Follow this blog with bloglovin

Follow on Bloglovin

Totalul afişărilor de pagină

marți, 28 iulie 2015

Cele mai racoroase lenjerii de pat

  Salutare! Stiu ca acum ceva vreme era un tag care circula prin blogosfera si una din intrebarile lui era legata de ce lenjerie de pat prefer. Imi aduc aminte ca am spus ca mereu le aleg pe cele colorate. Si chiar asa fac de aproximativ 10 ani. Ma binedispun, ador culorile puternice si chiar simt ca o lenjerie frumoasa ma face sa-mi incep si sa-mi inchei mai bine ziua. Nu stiu cum fac, dar toate seturile mele sunt inflorate: am roz, am mov si albastre si nu prea ies din sfera aceasta de nuante de ani buni. Totusi, fac schimbari de la anotimp la anotimp, iar vara le prefer pe cele mai subtiri, mai racoroase si iarna pe cele grosute, care sa-mi tina de cald.

 Pana acum m-am multumit cu bumbacul pe timp de vara, dar de fapt cele mai racoroase haine de pat sunt cele din bambus. Ele sunt moi si lucioase, insa nu aluneca deloc si reprezinta alegerea cea mai buna de-a lungul sezonului cald. Eu am urmarit oferta celor de la cumparamisim.ro pentru simplul motiv ca au niste modele foarte frumoase. Ia uitati si voi!







  Preferatele mele sunt cu certitudine ultimele doua si mi-e tare greu sa aleg dintre ele. Ce va spuneam? Mereu aleg nuante de roz, mov si albastru. Si cum mai sunt si inflorate... :). Mi se par adorabile. Daca cumva nu-mi impartasiti alegerile cu imprimeuri, sa stiti ca exista si seturi uni de la culori intense, pana la cele mai potolite. Fiecare set este format dintr-un cearceaf de pat (240 x 250cm), cearceaf de pilota (200 x 230cm), doua fete de perna 50 x 70cm si doua fete de perna 70 x 70cm.

  Lenjeriile de pat din bambus fac parte din categoria de lux, deci costa ceva mai mult decat lenjeriile obisnuite. Totusi, zic eu, investitia merita, deoarece un astfel de set are durata lunga de viata, il puteti folosi ani de-a randul. In plus am citit ca se pastreaza proaspat nopti in sir. Nu e un secret ca vara transpiram mult si in timpul somnului. Pijamalele de obicei sunt mai scurte si practic transpiram direct in lenjeria de pat, ceea ce nu suna chiar grozav. Nu cred ca e la indemana nimanui sa-si schimbe toate asternuturile la 2-3 zile, asa ca bambusul se pare ca face diferenta. Inca un motiv in plus ca sa achizitionati astfel de seturi e faptul ca sunt fabricate in Romania, la Pucioasa.


  Voi aveti deja lenjerii de pat din bambus? Va place sa dormiti in culori puternice sau alegeti altceva?




Kissez!


luni, 27 iulie 2015

Balsam de buze Farmasi Intense Moisturizer - review

  Hello! M-am gandit sa incepem si saptamana aceasta cu dreptul si sa va aduc in atentie un produs de nota 10! Iata ca m-am dat de gol si v-am dezvaluit deja nota, dar poate asa va fac si mai curioase in legatura cu balsamul de buze de la Farmasi.


  Exista nu mai putin de cinci variante de lipbalm, dar eu bineinteles ca l-am ales pe cel roz, nu se putea altfel. Costa doar 6 lei, are 4 grame si-l gasiti pe site-ul Pentru Corpul Tau.  Mi-a placut imediat ce l-am vazut si-am decis sa-l incerc imediat. In primul rand, trebuie sa va spun ca are un miros si un gust dulceag, asemanator cu al caramelului. Nuanta este de roz intens, dar coloreaza buzele intr-un mod foarte placut, in niciun caz asa puternic cum v-ati astepta. Balsamul are o consistenta foarte cremoasa, deosebit de placuta pe buze. Din pacate, dupa cateva zile de utilizare, am pierdut din vedere ca si in camera mea era cald si ca balsamul se inmuiase, asa ca am l-am scos cam mult din tub si cand l-am apasat pe buze, s-a rupt. Noroc ca am fost pe faza si l-am indesat imediat in tubulet si de atunci il scot putin cate putin. Din acest motiv nu va pot arata si o poza cu produsul in sine, dar puteti vedea pe site o imagine foarte asemanatoare cu realitatea.


  Prima data am folosit balsamul seara, iar dimineata cand m-am trezit nu-mi venea sa cred ce buze moi aveam. Are un efect fantastic, fara nicio exagerare. Hraneste si hidrateaza orice zona mai aspra, cojitele dispar si efectul se mentine foarte mult timp. Nu da niciun soi de dependenta si nu trebuie reaplicat pana la exasperare. Eu il folosesc o data pe zi sau chiar la doua zile. Este unul dintre cele mai bune produse de genul acesta incercate de mine si vi-l recomand cu mare caldura. Trebuie aplicat intr-un strat foarte subtire si dupa doar cateva minute, veti avea buze perfecte. In plus, fiind colorat, poate sa ia lejer locul rujului si asa ati impuscat doi iepuri dintr-o lovitura.


  Merita fiecare banut si sunt convinsa ca la un moment dat o sa mai incerc un balsam Farmasi. Sa fie cel rosu, cu rodie? ;)


  Nota? 10, doar v-am spus din primul paragraf! ;)) Voi ati incercat lipbalm-urile Farmasi?



Kissez!


 

duminică, 26 iulie 2015

Roll-on Dove Invisible - review

  Hello! Va vine sa credeti ca acum vreo 6 ani am folosit intr-o perioada exclusiv roll-on-uri? Imi intrase mie in cap ca faptul ca deodorantul se usca direct pe pielea mea, il facea mai eficient. Am renuntat fiindca trebuia sa pun o cantitate ceva mai mare si, implicit, sa stau destul de mult timp sa se usuce.


  Bineinteles ca intai de toate conteaza marca deodorantului, nu doar felul sau, dar roll-on-urile in final s-au dovedit a fi pentru mine cele mai slabute si cele care a faceau sa pierd cam mult timp. Totusi, de curand am incercat un Dove Invisible si ma asteptam sa fie bunut, mai ales ca de la Dove imi plac si stick-urile si spray-urile.


  Forma recipientului e chiar buna, usor de tinut in mana si dozeaza optim. Miroase ok, ca intreaga gama Invisible si imi place ca se usuca foarte repede. Din pacate, au fost cateva zile in care am simtit un iz semi-dubios. Bine, eu sunt obsedata sa miros cat mai frumos si deseori mi s-a spus ca simt izuri inainte sa apara :)), dar nu m-am simtit tocmai confortabil cand eram data cu el. In plus, eu am marea problema de-a avea axilele foarte scobite. Stiu, la prima vedere poate va intrebati care-o fi problema cu asta. Pai, in caz de stick sau de roll-on, pot da gres cu aplicarea pentru simplu fapt ca avand axilele asa scobite, nu intra in contact cu deodorantul. Spray-ul merge direct la tinta. Oricum, zilnic imi ridic mainile in cele mai ciudate pozitii, ca sa anihilez Monstrul Transpiratiei!

  Al doilea lucru care nu mi-a placut la acest deodorant a fost faptul ca am simtit uneori o senzatie de prurit. Nu intensa si nu foarte des, insa s-a intamplat chiar si la temperaturi mai scazute.


  Una peste alta, roll-on-ul nu prea mai este pentru mine si Dove nu m-a dat pe spate la acest capitol. Cele mai bune antipersirante cu bila pe care le-am incercat au fost cele de la Bourjois, ele chiar mi-au lasat impresia ca functionau, dar se usca greu de tot si stateam ca o gaina pe caldura pana puteam sa ma imbrac :)).


  Pentru Dove, nota 6,5! Daca vreti sa experimentati cu el, il gasiti in aproape toate magazinele, are 50 de ml si pretul undeva la 11 lei.




Kissez!

sâmbătă, 25 iulie 2015

Shiny Happy People

   Salutare! In ultima vreme am tot ascultat o piesa de la R.E.M. care intotdeauna mi-a placut la nebunie. Azi am de gand s-o ascult din nou, ma binedispune imediat si-mi aduce aminte de copilarie. Si mai am de gand sa mananc multe fructe si inghetata si sa incerc un nou gel de dus :)).



  Voi ce-aveti in plan pentru astazi? ;)


Kissez!

vineri, 24 iulie 2015

Rochii pentru toate gusturile

  Ciao! Mie imi prieste vremea aceasta cu temperaturi de 35 de grade! Ma simt bine si-mi arde de tot felul de lucruri. Acum doua zile ziceam pe strada: Dar mie nu mi se pare asa de cald... moment in care o tipa s-a intors si s-a uitat consternata la mine :)). Ce sa fac? Eu aveam mainile reci ca gheata :).

  Dupa cum va spuneam, eu ma simt bine, am chef de plimbari lungi, fac sport cand e mai cald in camera mea si petrec mult timp uitandu-ma la lucruri frumoase. Si uneori vi le impartasesc si voua, ca asa e frumos. Saptamana trecuta m-am declarat entuziasmata de noua mea geanta in postarea aceasta. Tot pe acelasi site de unde e geanta Rae, am descoperit cateva rochite tare dragute, atat casual, cat si mai elegante.


  Preferata mea e cea de mai jos, deoarece e vesela. Nu sunt mare fana a print-ului floral, dar rochita asta chiar e pe gustul meu si nuantele se armonizeaza la fix.




  De cate ori am spus ca-mi plac dungile? IMI PLAC DUNGILE! :))


  Culorile puternice si tonice mereu au fost pe lista mea, asa ca rochita aceasta cu model simplu, dar cu o nuanta intensa, mi-a acaparat repede atentia.


   Rochita de mai jos mi-a placut prin combinatia cromatica, dar si pentru ca are un usor aspect vintage.





  Preferata mea de la categoria rochii elegante e cu siguranta urmatoarea! Arata mi-nu-nat!




  Ultima favorita e tot simpla, dar cu putina danteluta.





  Care e preferata voastra? Pentru mai multe modele mergeti in vizita pe site-ul Adona, au momentan reduceri si de 50% :).



Kissez!






joi, 23 iulie 2015

Minunata lume noua

  Salutare! Azi o sa va povestesc despre o carte pe care voiam de mult s-o citesc si care am observat ca are parte de multe recenzii pozitive si o multime de cuvinte de lauda. Si cum mai sunt si fana de distopii, ajunsesem la concluzia ca am pierdut prea multa vreme si ca trebuie sa vad si eu care-i treaba cu Minunata lume noua. Asa ca am luat-o din libraria online cu care v-am obisnuit deja - Libris.


   Subiectul e interesant, cel putin teoretic: actiunea are loc peste cateva secole, cand oamenii nu se mai nasc, ci sunt conceputi pe banda rulanta. Exista cinci categorii de oameni: Alfa, Beta, Gama, Delta si Epsilon. Desi primele doua categorii sunt privilegiate (ei fiind frumosi, destepti si aproape de perfectiune, chipurile!), fiecare dintre aceste categorii sunt conditionate inca din copilarie sa fie complet multumiti de rolul pe care-l au in societate. Slogane puerile, poezioare si indoctrinarea in timpul somnului cu diverse lozinci care pur si simplu le spala creierul. In plus, sexualitatea este foarte libera si incepe de la varste foarte mici. Toti apartin tuturor, deci cuplurile se formeaza ad-hoc, dureaza foarte putin si e de datoria tuturor sa "apartina" semenilor. Pe de alta parte, daca se simt usor nelinistiti, suparati, sunt indemnati sa ia cate-un gram de Soma, adica un soi de drog care sa-i ajute sa fie euforici. Toti raman tineri mult timp, iar apoi isi accepta cu cea mai mare normalitate moartea.


  Printre toti oamenii acestia, exista si Bernard, un Alfa cu fizic de o casta inferioara si care isi petrece timpul mai mult singur spre deosebire de ceilalti. E un soi de ganditor si de timid si incepe sa simta ceva mai mult pentru Lenina (o tanara din casta lui). Cumva se stabileste o legatura intre ei si pleaca intr-o vacanta in lumea salbatica. In lumea aceasta traiau oameni care inca se mai nasteau ai aveau niste conceptii asemanatoare cu cele din ziua de azi, o populatie care traia la limita subzistentei si era o curiozitate pentru cei din lumea noua. Acolo, Bernard si Lenina descopera o tipa Beta alungata din lumea noua, care a savarsit lucrul cel mai imoral cu putinta: a nascut un baiat. Acest baiat este adus in noua lume, numit Salbaticul si incepe sa analizeze si sa fie analizat.


  Repet, imi plac ideile ciudate, distopiile mereu ma atrag, sunt deschisa oricarui scenariu iesit din comun. Si am stat aproape o ora cu pagina in care scriu acum complet alba, uitandu-ma in gol, pentru ca impresia mea e atat de diferita de celelalte recenzii si pentru ca nu-mi prea place sa vorbesc foarte dur despre o carte, dar cum sinceritatea pe mine ma caracterizeaza, trebuie sa ma exprim: foarte rar am intalnit o carte care sa mi se para atat de slaba, prost scrisa si care sa nu-mi transmita nimic. Am tras opt zile de ea, de mai putin de 300 de pagini in format mic si in fiecare seara aproape ca adormeam cu ea in mana fiindca imi lasa impresia ca nu se intampla nimic. Ok, am inteles ideea cartii, nu asta e problema, insa un subiect ce parea interesant, s-a transformat pentru mine intr-o dezamagire crunta.


  Motivul principal este ca distopiile in mod normal se refera la regimuri totalitariste, la o lume complet controlata, la teroare practic. Si chiar daca personajele se indoapa cu Soma si nu realizeaza ce traiesc, cititorul trebuie sa simta acea teroare, trebuie sa razbata din paginile cartii, in mod ideal ar trebui sa te rascoleasca atat de tare incat sa nu poti dormi, nu sa-ti cada cartea pe piept.


  In al doilea rand, o carte cere o anumita actiune, citind aceste pagini aveam impresia ca nu se intampla absolut nimic. Teoretic se petreceau acolo niste lucruri, practic nu ajungeai la absolut nimic. Nu incepea ceva bine, ca ne pierdeam cine stie pe unde...


  Explicatiile de la final mi s-au parut absolut caraghioase, avand in vedere ca erau legate de niste opere elocvente pentru anii '30, dar nimeni nu ti-ar fi putut vorbi astfel de ele dupa 600 de ani cand are loc actiunea cartii.


  Dintr-o distopie de obicei tragi niste invataminte, din lumea asta minunata eu nu am putut sa extrag nimic care sa mi se para de valoare.


  Lumea asta nu era deloc inspaimantatoare - deci n-o pot considera distopie. Sa fie o lume ideala o lume in care ai relatii sexuale cu oricine si te tratezi cu Soma? Pentru mine nu, deci n-o pot pune nici la categoria utopiilor. O varza? Pentru mine, da.


  Deseori am citit comparatii intre Minunata lume noua si 1984 al lui Orwell care, intamplator, e romanul meu favorit din toate timpurile. Mi se pare absolut jignitoare o comparatie. La Orwell exista poveste, tensiune crescanda, emotii cat cuprinde, coerenta, o structura imbatabila, o distopie in adevaratul sens al cuvantului, care ma cutremura.


  Nu sunt critic literar si nici n-am pretentia ca o carte se scrie usor, nu spun ca asta trebuie sa fie parerea tuturor, insa este a mea si mi-o asum. Imi cer scuze daca am jignit pe cineva, dar credeti-ma ca nu ma puteti convinge sa-mi schimb parerea. E foarte profunda, la fel ca si dezamagirea mea. Ajungand la final, nu m-am putut intreba daca Huxley chiar a scris cartea aceasta pentru ca a vrut sa fie asa sau pentru ca i-a iesit asa.


  Ca sa nu inchei articolul pe un ton sumbru, m-am hotarat sa va fac o recomandare in materie de distopii: Povestirea cameristei de Margaret Atwood. Desi nu se ridica in opinia mea la rangul lui 1984, e tare interesanta si merita citita.



  Hai sa vedem ce ne recenzie ne-a pregatit si Gabi - http://paginidezisinoapte.ro


Kissez!



P.S. Daca era sa-mi dau drumul la toate ideile, iar scriam o postare de 3000 de cuvinte :)). M-am limitat doar la cateva.

miercuri, 22 iulie 2015

Vacanta 2015 - Insula Buyukada (Turcia)

  Salutare! Astazi va invit la un tur virtual al insulei Buyukada. In cadrul city-breakului nostru, aceasta excursie a fost optionala si am achitat 40 de euro de persoana pentru ea. In acest pret am avut inclus transportul, turul cu trasura si un pranz care teoretic trebuia luat pe insula si practic a fost luat la Istanbul. As avea eu cateva banuieli de ce, dar fiindca nu am dovezi, trebuie sa ma opresc acum din supozitii ;). Cine a inteles ce-am vrut sa spun - bine, cine nu, iar bine :).



 Aceasta insulita, alaturi de inca opt asemanatoare, au denumirea de Insulele Printilor deoarece aici erau exilati printii si alti membri ai familiilor lor in perioada bizantina. Se ajunge usor de la Istanbul pana la Buyukada cu ferry-boat-ul, care circula foarte des. Practic ai parte de o croaziera pe Marea Marmara, iar senzatia de libertate de pe mare este unica, cel putin in opinia mea. Niciodata nu ma dau in laturi de la croaziere :). Drumul dureaza circa o ora si jumatate si odata ajunsi in Buyukada, am avut parte doar de momente simpatice. In primul rand, pe aceasta insula se circula doar cu biciclete si cu trasuri. Nu stiu cat va mai dura cu transportul in aceasta maniera, am inteles ca vor sa introduca treptat si niste masinute, dar nu stiu cat va dura procesul si cum se va desfasura.


  O plimbare cu trasura (4 locuri) costa 90 de lire turcesti din cate am inteles si practic faci tot turul insulei. Acum la Buyukada au case de vacanta cei mai bogati oameni din Istanbul, deci privelistea merita din toate unghiurile. Atmosfera pe insula e linistita, calma, umbroasa, o minune! Iar calutii sunt atat de draguti incat voiam sa-i iau acasa :).






 Si iau calutii astia o viteza de zici ca zbori la un moment dat :). Am facut doar putine poze, deoarece voiam sa ma concentrez la experienta :).

  Tot pe aceasta insula am vizitat Biserica Sf Gheorge, o biserica ce are o icoana ce se spune ca ar face minuni si va pot confirma ca am iesit foarte linistita de acolo :). Drumul pana la biserica mie mi s-a parut usor (e in panta, dar nu foarte abrupta si dureaza cam 20 de minute), dar altii au ajuns extenuati pana acolo.







  Mie mi-ar fi placut sa stam si mai mult pe insula, asa cum era preconizat initial, mi se pare un loc in care si cei mai agitati oameni ar putea deveni calmi. In plus, e plin de pisici, care mai de care mai frumoase, dar cam stresate deoarece toata lumea vrea sa le smotoceasca putin si doar stim ca pisicile stau numai cand vor ele :)). Cea mai buna dovada e poza de mai jos!





  Daca ajungeti la Buyukada, sa nu cumva sa ratati inghetata! E magnifica si renumita. Patru cupe foarte generoase costa 5 lire turcesti (aproximativ 7,5 lei) si au o gama super variata de inghetata de fructe (eu mereu sufar ca gasesc aproape peste tot numai inghetata de vanilie si ciocolata si vreau diversitate). Am profitat de oferta si mi-am luat de afine, tutti-frutti si doua cupe cu kiwi! Imi fac pofta singura...



  Mie excursia asta optionala mi s-a parut foarte frumoasa si chiar m-am incarcat cu energie in timpul ei. Bineinteles ca gusturile difera si am auzit oameni carora nu le-a placut, insa eu v-o recomand din toata inima.


  Odata ajunsi la Istanbul, am mers si la pranz. L-am pozat, ca sa faceti o impresie: eu mi-am ales o supa de linte, o mancare ce parea o combinatie intre tocana si sufleu, dar n-am retinut cum se numea (continea carne, cartofi, mazare, morcov, cascaval) si o doza de cola.





  Sper ca v-ati facut o impresie despre aceasta insula, eu consider ca excursia a meritat fiecare cent din cei 40 de euro si m-as intoarce la Buyukada chiar maine, daca s-ar putea.



Kissez!



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...