Alina lui Brumarel

   Salutare! Imi doream sa descopar un nou stil si un nou autor, asa ca m-am uitat putin pe Libris si am zabovit la Colectia 10+ a celor de la Polirom. Mai multe titluri mi s-au parut interesante, dar m-am oprit la Calatorie de nunta , un volum scurt, o carte numai buna de terminat intr-o singura dupa-masa.     Jean B. este un regizor de documentare, aflat in jurul varstei de patruzeci de ani. Intr-una dintre calatoriile sale la Milano, afla ca o femeie s-a sinucis in hotelul unde locuia el. Mai mult, afla ca o cunoscuse pe aceasta femeie in urma cu mai multi ani. Jean isi aduce aminte de momentul intalnirii cu aceasta femeie, dar si cu sotul acesteia, iar noi, cititorii, aflam ca cei doi fugeau de nazisti si duceau o viata aparent linistita, dar plina de angoasa. Cartea e scrisa intr-un stil molcom, intr-un mod in care intuiesti ce se va intampla, desi evenimentul este marcant pentru personajul principal. Nu e genul misterios, cu rasturnari de situatie, dar, cu toate acestea, e usor

   Salutare! In ceea ce priveste capitolul carti, am cativa autori pe care ii urmaresc constant si de abia astept sa pot gasi romanele lor pe Libris . Am stapanit bine limba engleza de cand am inceput s-o studiez, dar nu o folosesc constant, asa ca sunt momente cand imi gasesc greu cuvintele sau nu-mi mai vine la indemana sa iau ditamai cartea in limba engleza si, concentrata fiind pe cuvinte, sa pierd din cursivitatea lecturii. Sofi Oksanen a publicat un nou roman de ceva vreme, dar am asteptat cuminte sa gasesc versiunea romaneasca. Inainte, am recitit Vacile lui Stalin si Purificare , doua romane dezarmante si poate inconfortabile, dar realiste. Sofi Oksanen ma intriga, iar subiectele alese de ea sunt dintre cele mai interesante.    In Parcul pentru caini abordeaza un subiect inca de actualitate in Ucraina postsovietica. Olenka este o tanara ucraineanca, fost model, dornica sa fie faimoasa, sa aiba bani si o cariera. O decizie gresita ii intrerupe evolutia si se intoarce acasa tr

   Salutare! Asa cum e si vremea in aceasta perioada, asa arata si poza cu favoritele in materie de produse cosmetice. Unele fac parte din editii de iarna, dar pe care le folosesc si in prezent cu incantare, altele au aer de primavara. Unele sunt mai noi, altele mai vechi si toate meritau sa fie mentionate. - crema hidratanta Cerave . Pana acum am avut doua tubulete travel-size din acest produs si mi se pare ideal pentru maini. Desi imi plac cremele parfumate, poate mai interesante, mai atractive, din momentul in care ma ating cu mana cremuita pe ten, nu dureaza doua secunde si ma umplu de bubite. Ce sa mai vorbim daca ma dau seara si ma culc... Involuntar pe timpul noptii imi ating fata si dimineata e jale. De la aceasta crema totul e ok. E universala, am folosit-o si pe ten si desi n-o pot compara cu produsele mele uzuale, e un produs pe care m-as putea baza in caz de urgenta. Pe maini, insa, e divina! Hidrateaza, hraneste, repara dupa doar o singura utilizare. Probabil o voi cumpara

   Salutare! Rujul este cel mai cunoscut si indragit produs de make-up. Femeile si-au dorit dintotdeauna sa arate cat mai bine, asa ca au apelat la diverse trucuri. N-a mai contat nici faptul ca uneori ingredientele erau indoielnice sau ca, intr-o vreme, femeile care foloseau ruj erau considerate vrajitoare dornice sa seduca. Din fericire, in zilele noastre rujurile au formule mult mai sigure, majoritatea lumii apreciaza micile sau marile schimbari datorate produselor de make-up, iar paleta de culori si brand-uri e atat de vasta, incat e imposibil ca fiecare femeie sa gaseasca exact acel strop de culoare perfect pentru ea.   In timp ce unele fete prefera tonuri neutre si, de obicei, un machiaj intens al ochilor, altele opteaza pentru nuante vibrante. Dintotdeauna mi-a placut sa se vada ca port ruj. Folosesc si roz discret, dar e evident ca asemenea culoare plina nu am primit de la Mama-Natura. In rest, ador portocaliul. De fapt, pana mai de curand, foloseam roz iarna si primavara, iar