Salutare! Este de abia mijlocul lui ianuarie si deja am citit doua carti care au drept subiect prietenia si diversele fatele ale ei. De multe ori prietenia ascunde egoism, teama de singuratate sau alte sentimente si e bazata uneori pe o clipire. Despre Amelie Nothomb ati mai aflat de pe blogul meu. M-a frapat cu romanele ei scurte, ciudatele, dar care sunt profunde, interesante si captivante. Dupa Unisex si Barba Albastra, am simtit nevoia sa continui cu Petronille.
Romanul o are in prim plan pe insasi Amelie Nothomb, intr-o poveste inceputa in anii '90 la Paris, atunci cand scriitorii primeau corespondenta de la fanii lor. In felul acesta o cunoaste pe Petronille, o tanara geniala, cu figura ambigua de adolescent, o aparitie. Legatura devine mai importanta atunci cand Petronille vine la o sesiune de autografe si cele doua se vad fata in fata si, dupa ani de zile cand aceeasi Petronille incepe, la randul ei, sa publice carti.
Prietenia dintre ele se bazeaza pe sampanie - lichidul pretios emblematic in Paris, fiindca Amelie Nothomb cauta pe cineva care sa inteleaga cu adevarat aceasta bautura ametitoare si dorinta de-a te lasa in bratele ei. In ritmuri efervescente, prietenia lor e intocmai ca celebra bautura: rece, care pisca atunci cand o bei pe nerasuflate. Amelie- scriitoarea rafinata care are acces chiar si in atelierul lui Vivienne Westwood ca sa-i ia un interviu si Petronille - fata dintr-o familie saraca, de proletari, unite de fascinatia pentru sampanie.
Uneori ai impresia ca Amelie e un soi de victima in aceasta poveste, prietenia ei pare mai sincera fata de cealalta, dar totodata Amelie ii deschide lui Petronille interesul catre senzatii tari, ii cultiva aceasta inclinatie pana intr-acolo unde Petronille are nevoie de mai mult decat poate sa ofere sampania.
Dupa ani de la prima intalnire, dupa confidente si intimitatea specifica unei legaturi de prietenie, totul se termina brusc, asa cum a si inceput, dar nu am sa va divulg ce se intampla.
Asa cum am subliniat si la precedentele recenzii, stilul lui Nothomb nu este chiar usor de digerat, cu siguranta destul de multi nu vor rezona cu romanele ei scurte, uschite, dar pe mine tomai acest aspect m-a cucerit fiindca tot ce am citit m-a scos din rutina literara pe care o aveam. Gasiti mai multe titluri pe Libris.
Kissez!
Abia astept sa imi cumpar cartea si eu. Momentan citesc ale carti recomandate de tine din colectia lui Jeffery Deaver. Mi-as dori sa fie traduse mai multe carti de ale lui :-)
RăspundețiȘtergerema bucur ca-ti plac recomandarile mele :).
Ștergereculmea, chiar zilele trecute am recitit gradina fiarelor a lui deaver si mi-a placut la fel de mult ca prima data.