Un altfel de Craciun pentru mine

  Buna, fetele mele! Destul de rar mi se intampla sa ma asez in fata pc-ului, sa vreau sa scriu o postare si sa nu stiu cum s-o incep si ce sa scriu in ea.  De-a lungul vremii am folosit blogul acesta si ca un soi de terapie, in sensul ca scriam si atunci cand aveam probleme in viata offline, fie ele de sanatate sau alte probleme personale. Va dati seama ca in cei cinci ani si ceva, au fost si evenimente care pe altii i-ar fi facut cu siguranta sa nu mai scrie. Eu n-am luat pauza decat cand nu aveam acces la internet si orice suparare as fi avut, ma tratam cu blogging. Scriind aici mi se parea ca totul e bine si coltisorul aceta al meu imi dadea intr-un fel un sentiment de siguranta. Scriind fara intrerupere simteam ca sunt mai aproape de starea de bine.


  Probabil ca ati observat scurta mea lipsa si nu, nu s-a datorat pregatirilor dinainte de Craciun. Initial nu am vrut sa povestesc absolut nimic sau sa-mi explic superficial lipsa, insa in ultimii ani mi-am cenzurat foarte mult sentimentele, de orice fel ar fi fost ele si oricat mi-am dorit sa mentin zen acest blog, pana la urma este un BLOG, e personal si ma reprezinta pe mine. Tot eu sunt si cand ma confrunt cu tristete si boala si de data aceasta nu mai am putere sa vin pe blog si sa ma prefac ca totul e bine. Pana acum am profitat de postari care erau deja concepute pe jumatate, de poze pe care le aveam facute si o perioada m-am dus din inertie dar acum am nevoie de toata energia ramasa ca sa directionez inspre insanatosire. Am avut cel mai dificil an din viata mea, iar ultima luna a fost testarea tuturor capacitatilor mele. Mi s-au intamplat si mie lucruri, dar si familiei mele, iar dupa atatea luni de stres, am clacat. Organismul meu a cedat si m-am imbolnavit. Sunt deja cateva saptamani de cand nu ma simt bine, iar ultima a fost de foc. Am ajuns la Urgenta de trei ori intr-o saptamana, am primit doua ture de medicamente si diagostice gresite care mi-au facut mai mult rau. De la unul dintre medicamente am intrat in soc, am facut reactii adverse puternice care m-au vlaguit si am avut cateva ore in care am crezut ca sunt la un pas de lumea cealalata. Acum sunt la a treia reprize de medicamente si cred ca acestea sunt cele de care aveam nevoie - de doua zile mi-e foame, dorm si reusesc sa fac si efort fizic usor (adica nu cad din picioare daca fac cativa pasi). Sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ca sunt asa de Craciunul acesta comparativ cu zilele precedente, chiar daca nu este un Craciun cu energie, cu mancaruri traditionale si cu ce eram eu obisnuita.



  Am facut postarea aceasta nu ca sa-mi plang de mila ci pentru ca am simtit nevoia sa nu ma mai prefac, sa accept ca am nevoie de odihna, ca voi face o pauza de blogging. Nu cred ca va fi foarte lunga, dar va tine cateva zile, pana ma refac suficient incat sa aduc optimism si postari scrise cu usurinta. Sau pana voi simti nevoia sa scriu, asa cum mi s-a intamplat azi.



  Si daca aveti timp, cateva secunde, sa va ganditi pozitiv la mine, sa-mi transmiteti ganduri bune, ca sa ma insanatosesc cat mai repede. Cu siguranta voi simti ceea ce indreptati catre mine.



  Va doresc un Craciun linistit si nu uitati sa apreciati ce aveti, chiar daca pare putin.

                                                                        poza de pe craiova.ro






Kissez!