Treceți la conținutul principal

Intamplari penibile si amuzante

  Hey! De mult n-am mai facut o postare de genul acesta si mi-a venit cheful dintr-o data. Sper sa nu repet anumite intamplari deoarece totul e posibil, dar oricum multe dintre voi nu cred ca ati citit chiar tot blogul meu.


  De fapt, ideea postarii mi-a venit de la urmatoarea intamplare: eram chiar la sfarsitul clasei a XI-a. Colega mea de banca nu era din orasul meu si trebuia sa plece acasa. Cu bagaje, catel si purcel, ajungem noi la gara, unde urma s-o urc in tren si sa flutur batista in timp ce ne promiteam ca la toamna ne revedem. Caldura mare, trenul avea intarziere de peste o ora. Langa mine, nu stiu cum s-a facut, dar s-a asezat o femeie de etnie rroma. Eu nu sunt rasista, din contra. Dar femeia aia, nu stiu cum sa va spun delicat, putea foarte tare. FOARTE TARE! Mie mi-era jena de jena ei. La un moment dat, mi s-a parut ca a plecat si-am inceput sa fac niste comentarii legat de starea ei de hoit. Cu gura pana la urechi, bineinteles. Numai dupa ce mi-am terminat tot repertoriul, mi-am dat seama ce-am facut. Mi-a fost putin cam jena si incepusem sa vorbesc verzi si uscate ca sa ascund asta. In sfarsit, se anunta trenul, luam bagajele, mergem pe peron, trenul tot nu venea, dar intamplarea precedenta parea trecuta. Fiind o impatimita a lui Eliade si citind tot ce-mi cadea in mana, ma pun sa-i fac recomandari literare colegei mele. Am amenintat-o ca in vacanta ce urma trebuie neaparat sa citeasca din opera lui si i-am indicat cu o voce foarte sonora La tiganci! Inutil sa va spun ca tipa cu probleme de igiena era fix in spatele meu si eu iar n-o vazusem :)). N-am mai zis nimic pana n-a venit trenul iar tanti respectiva ma tintuia cu privirea.


  Eram la scoala, in primele patru clase sau cel mult intr-a V-a. Uram orele de sport. Imi placea sa tzopai si sa alerg, dar dupa voia mea, nu dupa un program impus. Cand intram iarna in sala si ne apucam de exercitii, simteam ca ma ia cu lesin. Dintre toate, temuta capra ma privea amenintator dintr-un colt. In prima ora nu stiu cum am facut, dar am scapat. Dar intr-a doua ora, proful s-a prins ca eu (impreuna cu alte 3 nefericite) ma eschivez. S-a lasat cu amenintari de nota mica, cu plansete din partea colegelor (eu ma tineam inca tare, dar imi tremura buza de jos). N-am avut ce sa fac: eram fata in fata cu trambulina si capra si timpul parea ca se dilata. Proful zicea sa pornesc fara teama ca ma tine el in momentul in care sar, eu mai inaintam cate un centimentru tarsindu-mi picioarele. Gata! Mi-am luat inima in dinti si-am inceput sa alerg in timp ce ma imaginam cu capul spart :)). Iau viteza, parul imi flutura glorios, bat pe trambulina, simteam gloria unei sarituri perfecte! Si dintr-o data totul se opreste brusc, iar eu priveam lumea de mai de sus fata de cum eram obisnuita. Nu stiam ce s-a intamplat, de ce-s atat de inalta. Rasetele colegilor mei m-au trezit si mi-am dat seama ca stateam pe capra. In loc sa sar peste ea, ramasesem intepenita ca o cireasa pe tort :)). Am inceput sa rad si eu cu lacrimi si m-am dat jos de acolo cu ajutorul profului. Tot a fost buna intamplarea la ceva: mi-am dat seama ca nu-i asa de dificil saritul si ca intr-adevar proful ma tinea. Imediat dupa, am mai incercat, am reusit si mai apoi nu voiam sa ma opresc - asa tare imi placea :)).


   A treia intamplare e destul de tragica, mai recenta, dar ma pufneste rasul cand ma gandesc ce bine ma simteam eu nestiind ce-i in jurul meu. Intrucat erau probleme la reteaua de alimentare cu apa, ne tot impuneau restrictii. In ziua X eram super-nervoasa. Era deja inspre seara, apa calda nu venea si eu tanjeam dupa un dus. Intr-un final, cand nu mai credeam in nimic, vine si apa. Era ea mai tulbure, dar am decis c-o las sa curga pana se limpezeste. Dupa cateva minute, totul parea ok. Imi iau eu samponul, balsamul, gelul de dus si pornesc. Ma bag sub dus, fericita ca momentul mi s-a ingaduit. Imi ud parul, samponez si ma clatesc. Ma clatesc luuuung, fericita de apa calda si placuta, cu ochii inchisi nu cumva sa-mi intre apa in ochi. La un moment dat, simt ca ceva nu-i bine, desi nu puteam sigur sa spun ce anume. Deschid un ochi si cand ma uit in cada, vad apa plina de rugina! Dar plina, era rosu-maronie si eu stateam in mijlocul ei, cu parul plin de rugina, cu pielea plina de rugina, cu litri de apa cu rugina curgand nestavilit! Secventa cred ca ar fi fost buna de un film horror, iar tipatul pe care incercam sa mi-l opresc era tot demn de-o astfel de productie. No drace! Clateste-te, Alina, daca poti! Am stat acolo ca un pui plouat pana apa a devenit mai limpede si am reusit sa ies cat de cat prezentabila, dar niciodata n-am avut un par mai aspru ca in seara aia :)).



   Acum e randul vostru: astept o povestire si din partea voastra :).


Kissez!

Comentarii

  1. M-au amuzat intamplarile tale...
    Iti povestesc si eu una sa te amuzi si tu: eram in clasa a VII, domnisoara de onoare la nunta unchiului meu...imi amintesc ca eram foarte mandra de look-ul meu in acea zi, aveam o rochita lunga roz si parul cret (dupa ce am stat o jumate de zi cu bigudiuri in cap)...toate bune si frumoase pana in fata bisericii...era bezna, nici un far aprins, nici o lumina nicaieri..mai aveam de parcurs 3 pasi pana la intrarea in curtea bisericii cand deodata simt ca calc in gol...in minutul acela, unul dintre nasi aprinde farurile masinii si atunci am constatat ca am cazul intr-un sant destul de adanc...:)) acum e amuzant insa atunci parea sfarsitul lumii...rochita mea era cu pete verzi de iarba, si noroi in genunchi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))) ce sincronizare si cu farurile, erai in lumina reflectoarelor :)).

      Ștergere
  2. Prima am patit-o chiar aseara. Am facut un comentariu legat de machidoni la cinema si tipul de langa mine s-a intors brusc si s-a uitat urat (sigur era unul) :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte tare:)), mai putin partea cu rugina.
    Eu am patit o chestie acum vreo 2 saptamni. Mi-am luat un mixer de mana si vroiam sa fac bezele. Toate bune si frumoase, pana am uitat sa tin de recipient si s-a invartit si a stropit tooot in bucatarie, inclusiv o prietena. Mentionez ca pana am terminat bezelele am scapat recipientul de 3 ori. Totul era lipicios si roz!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu-mi spune! eu daca scap o data un castron, apoi il mai scap de 10 ori :)))). am stropit si eu peretii cu de toate la viata mea :))))).

      Ștergere
  4. Ultima poveste a fost foaaarte tare. :)))) Mă rog, m-aș fi umplut de nervi pe moment, dar mai târziu sigur aș fi râs cu gura până la urechi. :))
    Am pățit și eu o dată să înceapă să curgă apă cu rugină (tot după niște reparații), dar era dată drumul în cadă, așa că doar am irosit niște spumă de baie. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, era inevitabil sa nu rad de pe urma intamplarii :)).

      Ștergere
  5. Hahahaha la faza cu capra ma regasesc si eu :))). Niciodata nu am putut sa sar peste ea. Fie ramaneam pe ea, fie daca reuseam sa sar, saream direct in nas :))))

    RăspundețiȘtergere
  6. :)) Eu port ochelari de protectie si de apraoape , si cand nu am nevoie de ei de obicei ii port pe cap. Zilele trecute eram la un curs cu cateva prieteni, incepe profa sa vorbeasca si da drumul la videoproiector si se iese din sala nu stiu ce sa aduca, eu dau sa imi pun ochelarii de pe cap pe ochii, dar nu-s.Bun si incep eu : ma care mi-ati luat ochelarii? ei se uita la mine cu niste zambete ciudate si nu zic nimic, eu continui ma cei cu voi, stiti ca nu vad fara ei ? aveti chef de glume sau ce? Am contiunat cateva minute si se intoarce un baiat din randul din fata catre mine si zice pe un ton filosofic " spune-i unui om ca are tot ce cauta in mana si nu te va crede." Eu aveam ochelarii in mana si gesticulam cu ei interogandu-mi prietenii .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am observat ca asta li se intampla foarte des celor care poarta in mod constant ochelari :)). eu port mai rar si atunci le simt prezenta :)).

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Impresiile mele despre cura cu spirulina

Hey! Prin primavara m-am hotarat sa fac o cura cu spirulina pentru ca ma simteam cam vlaguita si aveam probleme destul de urate cu tenul. Inca de la inceput tin sa precizez ca nu am cunostinte in domeniu, ca m-am informat doar pe internet si ca experienta mea se poate sa fie diferita fata de a altora.

  Nu prea imi place sa-mi administrez eu tratamente si suplimente, insa dupa ce am citit mai multe articole, am ajuns la concluzia ca spirulina este o mica minune ce aduce beneficii in aproape orice situatie si asa m-am decis sa incep o cura de aproximativ sase saptamani. Intai am cumparat un flacon de la Fares(spirulina+urzica, 60 de pastile-23 lei), apoi am ales Alevia (1+1 gratis, in total 60 de pastile-13 lei). Am luat cate-o pastila dimineata, la pranz si seara.

   Parerile asupra efectelor sunt foarte variate, mai ales in ceea ce priveste slabirea/ingrasarea. Cred totusi ca am auzit mai multe voci care indeamna la consumul de spirulina in cazul in care se doreste o scadere in g…

Emetostop impotriva raului de miscare

Hello! M-am hotarat sa fac aceasta postare din doua motive. In primul rand, exista foarte multi oameni care au probleme cu raul de miscare (ma aflu si eu printre ei) si numai cineva care se confrunta cu asa ceva stie ce inseamna sa ratezi excursii, sa stai tot timpul stresat, sa-ti fie rau dupa primele 5 minute de mers. In al doilea rand, postarea despre Aerius (impotriva alergiilor) s-a bucurat de vizualizari multe, asa ca m-am gandit ca poate reusesc sa ajut pe cineva si de data asta.



  Eu am rau de miscare de cand ma stiu, cand eram mica plecam cu vestita punga si daca faceam un drum de 10 km, indiferent daca era cu masina, autocar sau tren. Toate excursiile din scoala primara erau incununate de stari de rau. Medicamentele nu erau bune si chiar daca le luam nu aveau efect. Intr-un final, am renuntat la excursii fiind ingrozita de ce urma sa simt.


  In clasa a VIII-a s-a organizat o excursie foarte frumoasa asa ca m-am decis sa mai incerc odata si, in prealabil, m-am interesat la …

Sondaje online: Daedalus plateste sau nu?

Hello! Poate va aduceti aminte, la un moment dat spuneam ca experimentez putin cu sondajele online si ca sunt inscrisa in mai multe paneluri. La Daedalus am cont de multa vreme, am pierdut deja notiunea timpului. Am primit cateva invitatii la sondaje, apoi a inceput o perioada lunga de liniste. Intamplarea a facut sa citesc pe alte bloguri ca sunt seriosi, ca platesc, ca exista destule chestionare, dar eu tot nu primeam nimic. Le-am dat un mail, i-am intrebat ce se intampla si daca persoanele nou inscrise au sanse mai mari de invitatii la sondaj decat membri vechi. Logic era ca nu, asta mi-au si raspuns, dar dupa schimbul de mailuri am inceput sa mai primesc pe ici pe colo cate-un sondaj.


   In primul rand, sa nu asteptati sa va imbogatiti! Mie totusi mi se pare de viitor aceasta abordare, plus ca-mi place sa completez chestionare, insa e clar ca remuneratia e mica si banii se strang destul de greu. Cu toate astea, comparativ cu alte paneluri, chestionarele sunt ceva mai bine plati…