Follow this blog with bloglovin

Follow on Bloglovin

Totalul afişărilor de pagină

marți, 31 martie 2015

Favoritele lunii martie

  Hey! Primiti cu favoritele? Si daca nu primiti, eu tot vi le arat :)). Nu sunt ele foarte multe, dar mi-au stat alaturi saptamanile trecute si le-am folosit cu drag.


- gelul Avon Moodtherapy, mi-a placut la nebunie mirosul lui acrisor :)
- gelul exfoliant cu mar si scortisoara Balea, o nebunie delicioasa
- apa de menta, aliat de nadejde in ingrijirea tenului despre care v-am povestit chiar ieri
- balsamul de buze Marillys cu galbenele
- oja Essence luata acum 1000 de ani :)). A fost editie limitata, deci nu mai poate fi gasita.
- untul de corp Gerocossen - alta nebunie delicioasa
- spray-ul Today - ieftin si eficient
- Lolita Lempicka, dupa o perioada in care l-am cam parasit, m-am reintors la el si-mi place la nebunie. Mi se pare unul dintre cele mai faine parfumuri ever.
- si inca un gel, tot de la Avon, inca nu v-am povestit despre el, dar urmeaza cat de curand :).




Kissez!

luni, 30 martie 2015

Ape florale Mayam (menta&musetel) - reviews

  Salutare! In trecut am mai scris cateva review-uri pentru apele florale si iata ca acum am din nou...material :).  Eu le folosesc doar pe post de tonic, imediat dupa demachiere. Sunt atat de blande, de naturale si de potrivite pielii mele, incat ori de cate ori le folosesc raman cu impresia ca am cu adevarat grija de tenul meu.


   De data aceasta, am incercat apa de menta si cea de musetel. Ambele au 100 de ml, costa 12,5 lei si le gasiti pe site-ul Elemental. Apele vin in sticlute de plastic de culoare inchisa pentru a nu le fi afectate proprietatile. Din momentul deschiderii, ele sunt valabile doua luni. Daca le folositi zilnic, garantat le veti termina inainte de data expirarii.


   Prima data am deschis-o pe cea cu menta. In primul rand mi-a placut aroma ei revigoranta si, in opinia mea, miroase cel mai frumos din toate apele florale incercate de mine. Apa de menta este ideala pentru tenul obosit pe care il destinde si-l tonifica, dar este utila si in calmarea senzatiilor de prurit, a eczemelor si, per ansamblu, ofera senzatia de ten proaspat. Teoretic se adreseaza in primul rand tenului gras, insa al meu e uscat si deshidratat si mi-a facut foarte bine.


  A doua, cea cu musetel, are efect antiinflamator, calmant si regenerant si teoretic se adreseaza pielii sensibile. Aroma ei aduce cu cea a ceaiului de musetel, doar ca nu e atat de parfumata.


  Dupa cum va spuneam, imediat dupa demachiere, torn putina apa florala pe o discheta si imi sterg tenul. Am observat ca-mi echilibreaza nivelul de hidratare a pielii imediat dupa folosire si chiar diminueaza efectul prea puternic a unor demachiante, asa cum e Gerovital H3. Mai folosesc apele florale si pe tenul nemachiat, in zilele cand stau pe acasa si seara vreau sa-l curat de impuritati. Imi lasa un ten proaspat si ingrijit.


  Diferente enorme n-am sesizat intre diferitele tipuri de ape florale, doar ca as putea nota ca cea de menta curata putin mai tare fiind dedicata in spacial unui ten gras, insa, repet, diferentele nu sunt foarte usor sesizabile.


  Fiind atat de blande si cu efecte delicate dar importante, le-as recomanda tuturor tipurilor de ten si tuturor varstelor. Pentru fetele aflate la inceputul adolescentei si poate chiar mai mici, care incep sa se confrunte cu probleme specifice ale pielii (cosuri, puncte negre, pori mariti) cred ca ar fi o varianta foarte simpla si la indemana de ingrijire a tenului. Gandindu-ma in urma, la mine la varsta de 12-15 ani, cu siguranta mi-ar fi placut sa le folosesc si sa stiu de ele.

  Din partea mea, apele florale primesc nota 10!



Kissez!


  

duminică, 29 martie 2015

Colors

  Salutare! Mie mi se intampla ca anumite piese sa-mi dea dor de duca, desi ele la baza nu doresc sa transmita un astfel de mesaj. Nu vi se intampla si voua la fel? Nu de alta, dar sa nu ma simt singura cu apucaturi ciudate :)).


  Cum zilele trecute am avut si peste 20 de grade, n-am putut sa nu ma gandesc la vacanta, la zile petrecute cat mai departe de casa si pe fundal am ales mereu Colors a lui Luigi Lusini. Acuma, eu cred ca am vrut sa-mi rasucesc cutitul in rana, ca momentan nu se intrevede nicio plecare :)). Noroc ca iar a venit vremea rece si putina ploicica si m-am mai calmat si eu ;)).


  In alta ordine de idei, yeeey, avem meci azi! :))


Kissez!

sâmbătă, 28 martie 2015

Antiperspirant Today Clear - review

  Hello! Acum cateva saptamani va scriam despre antiperspirantul Today cu bumbac si notam ca a fost bun, insa foarte puternic. Drept urmare, am plecat din nou sa inspectez in magazinul Penny. Desi cel mai des vad doar varianta cu cotton, iata ca in ziua cu pricina am mai gasit inca doua. Mana mi s-a intins dupa clear deoarece banuiam ca va avea un miros fresh.


  Asa e: mirosul aduce aminte de lucruri curate si este foarte placut, proaspat. Ca protectie sta si el bine, insa nu e chiar ca cel dintai. Acest lucru s-a dovedit a fi bun deoarece nu usuca deloc pielea axilei, dar protejeaza suficient. Nici pentru respiratie nu esta atat de agresiv ca cel cu bumbac. Practic, am avut impresia ca atat din punctul de vedere al aromei, cat si al puterii este varianta light a primului, asa ca am impresia ca ar fi tolerat mult mai usor si de persoanele cu probleme de respiratie sau cele care au pielea foarte sensibila.


  Mi-a placut clear-ul, e si destul de spornic. Banuiesc ca o sa cumpar si-a treia varianta, numai s-o mai vad la raft. Daca va intereseaza, il gasiti la Penny, costa doar 6 lei si are 200 de ml. Din partea mea, nota 9 :).



Kissez!

vineri, 27 martie 2015

Intamplari penibile si amuzante

  Hey! De mult n-am mai facut o postare de genul acesta si mi-a venit cheful dintr-o data. Sper sa nu repet anumite intamplari deoarece totul e posibil, dar oricum multe dintre voi nu cred ca ati citit chiar tot blogul meu.


  De fapt, ideea postarii mi-a venit de la urmatoarea intamplare: eram chiar la sfarsitul clasei a XI-a. Colega mea de banca nu era din orasul meu si trebuia sa plece acasa. Cu bagaje, catel si purcel, ajungem noi la gara, unde urma s-o urc in tren si sa flutur batista in timp ce ne promiteam ca la toamna ne revedem. Caldura mare, trenul avea intarziere de peste o ora. Langa mine, nu stiu cum s-a facut, dar s-a asezat o femeie de etnie rroma. Eu nu sunt rasista, din contra. Dar femeia aia, nu stiu cum sa va spun delicat, putea foarte tare. FOARTE TARE! Mie mi-era jena de jena ei. La un moment dat, mi s-a parut ca a plecat si-am inceput sa fac niste comentarii legat de starea ei de hoit. Cu gura pana la urechi, bineinteles. Numai dupa ce mi-am terminat tot repertoriul, mi-am dat seama ce-am facut. Mi-a fost putin cam jena si incepusem sa vorbesc verzi si uscate ca sa ascund asta. In sfarsit, se anunta trenul, luam bagajele, mergem pe peron, trenul tot nu venea, dar intamplarea precedenta parea trecuta. Fiind o impatimita a lui Eliade si citind tot ce-mi cadea in mana, ma pun sa-i fac recomandari literare colegei mele. Am amenintat-o ca in vacanta ce urma trebuie neaparat sa citeasca din opera lui si i-am indicat cu o voce foarte sonora La tiganci! Inutil sa va spun ca tipa cu probleme de igiena era fix in spatele meu si eu iar n-o vazusem :)). N-am mai zis nimic pana n-a venit trenul iar tanti respectiva ma tintuia cu privirea.


  Eram la scoala, in primele patru clase sau cel mult intr-a V-a. Uram orele de sport. Imi placea sa tzopai si sa alerg, dar dupa voia mea, nu dupa un program impus. Cand intram iarna in sala si ne apucam de exercitii, simteam ca ma ia cu lesin. Dintre toate, temuta capra ma privea amenintator dintr-un colt. In prima ora nu stiu cum am facut, dar am scapat. Dar intr-a doua ora, proful s-a prins ca eu (impreuna cu alte 3 nefericite) ma eschivez. S-a lasat cu amenintari de nota mica, cu plansete din partea colegelor (eu ma tineam inca tare, dar imi tremura buza de jos). N-am avut ce sa fac: eram fata in fata cu trambulina si capra si timpul parea ca se dilata. Proful zicea sa pornesc fara teama ca ma tine el in momentul in care sar, eu mai inaintam cate un centimentru tarsindu-mi picioarele. Gata! Mi-am luat inima in dinti si-am inceput sa alerg in timp ce ma imaginam cu capul spart :)). Iau viteza, parul imi flutura glorios, bat pe trambulina, simteam gloria unei sarituri perfecte! Si dintr-o data totul se opreste brusc, iar eu priveam lumea de mai de sus fata de cum eram obisnuita. Nu stiam ce s-a intamplat, de ce-s atat de inalta. Rasetele colegilor mei m-au trezit si mi-am dat seama ca stateam pe capra. In loc sa sar peste ea, ramasesem intepenita ca o cireasa pe tort :)). Am inceput sa rad si eu cu lacrimi si m-am dat jos de acolo cu ajutorul profului. Tot a fost buna intamplarea la ceva: mi-am dat seama ca nu-i asa de dificil saritul si ca intr-adevar proful ma tinea. Imediat dupa, am mai incercat, am reusit si mai apoi nu voiam sa ma opresc - asa tare imi placea :)).


   A treia intamplare e destul de tragica, mai recenta, dar ma pufneste rasul cand ma gandesc ce bine ma simteam eu nestiind ce-i in jurul meu. Intrucat erau probleme la reteaua de alimentare cu apa, ne tot impuneau restrictii. In ziua X eram super-nervoasa. Era deja inspre seara, apa calda nu venea si eu tanjeam dupa un dus. Intr-un final, cand nu mai credeam in nimic, vine si apa. Era ea mai tulbure, dar am decis c-o las sa curga pana se limpezeste. Dupa cateva minute, totul parea ok. Imi iau eu samponul, balsamul, gelul de dus si pornesc. Ma bag sub dus, fericita ca momentul mi s-a ingaduit. Imi ud parul, samponez si ma clatesc. Ma clatesc luuuung, fericita de apa calda si placuta, cu ochii inchisi nu cumva sa-mi intre apa in ochi. La un moment dat, simt ca ceva nu-i bine, desi nu puteam sigur sa spun ce anume. Deschid un ochi si cand ma uit in cada, vad apa plina de rugina! Dar plina, era rosu-maronie si eu stateam in mijlocul ei, cu parul plin de rugina, cu pielea plina de rugina, cu litri de apa cu rugina curgand nestavilit! Secventa cred ca ar fi fost buna de un film horror, iar tipatul pe care incercam sa mi-l opresc era tot demn de-o astfel de productie. No drace! Clateste-te, Alina, daca poti! Am stat acolo ca un pui plouat pana apa a devenit mai limpede si am reusit sa ies cat de cat prezentabila, dar niciodata n-am avut un par mai aspru ca in seara aia :)).



   Acum e randul vostru: astept o povestire si din partea voastra :).


Kissez!

joi, 26 martie 2015

Testamentul lui Nobel

  Hello! V-am mai spus ca-mi plac la nebunie cartile scrise de autori nordici, asa ca mereu sunt atenta la ce lanseaza editura Trei. Inca nu am atatea romane pe cat mi-as dori, dar consider ca am citit destule la viata mea incat sa le recomand iubitorilor de carti politiste.

  Cu Liza Marklund m-am mai intersectat si anii trecuti, asa ca m-am apucat sa citesc si Testamentul lui Nobel, o carte de dimensiuni mai mari - aproximativ 500 de pagini. O gasiti in libraria online Libris si momentan se afla la reducere.


  Cartea face parte din seria ce o are in prim plan pe Annika Bengtzon, o reportera ce are mereu "norocul" de-a face cu cazuri ciudate. De data aceasta, Annika este invitata la decernarea Premiilor Nobel unde devine principalul martor al uciderii presedintelui comitetului de decernare a premiilor. Toata intamplarea ar fi o stire fantastica, insa politia ii intezice sa scoata vreo vorba, nu cumva sa pericliteze cercetarile. Situatia ei fiind atat de delicata, cei de la ziarul unde lucreaza o trimit acasa, intr-un concediu prelungit.

  Acasa, Annika nu prea are parte de intelegere, iar familia ei pare ca o ia pe drumuri diferite: sotul este deja infidel, cei doi copii trec prin tot felul de schimbari emotionale iar Annika se simte prinsa ca intr-o capcana. Totul in jurul ei pare ca se naruie.


  Crima de la Premiile Nobel incepe s-o obsedeze, asa ca incepe sa investigheze pe cont propriu. In cautarile ei, va da de chestiuni foarte interesante. Daca va afla adevaratul motiv al crimei, va las pe voi sa descoperiti.


  E o carte buna, destul de alerta, cu un subiect foarte interesant, insa finalul mi s-a parut putin cam abrupt, as fi vrut sa aflu mai multe. Probabil ca e si o strategie de marketing care sa ma faca sa cumpar si romanul urmator :).


  Cred ca si la urmatoarea comanda Libris voi alege o carte tot din aceeasi colectie.


  Acum va invit la Gabi - http://paginidezisinoapte.ro si la Ana Maria - http://the-adventures-of-a-lady.blogspot.ro/ sa vedem ce carti au citit ele pentru joia aceasta.


Kissez!

miercuri, 25 martie 2015

Dezamagirea Enliven - un soi de review

  Hey! Ce fericita am fost cand am descoperit sampoanele Enliven si ce mi-am mai luat-o eu in freza de la ele (la propriu si la figurat). Pareau sa mi se potriveasca foarte bine, ma scapau de excesul de sebum, imi placea cum se comportau si credeam ca mi-am gasit sampoanele care sa ma completeze perfect.

  Eu mereu astept o perioada buna inainte sa fac review-uri, dar uite ca la sampoanele Enliven am avut nevoie de peste un an sa ma prind care-i treaba. Am inceput sa le folosesc in vara lui 2013, am renuntat la dragul meu Syoss pentru ele si totul parea foarte bine. Si cand totul pare ca merge bine, deja iti pierzi din vigilenta, nu-i asa?


  In iunie, anul trecut, a inceput sa-mi cada parul cam tare. Pe moment m-am gandit ca e pe baza de stres (chiar am avut cateva saptamani in care m-am consumat mult din diverse motive personale), cert e ca de fiecare data cand aspiram, gaseam pe covor considerabil mai multe fire decat de obicei. Ulterior m-am gandit ca tot Enliven-ul se poate sa fi potentat aceasta cadere.

   Imi simteam parul cam lipsit de vlaga, dar am continuat sa urmez rutina mea. Cam in aceeasi perioada, maica-mea a trecut pe langa mine (eu stateam pe un scaun si aveam parul prins destul de haotic si cu destul de multe carari) si mi-a zis ca pielea din varful capului pare a fi cam violacee. Primul lucru la care m-am gandit a fost ca mi-am petrecut toata ziua umbland pe strazi si ca m-a ars putin soarele. N-am dat importanta si oricum mi-era cam greu sa-mi vad crestetul. Viata a mers inainte cu aceleasi obiceiuri, aveam multe pe cap si stresul nu ma lasa sa ma analizez prea tare. Ba mai mult, orice stare de disconfort sau nervozitate o puneam pe seama stresului.


  Dupa inca o perioada (destul de indelungata) mi-am dat seama ca mi-a aparut o senzatie intensa de prurit la nivelul scalpului. Stres, stres, dar parca era mai mult decat atat. M-am dus glont la maica-mea si am pus-o sa ma cerceteze: acelasi rezultat: Alina, ai pielea violacee, arata iritata!


  Mi-am luat doua oglinzi si-am inceput sa ma uit si eu, atat cat imi permitea parul, bineinteles: pielea era iritata foarte tare si am descoperit ca am si niscaiva cojite - scalpul se usca fenomenal. Si asta in conditiile in care eu foloseam foarte putin sampon la o spalare.


  Recunosc, am inlemnit si de atunci mi-am dat seama ca nu-i niciun stres la mijloc, ci samponul. Mi s-a facut frica: eu oricum n-am o pleata prea bogata, asta-mi lipsea! Am intrerupt urgent folosirea samponului (in ceasul al 12-lea) si cu plansul in gat am fugit sa-mi iau Syoss, cel putin stiam ca el e bland si ca l-am folosit 3 ani cu mare succes.


  Cand m-am spalat cu Syoss mi-am dat seama ce i-am facut parului meu cu Enliven. Firele mele si-au revenit relativ repede si mi-au dat altele noi, slava Domnului!


  Enliven m-a injunghiat miseleste pe la spate si a actionat lent, astfel incat luni de zile nu am crezut ca este el de vina, ci STRESUL! Mi-am dat seama ca-mi vlaguise atat de tare parul, incat parea ca o treime s-a pierdut. Firul era subtire, anemic si parca deteriorat pe lungime. Repet, nu mi-am dat seama de puternicele efecte negative, numai cand am trecut la Syoss si-am vazut cum imi arata parul dupa ce-l foloseam. Diferenta era enorma.


  Si acum cand ma gandesc la Enliven, ma mananca pielea capului si au trecut luni bune de la intamplare. E clar ca el a fost vinovatul pentru ca eu nu folosesc produse de styling decat foarte rar, singurul care-mi atinge scalpul e samponul. Plus ca dupa ce am oprit folosirea, lucrurile s-au calmat si-au revenit la normal.


  Acum nu ma mir de ce nu mi se ingrasa scalpul - saracul de el era paralizat de atata agresivitate.



  Intrucat am laudat de multe ori aceasta gama de sampoane si chiar pareau de folos la inceput, dar si pentru ca sunt mereu sincera in articolele mele, am considerat ca este obligatoriu sa scriu aceasta patanie. De atunci, suflu si-n iaurt: nu ma mai despart de Syoss veci pururi, nu ma mai intereseaza sa testez nimic din categoria sampoanelor, mi-am luat fiole speciale pentru par si nu mai vreau sa aud de Enliven. Nota 0.


  O parte din greseala mi-a apartinut, insa tot efectul acesta negativ s-a petrecut in luni de zile si senzatia aceea intensa de prurit a aparut dupa mai bine de-un an. Daca observam asa ceva din primele 2-3 luni, ar fi fost mult mai bine pentru mine, dar vazandu-l aliat de nadejde o perioada indelungata, pur si simplu nu m-am gandit ca ar putea sa fie asa nociv in timp. In toata viata mea am patit foarte rar lucruri de genul asta si de cand am blog mi s-a intamplat doar de vreo 3 ori sa-mi schimb parerea despre produse dupa o utilizare indelungata.


   Da, acum imi cercetez scalpul la doua zile! M-am invatat.



Kissez!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...