Salutare! Tocmai am terminat o noua carte, asa ca m-am asezat si m-am hotarat sa-mi astern impresiile despre ea. Copiii de pe Volga este un titlu care mi-a iesit foarte des in cale, suna promitator din descrieri si faptul ca a castigat diferite premii m-a incurajat sa-l pun pe lista lecturilor. Autoarea, Guzel Iahina, este cunoscuta si pentru un alt roman: Zulheia deschide ochi, dar ceva m-a indemnat catre prima. Eroul principal este Jacob Ivanovici Bach, un profesor destul de tanar dintr-un sat german de pe Volga. Mai ciudat din fire si mai greu de inteles, Bach incepe sa atraga in viata lui o serie de evenimente inedite, incepand cu ziua in care este dus pe celalalt mal al Volgai si pus sa se ocupe de educatia unei tinere fete. Pe langa faptul ca tatal fetei este un personaj straniu inca din prima clipa, e uluitoare si dorinta lui de a-si tine copila dupa un paravan, ferita pana si de privirile profesorului. In acest mod inedit incepe povestea de dragoste dintre cei doi, bazata pe o comunicare ingenioasa si neobisnuita.
Ai zice ca acesta e subiectul cartii, dar actiunea se dezvolta repede si cam in proportie de 80% nu poate fi anticipata. Substratul e istoric si cuprinde unele dintre cele mai tumultoase perioade in care s-au zbatut satele germane de pe Volga. Personajele si intamplarile au simbolistica pronuntata, astfel incat ai impresia la finalul romanului ca ai citit vreo cinci carti si ca s-au intamplat lucruri fara precedent. Puterea dragostei, a fricii, puterea condeiului, personaje cu lipsuri si totusi perfect conturate, incremenire, cosmar repetitiv, iluzie, speranta, neputinta, ciudatenie, istorie, iar ciudatenie, detalii nebanuite, ironie, neverosimil, o suita de senzatii care, la prima vedere, poate nu ai crede ca se potrivesc.
Stau si ma gandesc: mi-a placut aceasta carte? Nu stiu. Nu pot sa-mi dau seama, dar cu siguranta este o carte care nu seamana cu alta pe care am citit-o eu, atat prin povestea propriu-zisa cat si prin modul in care e scrisa. Am continuat s-o parcurg fara sa ma atasez prea mult de personaje, dar fara s-o pot lasa neterminata. In mod cert aceasta carte deschide ceva, chiar daca e doar o portita a imaginatiei, dar si ofera amanunte valoroase de natura istorica. Nemaiintalnita! Am de gand sa citesc si Zulheia deschide ochii si sunt curioasa ce comparatie voi face intre ele, insa trebuie sa las putin timp pana la acel moment.
Gasiti ambele carti pe Libris si sunt curioasa daca ati citit macar una dintre ele.
Kissez!
Acum cateva secunde am comandat cartea fara sa ma uit la recenzii si imediat am vazut e-mailul cu ultimul articol de pe blog unde - coincidenta! - apare titlul respectiv :D Foarte tare! O sa revin cu impresii :)
RăspundețiȘtergereda, intr-adevar, e foarte tare! :))
Ștergereastept impresiile :).
Am citit Zulheia deschide ochi acum vreo doi ani și mi s-a părut foarte bună, m-a atins și mi s-a părut interesantă în multe moduri. Am și Copiii de pe Volga cumpărată, să văd când îi vine rândul.
RăspundețiȘtergerede abia astept sa citesc parerea ta :).
Ștergere