Salutare! Pe Maria Duenas am descoperit-o prin romanul Iubirile croitoresei, pe care am citit-o cu mai bine de zece ani in urma, dar care mi-a ramas in memorie drept o carte diferita, frumoasa si interesanta. Apoi, am citit Cumpatarea si mi-a placut la randul ei. Acum a venit randul romanului Fetele Capitanului, care m-a captat inca de la primele pagini.
Dintotdeauna am fost impresionata de scriitorii care au reusit sa conceapa mai mult de un roman si sa ramana relevanti. E o provocare si o singura carte si nu contest efortul si dedicarea, dar s-o scrii pe a doua, pe a treia sau pe a zecea si inca sa tii cititorul captivat, este o adevarata arta.
Maria Duenas are un stil atat de gingas, care cumva te invaluie din primele fraze si te poarta pe tot parcursul povestii. Se simte imediat ca randurile sunt scrise de o femeie cu emotii deosebite. Isi construieste personajele cu grija si parca cu un respect pe care rareori l-am simtit si e cert! daca ai citit o carte de-ale ei si ti-a placut, o sa-ti doresti mai mult.
In Fetele capitanului, eroinele, Victoria, Mona si Luz pleaca din Spania si traverseaza oceanul in speranta unei vieti mai bune si mai fericite, fiindca tatal lor tocmai a pus bazele unui local numit El Capitan. Cele trei fete, impreuna cu mama lor, se dezradacineaza, la fel cum au facut-o multi altii si pornesc in aventura vietii lor, iar cand ajung la destinatie, dupa scurt timp, tatal lor moare, iar ele sunt nevoite sa infrunte lumea. Cartea le urmareste viata, toate dezamagirile si fericirile si toate incercarile prin care trec, incercand sa nu cedeze si sa mearga inainte.
E o carte buna, mi-a placut si o recomand. Mai sunt cateva titluri de la aceasta autoare pe Libris si cred ca incet-incet, o sa trec prin toate. Bineinteles ca va voi povesti impresiile mele.
Kissez!
Comentarii
Trimiteți un comentariu