Sa mai si stam de vorba

  Hello! Stiti care-i treaba cu blogurile si cu exprimarea unor pareri in mod public? Intodeauna, dar INTOTDEAUNA vei supara sau vei intriga pe cineva, indiferent ce-o sa spui. Nu numai ca niciodata n-o sa poti multumi pe toata lumea, ca n-o sa le placi tuturor (ceea ce este absolut normal si inevitabil), dar uneori o sa se simta jignite persoane pe care n-ai vrea sa le atingi cu o pana. Nu e chiar asa simplu sa fii blogger daca n-ai o scoarta pe post de obraz.

  De unde mi-au venit mie ideile astea fix acum? Pentru ca m-am uitat la Shape of water, revelatia Oscarurilor de anul acesta, filmul minunat si extraordinar care le-a luat piuitul multora, care a fost precum o revelatie. Nu scriu impresia la categoria must see pentru ca acolo ma axez pe filmele pe care le vad la cinema, iar pe asta l-am vazut online fiindca n-aveam cu cine sa merg fix atunci.


  M-a tentat sa ma duc la el? Nu. Mi-a atras atentia ca a luat premii? Da. A trebuit in aceste conditii sa-l vad? Da.


  Inainte sa-l vad am auzit doua tipuri de pareri: minunat, extraordinar, excelent jucat, poveste minunata. Pe de alta parte, pareri de la cei care nu gusta SF-ul: ciudat, oribil, nasol.


  Sunt fana SF-uri, ciudatenii, imi plac chestiile iesite din comun, lumea zice ca am gusturi altfel la muzica si filme. Ba mai sunt si empatica si inteleg ideea de dragoste ciudata dusa la extrem. M-am pus la film cu atata curiozitate si, sa ma ierte fanii, sincer vreau sa ma ierte ca nu vreau sa se simta nimeni jignit ca eu imi exprim parerea umila, dar mi s-a parut atat de slab... Prima jumatate de ora am asteptat sa ma prinda cumva. Dupa aceea am inceput sa casc, sa ma uit pe pereti si cred ca m-am uitat la ceas de 20 de ori. E atat de previzibil incat oftez si in timp ce scriu. Nu m-a emotionat deloc, e cumva plat si asta vine de la cineva care a bocit la Coco si la The Fast and the Furios cand drumurile lui Dom si Brian se despart si merg paralel.


   Mi s-a parut ca s-a luat o parte imaginatie copilareasca, am combinat-o cu niste sexualitate si nuditate sa aratam ca ne dezbracam la propriu si la figurat si sa-l bagam la interzis sub 15 ani, am luat o fata menita sa ne starneasca mila, o creatura cu sentimente si un psihopat pe urma lor si cam asta a fost. Sincera sa fiu, as putea sa spun ca am simtit ca n-are subiect sau ca are un subiect care, la baza, a fost folosit pana la epuizare. Iar coloana sonora (care a luat Oscar) mi se pare ca nuca in perete, de parca m-as duce eu in rochie de seara la Auchan sau la Kaufland. Am priceput eu ce-a vrut sa transmita si sa sublinieze, dar asta nu inseamna ca mi-a placut combinatia.


  Intr-un an in care s-a lansat The Post si Darkest hour mi se pare asa de deranjant sa dai Oscaruri unei pelicule mediocre. Nu voi afirma ca e cel mai slab film pe care l-am vazut, dar pentru mine e ca Avatar. Asteptari mari, sentiment zero in timpul si dupa film.


  Bun, am terminat! Sa-mi fie cu iertaciune, dar pur si simplu a trebuit sa scriu ce cred despre el, ma apasa de-a dreptul :)). Sunt curioasa sa-mi spuneti daca l-ati vazut si daca v-a placut, tocmai ce v-a placut.


Kissez!