Buna, fetele mele! Destul de rar mi se intampla sa ma asez in fata pc-ului, sa vreau sa scriu o postare si sa nu stiu cum s-o incep si ce sa scriu in ea. De-a lungul vremii am folosit blogul acesta si ca un soi de terapie, in sensul ca scriam si atunci cand aveam probleme in viata offline, fie ele de sanatate sau alte probleme personale. Va dati seama ca in cei cinci ani si ceva, au fost si evenimente care pe altii i-ar fi facut cu siguranta sa nu mai scrie. Eu n-am luat pauza decat cand nu aveam acces la internet si orice suparare as fi avut, ma tratam cu blogging . Scriind aici mi se parea ca totul e bine si coltisorul aceta al meu imi dadea intr-un fel un sentiment de siguranta. Scriind fara intrerupere simteam ca sunt mai aproape de starea de bine. Probabil ca ati observat scurta mea lipsa si nu, nu s-a datorat pregatirilor dinainte de Craciun. Initial nu am vrut sa povestesc absolut nimic sau sa-mi explic superficial lipsa, insa in ultimii ani mi-am cenzurat ...