Treceți la conținutul principal

Pacienta tacuta

  Salutare! Thriller-ul anului 2019, atat de mediatizat, atat de discutat, atat de iubit si atat de laudat! Nu-mi plac cartile politiste, insa ma dau in vant dupa chestiuni psihologice, lucruri adanci, din care ai ce invata si lucruri care sa te zbarleasca putin si de care sa-ti aduci aminte. Pe unde ma intorceam vedeam numai Pacienta tacuta, imaginea de pe coperta era promitatoare, asa ca am decis ca mi-o iau.

  Aceasta pacienta e Alicia, o pictorita cunoscuta care e gasita langa cadavrul sotului ei. Totul pare s-o incrimineze: pusca, gloantele trase in figura sotului ei, starea de soc in care se afla. Totusi, Alicia nu scoate nicio vorba despre crima timp de sase ani. In aceste circumstante, este internata intr-un ospiciu, sedata la maxim si mentinuta in viata. Intr-o buna zi, la ospiciu apare Theo, un psihoterapeut foarte interesat de cazul Aliciei, care isi propune sa o faca sa vorbeasca despre crima.


  No, de acuma eu o sa fiu foarte sincera (asa cum ma stiti voi din 2011) si daca v-a placut mult aceasta carte si o apreciati ma bucur pentru voi ca ati gasit o carte care sa va unga la suflet si poate ar fi bine sa iesiti acum de pe blogul meu :). Daca aveti, totusi, interesul de a-mi afla parerea, tineti minte ca e doar o parere pe un blog personal si nu contest faptul ca altora le-a placut si nu vreau sa fac pe nimeni sa se simta prost si nu vreau sa fur nimanui placerea unei carti. Nu ma scuz, vreau doar sa subliniez ca fiecare are parerea lui si ca m-am angajat sa fac recenzia acestei carti.
O sa fie si spoilere pentru ca o sa argumentez impresiile mele.

  Imi vine sa spun ca parerea pe scurt e: nu mi-a placut, dar nici macar atat nu pot afirma. Mai degraba, nu m-a impresionat prin nimic. Cand auzi de carti romance, de o lectura usoara, de o carte pe care o citesti ca n-ai altceva la indemana, nu te astepti la mare lucru, dar cand auzi de thriller-ul anului 2019 si citesti ode la adresa acestei carti, cam incepi sa te astepti. Fara sa vrei, e ca un microb care intra in tine si trebuie sa vezi cum sta situatia. Am citit-o si Pacienta tacuta mi s-a parut atat de slabuta...

- cartea are aproximativ 350 de pagini scrise cu un font marisor, are capitole scurte si, pe ceas, lectura ia intre trei si patru ore. Din punctul acesta de vedere, o bagatela.

- de ce stiu ca pe ceas? Pentru ca m-am uitat la ceas, la numarul paginilor si m-am foit cum nu m-am foi de multa vreme. Prima suta de pagini ma uitam din doua in doua pagini sa vad cat am progresat. Nu ma prindea sub nicio forma: nici povestea, nici personajele, nici stilul scrierii. Si eu am rabdare cu romanele care nu ma prind. Drept urmare, mi-am zis: Alina! nu te ridici de pe canapea pana n-ajungi la jumate, ca altfel nu stiu cum te descurci. Ajunsa la jumate, am pus-o deoparte, m-am apucat sa mananc niste alune si se meditez. M-am uitat iar la ceas, am decis ca oricum ziua era semi-paradita, timp liber aveam, am decisa sa termin  cartea ca sa-mi iau de o grija. Si pentru ca mai aveam 1% sperante ca o sa descopar ceva cat de cat interesant. Primul lucru la care m-am gandit dupa ce-am terminat-o a fost : Aham, bine!, dupa care m-am intrebat: Doamne, cum o sa scriu recenzia asta fara sa lezez populatia? Dar hei! nu uitati ca eu doar scriu cateva paragrafe, nu-i ca si cum m-ati gasit langa un cadavru impuscat in figura ;).

- cartea se vrea psihologica si merge in profunzimea intamplarilor din copilarie si a efectelor lor asupra adultului. Poate partea asta mi s-a parut interesanta in adolescenta, dar in 2019-2020 mi s-a parut slabuta, informatiile prezentate pe carte se gasesc in cele mai banale carti sau articole. Sau poate citesc eu prea chestiuni psihologice. Nu m-a captat.

- mi s-a parut atat de evident inca din primele pagini ca psihoterapeutul, Theo, are niste probleme psihiactrice si instabilitate grava. Pur si simplu se simtea crunt ca omul are probleme la mansarda.

- cumva am simtit ca Alicia e partial implicata in crima, ca era o unealta, tocmai in acord cu starea de tacere si ciudatenie care m-a facut s-o simt implicata si neimplicata in acelasi timp chiar de la inceput. Oarecum, omul nepotrivit la locul nepotrivit.

- prezentarea unui ospiciu cu femeile acelea bolnave ar fi trebuit sa fi fost creepy. N-a fost nicicum, n-a trezit nimic in mine.

- n-am simtit nimic pe parcursul intregului roman. Nu am empatizat, n-am tresarit, n-am stat cu sufletul la gura, ziceai ca-s Alicia pe medicatie.

- Alicia pictorita si detaliile picturilor ei m-au dus mai degraba in zona cartilor romance in care eroina e mare artista. De la Kate Morton ma asteptam, dar parca aici nu m-a convins.

- inca de la inceput Alicia cu Theo sunt pusi mereu in oglinda dar mai! nu stiu, dar momentul ala in care Theo isi urmareste prima data nevasta si o descopera la intalnire cu prietena ei versus momentul in care Alicia il vede pe urmaritorul ei pe geam te face sa intrezaresti un final cumva demn de tabloide. Nu ma intelegeti gresit, nu contest ca exista cazuri de genul acesta in viata reala, m-am uitat la suficiente documentare cu criminali, insa de la romanul lui 2019 clar ma asteptam la altceva.

- per total ceva usor copilaresc, dus cumva la extrema si, cica, buuum! finalul care m-a facut sa zic: cum a inceput, asa s-a si terminat.

- sunt obisnuita cu thriller-ele psihologice a lui Jeffery Deaver pe care le ador si n-am gasit niciun alt roman care sa se apropie de ele.


  Concluzia? Va recomand aceasta carte! Da, da, ati citit bine! O recomand si o gasiti pe Libris. Sunt sanse mari sa va placa conform rating-ului primit, iar daca patiti ca mine, macar stiti despre ce-i vorba si asta e! Acuma, as fi preferat sa-mi fi petrecut acea zi de duminica mai cu spor, dar bineinteles ca nu pot sa spun timpul pierdut prin simplu fapt ca am aflat cum sta treaba. E posibil ca pe viitor chiar sa mai citesc si alte carti de Alex Michaelides, sigur o sa mai scrie. Din punctul meu de vedere, o carte foarte bine mediatizata dar cam atat.


  Asta e recenzia mea, va rog inca o data sa n-o luati personal si, pe de alta parte, nu va temeti sa afirmati ca nu v-a marcat o carte, daca o faceti cu argumente.

Kissez!

Comentarii

  1. Am citit parțial ce ai scris mai jos de mențiunea că e și cu spoilere, în eventualitatea în care o să-mi satisfac și eu curiozitatea față de ea vreodat. Ce am apucat să citesc mă face totuși să cred că am bănuit bine - sunt șanse spre zero să mă dea pe spate.

    Chiar puțin mai devreme am fost printr-o librărie și am vrut s-o răsfoiesc, dar erau în folie toate exemplarele. Pe mine foarte rar mă impresionează thrillerele psihologice, majoritatea celor populare m-au lăsat „meh”, am intuit cam ce și cum... dar din când în când mai iau câte unul.

    Uite, „Plânset de copil” mi s-a părut interesantă, măcar m-a surprins maxim finalul și a dat alt sens întregii acțiuni simpluțe, deși era atât de simplu și acel final, dar neprevăzut. Nu e pe lista mea de cărți preferate, dar a fost bună și totuși mult mai puțin populară decât asta sau Fata din tren, spre exemplu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o s-o retin si pe cea propusa de tine :). fata din tren, spre exemplu, n-am citit-o nici pana acum pentru ca a fost prea mare agitatie in jurul ei, dar mi-am promis s-o fac candva :).

      Ștergere
  2. Nu m-a impresionat Pacienta tacuta foarte mult, nici nu mi-a displacut total. O carte pe care o recomand: Femeia de la fereastra, o sa apara si filmul cu Amy Adams (The woman in the window). Fain scrisa si cu twist la final.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am citit-o,dar fiind cu o crimă mă tentează, îmi place genul acesta de cărți

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Impresiile mele despre cura cu spirulina

Hey! Prin primavara m-am hotarat sa fac o cura cu spirulina pentru ca ma simteam cam vlaguita si aveam probleme destul de urate cu tenul. Inca de la inceput tin sa precizez ca nu am cunostinte in domeniu, ca m-am informat doar pe internet si ca experienta mea se poate sa fie diferita fata de a altora.

  Nu prea imi place sa-mi administrez eu tratamente si suplimente, insa dupa ce am citit mai multe articole, am ajuns la concluzia ca spirulina este o mica minune ce aduce beneficii in aproape orice situatie si asa m-am decis sa incep o cura de aproximativ sase saptamani. Intai am cumparat un flacon de la Fares(spirulina+urzica, 60 de pastile-23 lei), apoi am ales Alevia (1+1 gratis, in total 60 de pastile-13 lei). Am luat cate-o pastila dimineata, la pranz si seara.

   Parerile asupra efectelor sunt foarte variate, mai ales in ceea ce priveste slabirea/ingrasarea. Cred totusi ca am auzit mai multe voci care indeamna la consumul de spirulina in cazul in care se doreste o scadere in g…

Sondaje online: Daedalus plateste sau nu?

Hello! Poate va aduceti aminte, la un moment dat spuneam ca experimentez putin cu sondajele online si ca sunt inscrisa in mai multe paneluri. La Daedalus am cont de multa vreme, am pierdut deja notiunea timpului. Am primit cateva invitatii la sondaje, apoi a inceput o perioada lunga de liniste. Intamplarea a facut sa citesc pe alte bloguri ca sunt seriosi, ca platesc, ca exista destule chestionare, dar eu tot nu primeam nimic. Le-am dat un mail, i-am intrebat ce se intampla si daca persoanele nou inscrise au sanse mai mari de invitatii la sondaj decat membri vechi. Logic era ca nu, asta mi-au si raspuns, dar dupa schimbul de mailuri am inceput sa mai primesc pe ici pe colo cate-un sondaj.


   In primul rand, sa nu asteptati sa va imbogatiti! Mie totusi mi se pare de viitor aceasta abordare, plus ca-mi place sa completez chestionare, insa e clar ca remuneratia e mica si banii se strang destul de greu. Cu toate astea, comparativ cu alte paneluri, chestionarele sunt ceva mai bine plati…

Emetostop impotriva raului de miscare

Hello! M-am hotarat sa fac aceasta postare din doua motive. In primul rand, exista foarte multi oameni care au probleme cu raul de miscare (ma aflu si eu printre ei) si numai cineva care se confrunta cu asa ceva stie ce inseamna sa ratezi excursii, sa stai tot timpul stresat, sa-ti fie rau dupa primele 5 minute de mers. In al doilea rand, postarea despre Aerius (impotriva alergiilor) s-a bucurat de vizualizari multe, asa ca m-am gandit ca poate reusesc sa ajut pe cineva si de data asta.



  Eu am rau de miscare de cand ma stiu, cand eram mica plecam cu vestita punga si daca faceam un drum de 10 km, indiferent daca era cu masina, autocar sau tren. Toate excursiile din scoala primara erau incununate de stari de rau. Medicamentele nu erau bune si chiar daca le luam nu aveau efect. Intr-un final, am renuntat la excursii fiind ingrozita de ce urma sa simt.


  In clasa a VIII-a s-a organizat o excursie foarte frumoasa asa ca m-am decis sa mai incerc odata si, in prealabil, m-am interesat la …