, isi pretuiesc singuratatea, merg rar in vizite si nu vorbesc despre trecutul lor. Localnicii incearca sa afle cat mai multe, insa Helen pareaza mereu cu maiestrie intrebarile iscoditoare. In lipsa de informatii, gura lumii incepe sa compuna tot felul de povesti pe seama bietei femei si toti incep s-o evite.

  La inceput, doar Gilbert, un tanar de 24 de ani ii ia apararea, insa, cu timpul, incepe sa se intrebe si el care o fi adevarul. Helen ii incredinteaza jurnalul ei, care cuprinde o buna parte din viata, iar acolo toate intrebarile isi primesc raspunsul: Helen se casatoreste de tanara cu un om a carui reputatie nu era buna deloc, insa ea se incapataneaza sa creada ca-l poate aduce pe calea cea buna. La scurt timp dupa casatorie, sotul ei incepe sa-si arate adevarata natura: chefliu, betiv, afemeiat, santajist emotional si altele. Helen incearca sa-l faca sa renunte la vicii, sufera ingrozitor si-ar face orice sa-l vada bine, insa el continua sa se afunde tot mai tare in placerile lui superficiale.


  Va las sa descoperiti singuri toate secretele casniciei lui Helen, dar si modul cum va evolua prietenia sincera dintre ea si Gilbert.


  Este o carte frumoasa, dar trista si citind-o mi-am repetat de cateva ori: englezii au cea mai buna literatura! Acesta e crezul meu de vreo 12 ani de zile. Daca va palce literatura clasica, cu siguranta cartea de fata nu va dezamagi.


  Si pentru ca e joi, va invit si la alte recenzii:
Diana - http://cherryqueendee.blogspot.com/
Gabi - http://paginidezisinoapte.blogspot.com
Lorellei- http://lorellei93.wordpress.com/
Ana Maria - http://unghiutelemele.blogspot.ro/
Iulia - http://iuliabeldean.blogspot.ro/
Lavinia Monica- www.clmblog.info
Adelina Tomescu http://adelinnasworld.blogspot.ro/ 



Kissez!

miercuri, 17 septembrie 2014

Vacanta 2014 - Grecia - Halkidiki - primul pas - generalitati

  Hey! Daca mai stau mult fara sa va povestesc de excursie, cred ca ma prinde ziua mea :)). Deoarece n-am fost in circuit, m-am tot gandit cum sa fac si cum sa scriu ca sa fie cel mai bine. Voi imparti ideile mele in doua postari: astazi va povestesc despre drum, autocare, soferi, ghizi si hotel, iar peste cateva zile va povestesc despre Halkidiki.



   Anul trecut, dupa experienta Christian Tour scriam ca n-o sa-i mai aleg decat daca o sa fiu obligata de imprejurari. Parca am simtit ceva! Anul acesta imprejurarile mi-au fost potrivnice, initial am vrut sa vizitez Serbia si Albania si chiar au fost momente in care am crezut ca stau acasa si gandul mi-era insuportabil sincera sa fiu. Eu TREBUIE sa plec in vacante :)). La sfarsitul lui iulie am decis sa-mi iau bilet si fie ce-o fi! Din anumite motive, am putut sa aleg doar sfarsitul lui august si primele zile din septembrie. N-am gasit nimic pe gustul meu decat la... Christian Tour!


  Am hotarat sa plec pentru ca data trecuta m-a enervat foarte tare ghidul, iar acum planuiam o excursie in care sa stau cu burta la soare, fara excursii optionale - deci contactul cu ghidul era limitat.


  Punctul de plecare a fost Caransebes. Daca cumparati biletul din alt oras care nu e pe ruta oficiala, vi se asigura transportul gratuit pana la punctul de imbarcare. Noi am ajuns la Caransebes cu taxiul. Initial trebuia sa fie inca doua persoane alaturi de noi, insa au renuntat din motive necunoscute. Sa mergi asa cu taxiul chiar a fost ok, insa si acum ma intreb unde ne-ar fi inghesuit bagajele pentru patru persoane, pentru ca taximetristul sustinea ca a mers de multe ori asa... Parerea mea este ca iesi cu bagajele cam sifonate din povestea asta, insa repet, noi am avut noroc si ne-am dus lejer.


  Plecarea din Caransebes a fost la ora 17, autocarul a venit promt. Autocarul curat, soferii ok ( Cristian si Nicolae). Ghidul, Sergiu, mi-a parut ok, desi eu personal n-am schimbat nicio impresie cu el, insa parea competent si binevoitor. Ne-am urcat in autocar si am inceput drumul :)). Pana acum n-am avut onoarea sa trec pe la Orsova si chiar am fost impresionata - foarte frumoase locuri! Ne-am abatut la Craiova sa mai luam o gramada de excursionisti. De data aceasta oamenii mi-au parut mai de calitate daca pot sa ma exprim asa comparativ cu circuitul de anul trecut. Au fost si niste exceptii cu guri mari si lipsa de igiena, insa procentul lor a fost mic.


  Iesirea pe la Calafat, bulgarii asa cum ii stiam: fara sa te controleze la granite si cu multa bezna prin tara. Apropo, tranzitarea Bulgariei dureaza cam 7 ore, daca vreti sa va faceti o idee. Grecii de-abia de uita la actul de identitate, super simplu, asa cum imi aminteam.


  In excursie am avut inclusa si o scurta vizita la biserica Sf Dumitru si la Turnul Alb, am petrecut vreo ora in Salonic, va arat poze peste cateva zile.


  Inainte de Salonic am facut un schimb intr-o parcare cu un alt autocar care venea din alta zona (Arad parca) si ne-am despartit: autocarul care mergea spre Halkidiki si cel care mergea spre Riviera Olimpica. La dus am ramas in acelasi autocar, la intors, m-am coborat si m-am mutat. E o chestie care mie nu-mi place, dar care vad ca se tot practica la Christian Tour. Riscul sa-ti uiti vreun bagaj e mare, deoarece e invalmaseala pe acolo si daca nu te astepti sa faci schimbul, esti luat pe nepregatite si chiar am auzit ca des se pierd bagaje.


  La Halkidiki am avut cazare la hotel Medusa si am coborat la prima oprire. Poate va fi utila si informatia aceasta: in Grecia toate hotelurile au o stea in plus fata de noi, asa ca nu va luati bilete la hotele cu mai putin de trei stele, caci sunt similare cu cele de doua stele de la noi.


  Hotelul Medusa nu iese cu nimic in comun fata de hotelurile cu aceleasi tarife. Eu l-am ales pentru ca am vazut ca are terasa si mi-a prins foarte bine, insa nu stiu daca-l recomand. Pentru cei cu copii e bun ca-s o multime :)), pentru cei fara poate deveni usor cam galagios. Oricum, nimic iesit din comun ;)).La Paralia Katerini am stat la hotelul San Antonio care mie personal mi-a placut mai mult. Dar e adevarat ca acolo iti duceai singur gunoiul pana la pubele.

  Patul se schimba intai la 2 zile, apoi la 3, gunoiul e luat zilnic. Ok-utz din punctul asta de vedere.  Imi cer scuze ca am udat din greseala cearsaful inainte sa pozez si-am mai si mototolit un prosop. Ma iertati voi! :))
  Am avut si chicineta, dar logic ca mie mi-a fost total inutila: doar nu ma duc in concediu sa asud pe la cratite :)). Frigiderul, insa, a fost folosit!

  Si asta era peisajul de la terasa mea :).
  In spate e chiar strada, dar prea putini se uita la tine cum sezi la odihna :)). Oricum, am inteles ca exact zona unde-am stat noi e cea mai linistita. Chiar pare.



  Hotelul avea si piscina insa mie mi se pare un SACRILEGIU sa merg la Halkidiki si sa ma inmoi intr-o piscinutza! Altii stateau si o sa aflati in postarea viitoare de ce :)). Mai era si o terasa langa  piscina dar n-am apucat sa-i fac nicio poza deoarece n-am ajuns pe terasa aceea. Nu mi-am luat mic dejun inclus in pret deoarece am stiut ca o sa-mi fie lene sa ma trezesc asa de dimineata (7-10) si banuiam ca o sa plec mai tarziu la plaja, soarele fiind mai bland. Am gandit bine, ca m-am tot trezit dupa 9 si pana m-am invartit, as fi pierdut micul dejun! In consecinta, nu pot sa va zic cum era mancarea acolo. Tot ce va pot spune e pretul: 5 euro de persoana pe zi.

  Hotelul e destul de bine amplasat pentru ca e aproape de strada cu magazine, dar va sugerez sa cititi si postarea viitoare ca sa vedeti drumul spre mare.



   Cine a vrut, a avut sansa sa faca si excursiile optionale. Ghizi: Anca si Valentin. Dupa cum v-am zis, eu n-am vrut din start sa fac vreuna, insa nu pot sa nu spun urmatoarea chestie: fiecaruia dintre noi ni s-a inmanat o foaie cu numele si numerele de telefon ale ghizilor si, atentie va rog, data si ora de intalnire cu reprezentantul Christian Tour, adica sus-numitul Valentin, in vederea unor discutii despre excursiile optionale si nu numai. Noi aveam chiar dupa ce-am ajuns, la ora 18:30! Apoi, sa ma scuzati! 1- e penibil cu ideea asta de intalniri ca la gradinita! 2 - poate aveam chef sa dorm dupa un drum de 22 de ore! Din punctul meu de vedere era mult mai simplu sa fi venit printre noi in autocar sa ne intrebe pe fiecare in parte decat sa dea turul statiunilor.

  Pentru ca eram treaza, am coborat! Am asteptat cateva minute si n-a venit niciun Valentin! Logic ca am plecat in treburile noastre, dar unii l-au asteptat mult si bine. In ziua plecarii l-am sunat sa aflam cand sa asteptam autocarul si nu voia sub niciun chip sa ne spuna. Ne-a trimis la receptie ca cica acolo ne asteapta o foaie. Am mers, ia foaia de unde nu-i. Atunci m-am hotarat sa schimb placa si-am sunat-o pe Anca. Ea a fost foarte draguta si promta si m-a luminat pe data. Am si cunoscut-o ulterior si parea o fata chiar ok.

  Avand in vedere ca despre Halkidiki va povestesc peste cateva zile, sar direc la momentul plecarii: colectarea turistilor incepe la ora 16. Iesitul din camera se produce la 12. E ok, avand in vedere ca acum sase ani, cu Tramp Travel am iesit la 10 si-am plecat la 18:30 :)))). Acum rad, dar atunci stiu ca eram obosita rau.

  Revenind la 2014, fac o mica paranteza, excursionistii din Republica Moldova au plecat la ora 11. I-am invidiat putin :)).


  Drumul a decurs fara incidente, cu aceeasi formula de soferi + Sergiu dar cu alt autocar am ajuns repede: la ora 6 eram la Craiova si la 9 si ceva in Caransebes. Cu destul de mult inainte de pranz eram acasa. Si la intoarcere, tot cu taxiul. Un lucru demn de laudat e faptul ca taxiul deja ne astepta in Caransebes si-am aflat ca fusese sunat cam cu 4 ore inainte. Am facut doar 20 de ore la intoarcere, din punctul meu de vedere a fost usor suportabil, dar eu sunt invatata cu drumurile astea.



  Daca e sa compar a doua experienta Christian Tour cu prima, a fost mult mai bine. Sa nu uitam, totusi, ca n-am avut prea multe de-a face cu ei. Poate daca faceam excursiile optionale as fi avut muuulte de povestit, insa asa am avut doar mici incidente. De data asta nu regret, dar am chibzuit-o bine :)).


   Sa nu uit: de la agentia de-acasa mi s-a spus ca nu-i necesar sa duc dupa mine actul excursiei, la hotel a fost primul lucru care mi s-a cerut! Logic ca-l aveam, dar m-am gandit ca-i util de scris.


  Rezumatul postarii: nu-mi place ideea de-a te muta dintr-un autocar in altul caci risti sa uiti bagaje, nu sunt la gradinita (!) si nu mi-a prea placut unul dintre cei trei ghizi :)). In rest, nu am comentarii.


  Acum ca am terminat cu detaliile tehnice ale excursiei, ma pregatesc sa scriu despre cele 7 zile de zacut, care m-au uns pe suflet! :)) Articolul va aparea peste cateva zile.




Kissez!

marți, 16 septembrie 2014

Armani Rouge Ecstasy Peony - review

   Hello! Atunci cand v-am aratat ce continea cel mai recent colet Aoro multe dintre voi ati fost curioase in legatura cu noul meu ruj. E adevarat, vi l-am aratat doar in cutiuta pentru ca am vrut sa tin toate detaliile pentru review. Nici swatch n-am facut deoarece am zis ca o sa va indragostiti prea tare de el si n-o sa mai aveti rabdare pana la review ;)). Cred ca dupa ce o sa-l cititi, o sa vreti si voi un ruj marca Armani. Sau cel putin sper!





  Cum am ajuns sa-l iau? Pai am simtit ca merit si eu un ruj high-end! Si am vrut sa fie Armani pentru faptul ca era nou lansat (februarie 2014), arata teribil de bine pe site si pentru ca n-am prea experimentat cu aceasta casa si am considerat ca e timpul.

  Giorgio Armani s-a nascut in Italia in anul 1934 si a fondat compania de succes cu acelasi nume in 1975. In 2001 a fost desemnat cel mai de succes designer italian. Inainte de asta, Giorgio Armani a fost medic! O alaturare putin mai neobisnuita, insa cunoscutul designer chiar a studiat mult in domeniu, a intrat si-n armata si a lucrat in spitale, insa si-a dat seama ca nu acesta e drumul lui in viata. Se pare ca a gandit bine si a inceput sa lucreze la un magazin La Rinascente din Milano unde se ocupa de estetica vitrinelor. Apoi a ajuns vanzator in acelasi magazin iar acest lucru l-a ajutat foarte mult in zona de marketing.


   Ca designer a inceput sa lucreze in anii ’60 la Nino Cerutti, dar peste scurt timp  a inceput sa lucreze si ca freelancer.


  Intre timp l-a cunoscut si pe Sergio Galeotti care a devenit partenerul lui si care l-a indrumat mereu cat se poate de bine si astfel a ajuns pe culmile succesului. Restul e istorie si cred ca oricine macar a auzit de Giorgio Armani.


  Un amanunt pe care poate nu-l stie toata lumea, dar care mie  mi s-a parut foarte important a fost decizia lui de a renunta in cadrul show-urilor sale la modelele care aveau o greutate mult prea mica fata de valorile normale. Armani a luat aceasta decizie dupa moartea modelului de 21 de ani Ana Carolina Reston, care suferea de anorexie si care s-a infometat pana la moarte. Mie chiar mi se pare laudabila initiativa lui.


  Dar sa trecem la lucruri mai optimiste ca doar avem aici in imagini un produs de exceptie.

  Cand vine vorba de rujuri, nu am o experienta vasta cu ele si din cate imi aduc aminte, am mai facut aceasta confesiune. Era o vreme cand consideram rujul un accesoriu al femeilor mature, iar eu intindeam mereu mana spre glossuri deoarece mi se pareau mai tineresti si mai potrivite pentru mine. Cu toate acestea, mereu imi bagam… botul in rujurile mamei mele, mereu le testam si daca voiam ruj stiam ca la ea gasesc mereu ceea ce am nevoie.


  Cu timpul, mi-am dat seama ca si batranul ruj are multe calitati si acum cativa ani am descoperit ca detineam mai multe rujuri decat glossuri si credeti-ma, asta chiar a fost un eveniment. Nu cred ca mai pot lua partea vreunei tabere: glossurile sunt faine, rujurile sunt faine si ambele merita sa fie in orice colectie.


  Pe acest ruj Armani l-am ales pentru ca am consumat aproape toate rujurile pe care le aveam. Imi dau seama ca multe dintre voi preferati sa dati o suma mai mica pe un produs similar, insa eu chiar consider ca nu-i scump. In primul rand, pe mine un ruj ma tine intotdeauna mai mult decat un parfum care deseori costa peste 200 de lei. Daca la potiuni pot sa dau cu doua puf-uri mai mult, cu rujul chiar nu poti face excese ca arati ca un clovn, asa ca el singur iti impune moderatia. Apoi, am ales o culoare care se potriveste practic cu orice, deci poate fi purtat zilnic fara niciun fel de probleme. Iar in al treilea rand, eu chiar nu aleg sa am colectii de 30 de rujuri pe care sa le las sa rancezeasca. Prefer doua de care sa fiu multumita. Sau chiar unul singur. Daca va regasiti in profilul meu, chiar va incurajez sa va luati un ruj high-end. Face bine la moral ;)). In plus, e valabil 24 de luni de la data deschiderii, asa ca aveti in fata doi ani de folosire! Eu consider ca e foarte bine asa.

 

   Bunul gust si clasa se observa de la primul contact. Ambalajul este elagant si rosu, un detaliu care il face si mai atragator. Tubul e simplu, doar accesorizat cu marca inconfundabila. Se deschide si de inchide foarte usor, gratie magnetului care aseaza capacul mereu in locul potrivit.




   Rujul e cremos, dar nu se strange inestetic in liniile buzelor. Ma temeam putin de acest lucru, pentru ca rujurile cremoase tind sa aiba acest efect asupra buzelor mele. Nu se tranfera pe dinti, rezista foarte bine, iar nuanta mea, Peony, e naturala, placuta, dar si eleganta in acelasi timp.  Pe buze se vede usor lucios, asa ca imediat a devenit preferatul meu. E produsul ideal pentru primavara si vara, insa cu siguranta voi intinde mana dupa el si in sezonul rece. Daca ma imbrac sport, aplic doar un strat subtire, car sa-mi ofere putina culoare, daca trec la casual deja imi permit sa aplic ceva mai mult.






  Oricum, am ramas cu sentimentul ca nu poti da gres nici cu acest ruj, nici cu aceasta nuanta. Pretul e in jur de 130 de lei si are 4 grame. Iar daca tot jonglez cu numerele, pot sa va spun ca nota mea e 10!


  Sunt tentata sa-mi mai iau o nuanta, dar voi astepta pana ajung la jumatatea lui Peony! Pentru viitor iau in considerare si nuantele: Eccentrico, Blush, Lotus sau chiar Tokio! Bineinteles, dupa aceasta experienta foarte reusita, am inceput sa ma uit cu si mai mare atentia la toata gama de produse Armani.


  Pe voi care produs high-end va tenteaza cel mai tare indiferent daca e de la Armani ori ba?



Kissez!

luni, 15 septembrie 2014

Crema de dus Nivea Creme Coconut - review

  Hey! Azi o sa va povestesc putin despre un produs pe care am vrut sa-l am neaparat. Il gasiti cam prin toate magazinele, pretul e de 10-14 lei, depinde de unde-l cumparati si are 250 de ml. De cum am vazut poza de pe ambalaj, am avut chef de un dus in aroma de cocos si-am fost entuziasmata cand mi l-am luat.


  Dupa ce am pus mana pe el, l-am si deschis sa vad cat de aromat e si... am fost dezamagita. Aproape nici urma de vreo nota de cocos. Din contra, mirosul e greu. Seamana putin cu cel de la gama cu floare de lotus din Thailanda de la Avon, insa diferenta majora e ca acela era racoros, usor si acesta e greu si persistent. Doar o vaga impresie m-a facut sa le asociez. Si-am facut imprudenta sa incep crema de dus Nivea intr-o seara calduroasa...

  Textura e cam uleioasa, se clateste foarte greu. Se consuma foarte repede, nu face spuma.

  Am incercat sa-l folosesc pe timp mai racoros, dar aproape tot timpul imi cade rau mirosul acesta si probabil a contat ca am inceput experienta cu stangul. E atat de departe de ce mi-am imaginat :(. Imi dau seama ca aroma nu este neaparat urata, dar e foarte diferita fata de ce-am crezut si probabil de-aici si dezamagirea. Nota? Vreo 5. Am incercat sa-i dau multe sanse, dar se pare ca nu-i chimie intre noi :(.


  Daca sunteti in cautare de miros autentic de cocos acesta nu-i produsul pentru voi - n-are urma de "refreshing scent of coconut water". Sau cel putin eu n-am gasit asa ceva.




Kissez!

duminică, 14 septembrie 2014

Very Inspiring Blogger Award

   Hello! Cam mult a trecut de la ultimul tag, noroc cu Lorena care s-a gandit si la mine. Thank you! Trebuie sa va spun sapte lucruri despre mine si nu stiu daca voi gasi sapte lucruri noi, dar sa incercam:

1. Momentan sunt foarte indispusa ca s-a terminat vara si ma gandesc cu sufletul cam strans la temperaturile mici.

2. Cred ca urmatorul meu parfum va fi o creatie Rochas :).

3. In ultima vreme tot pierd din cercei si nu-mi explic de ce mi se intampla asta - blestemul cercelului? Pe unii i-am recuperat, dar pe altii nu :(.

4. In vacante plec cu o multime de medicamente dupa mine! Si de obicei ajung sa le dau altora :)).

5. Visez ca usa frigiderului meu sa fie plina de magneti adusi de prin toate tarile posibile.

6. Desi am multe perechi de blugi, fac de fac si rotesc doar vreo patru dintre ele :)).

7. Am zile in care-mi asortez tricourile cu sosetele ;)).


  Acum ar trebui sa dau tag-ul catre 15 bloggerite, insa eu invit pe toata lumea sa-l faca.



Kissez!

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Spray Cien Hot Pink - review

   Salutare! Daca ajungeti des prin Lidl cu siguranta ati vazut ca deodorantele Cien au fost inlocuite de ceva vreme. Iar daca ma cititi regulat, stiti ca nu mi-a fost pe plac aceasta schimbare. Eu am incercat doar varianta Hot Pink. Costa tot 6 lei si are tot 200 de ml. Noile deodorante nu contin saruri de aluminiu.


    Daca as fi incercat acest deodorant sub alt nume probabil ca as fi zis ca-i un produs mediu, insa comparandu-l cu Cien-ul vechi, dezamagirea mea e cam mare. Mirosul e destul de exotic, nu-i neplacut, dar nici prea fin, recipientul pulverizeaza ok, insa compozitia este total schimbata si eficienta s-a injumatatit.



  Pe mine, sincer, nu ma incanta absolut deloc lipsa sarurilor de aluminiu in conditiile in care nu ma protejeaza suficient. Probabil ca persoanele care n-au reale probleme cu transpiratia isi permit sa aleaga, insa eu prefer sa-mi simt zona axilelor uscata. In consecinta, renunt la Cien dupa ce l-am cumparat aproape exclusiv vreo 2 ani. Am sentimentul ca am pierdut un produs drag mie si pot doar spera ca (la un moment dat) sa revina la reteta initiala.

  Pentru noul Cien Hot Pink am nota 6.




Kissez!

vineri, 12 septembrie 2014

New stuff

  Neata! Intotdeauna astept cu nerabdare pachetele de la Libris si le deschid mereu cu mare entuziasm. De data aceasta, am fost si mai fericita decat inainte, pentru ca mi-am luat doua carti groase, care de abia asteapta sa fie devorate, iar apoi prezentate pe blog :).

  Prima mea optiunea fost Magicianul de John Fowles. Am cartea asta pe lista de vreun secol, de cand am citit Colectionarul si m-a captivat iremediabil. Are peste 750 de pagini scrise cu caractere mici! Yeeeeeeeeeeeeeeeeey!

  A doua alegere: Necunoscuta de la Wildfell Hall de Anne Bronte. Ma astept la o carte clasica ce prevad ca va fi pe gustul meu.

  Am o pofta de citit fenomenala, dar nu stiu cu care sa incep :)).




Kissez!

joi, 11 septembrie 2014

Shopping de vacanta

  Salutare! Banuiesc ca ati asteptat aceasta postare. M-am gandit sa incep cu ea, iar mai apoi o sa va povestesc pe larg si despre excursia in sine.


  Intrucat nu mi-am luat multe cosmetice, m-am gandit sa va arat si celelalte cumparaturi ca sa va faceti o idee despre preturi (cam duble fata de cele gasite la noi - despre subiectul acesta voi discuta mai pe larg intr-o postare viitoare.) si astfel cred ca va iesi o enumerare destul de lunga. Voi posta pozele in ordine cronologica. Sa incepem!


  La prima iesire din camera m-am ales cu papaya deshidratata. Pana acum nu incercasem, aduce cu caisele uscate ;). 200 de grame costa 1,6 euro.





  Nici bine n-am ajuns pe taram grecesc si-am dat fuga sa-mi iau un sapun cu ulei de masline. Mi-am luat savoniera goala de acasa ;)). 1,5 euro.


  Apoi m-am indreptat catre dulciuri, nu puteam altfel :)). Rahat cu pepene 3,2 euro si cutie mica de rahat cu migdale si unt de capra 2 euro.





  Mai departe, provizii de sapunuri pentru acasa. Cele mici 1,5 euro, cel mare din stanga jos 2,5 ;). Desi nu sunt fana a uleiului de masline, aceste sapunuri sunt atat de delicate, incat m-am spalat si pe fata cu ele si am fost extrem de multumita. Singurul minus ar fi faptul ca se consuma mai repede decat un sapun obisnuit.

  Dupa cum vedeti, alternez sapunurile cu dulciurile! Iubitele mele jeleuri Haribo cu piersici pe care nu le gasesc sub nicio forma in tara - 1 euro punga de 100 de grame si baclava - 2,9 euro.
  Si cum ma plimbam eu frumos printr-unul din supermarketuri numai ce vad Crest - doua tuburi 3,7 euro! Logic ca am luat, chiar daca nu era un pret chiar bun. Pasta asta de dinti e super-buna si nu o gasesc in orasul meu. Inca un sapun ;)) si un parfumel crema copie dupa Poison de la Dior. Prima data am vazut parfumelele astea cand eram in generala si am cumparat si-acum sase ani - e un fel de traditie, chiar daca nu sunt adepta copiilor - 3 euro.
  Inca o cutie dulce ;)). Rahat - 2,6 euro

Cand am vazut cutiile acelea cu nuga, am zis ca neaparat trebuie sa-mi iau, dar n-am apucat nici acum sa gust din ele - ma asteapta inca. Sunt cu migdale si merisoare - 2 euro fiecare si chiar daca cutiile par foarte mari sa stiti ca gramajul e de 120, inca o cutie cu papaya, rahat cu aroma de trandafiri - 2 euro, cu arome asortate: 1,3 euro si un ulei mic de masline cu 2,5 euro, ca sa nu zic ca am plecat fara :).
 Prin ultimele zile, am inceput sa regret ca n-am cumparat inca un sapun ca cel din prima zi, asa ca am remediat rapid problema. Am mai adaugat inca unul cu scortisoara ;)). Biscuiti cu crema de cacao si capsuni - sunt foarte buni - doua pachete la 1,9 euro. Migdale, fistic si alune de padure in susan. Am luat doua pungi, dar una s-a ratacit si n-a mai ajuns la sedinta foto. Cand am descoperit acum sase ani migdalele trase in susan am mancat intr-o dupa-masa aproape 200 de grame :)). Susan - 0,7 euro si halva - 5,9 euro. Tot in poza asta vedeti si un set Olivia beauty and the olive tree, in varianta cu rodie. De nu m-am invartit in toate magazinele! Teoretic voiam un balsam de par si chiar daca am avut de unde alege, nu mi s-a lipit nimic de suflet. Setul acesta cu gel de dus si mini-lotiune insa, m-a acaparat rapid si vreo trei zile l-am studiat pe raft pana am zis: il iau! 7,6 euro. La set mai era si varianta cu smochine si inca cu ceva, dar sunt eu uituca si mai existau si geluri, lotiuni, sampoane, balsamuri si alte chestii interesante.

  Deoarece la precedenta excursie in Grecia m-am umplut de tot felul de suveniruri, de data aceasta am luat doar un set pentru sare - 3,5 euro si otet si un magnet papucel pe care il iubesc - 2 euro, dar tipa de la magazin mi-a facut reducere 50 de centi ca l-am luat impreuna cu bratara de mai jos :))!
  Bratara - 5 euro :)



  Mi-am mai luat niste doze de Fanta lemon pentru ca e net superioara celei de la noi. Mult mai aromata, chiar are un gust foarte placut. O doza costa 0,7 euro sau 0,8 depinde de magazin. Si un pachet imens de jeleuri, dupa cum se vede din poza :))))). 90 de centi! Cam mult, as zice eu!




  Cam atat din Grecia, chiar nu consider ca am exagerat, mai ales ca din dulciuri am mancat si acolo (2 persoane) si majoritatea stau si ma asteapta si mai mult ca sigur ca le voi imparti cu intreaga familie ;)).


  Ne-am oprit in duty-free si nu stiu cum sa va spun dar, desi iubesc magazinele astea, acesta nu m-a dat pe spate. Preturi cam mari, toti s-au inghesuit la ulei de masline si dulciuri, dar mie mi s-au parut mai scumpe ca in statiuni. Cred ca a fost efectul de turma, dar unii efectiv aruncau orice in cos. Eu eram interesata de cosmetice. M-am uitat putin pe la parfumuri, dar numai parfum nu-mi mai lipsea ;)). Pentru ca am avut un timp limitat in magazin, n-am avut timp sa studiez prea mult. Singura gama de balsamuri pe care mi-a cazut privirea a fost de la Sunsilk. Am luat unul, a fost doar 2,9 euro si l-am cumparat din necesitate, dar si din nostalgie. La noi brand-ul asta nu mai exista. Si daca tot eram acolo, am zis sa bag in cos si un Ouzo, chiar daca nu pot zice ca-i preferatul meu. Aceasta bautura e foarte tare si are un gust puternic de eucalipt.

  Nah, cam atata am adunat, dar am mai facut mici cumparaturi inainte de-a pleca si  m-am gandit sa le postez si pe ele. Lotiune cu FPS 30 Cien. A fost 20 de lei si chiar mi s-a parut buna. Si un gel de dus din colectia de vara cu doar 3,5 lei.

  Si un sapun lichid cu lapte si miere care mi s-a parut foarte bun :). Vreo 4 lei e, parca.





  Concluzia? Am lasat-o mai moale cu gelurile, dar am dat-o pe sapunuri. Si stati, ca inca n-ati vazut tot! Mai am sa va arat un colet si apoi o sa numarati cate sapunuri am ;)).




Kissez!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...