Follow this blog with bloglovin

Follow on Bloglovin

miercuri, 1 octombrie 2014

Vacanta 2014 - al treilea pas: de la si pana la Kryopigi Beach

  Hey! Astazi vin cu ultima postare legata de vacanta mea. Acum o luna eram cu burta la soare si acum stau in casa cu puloverul gros pe mine! Asta este, mai urmeaza inca o vara, la anu' :).



   Pe prea multi i-am auzit cu merg in Halkidiki, insa localizarea este atat de vaga, incat nu te prea ajuta deloc, cel putin daca vrei sa cauti mai multe informatii. Nu de alta, dar Halkidiki este o peninsula cu trei brate destul de lungi. Din cate am observat, romanii aleg cel mai des bratul Kassandra, insa, din nou, e foarte vag sa spui : am fost pe bratul Kassandra din Halkidiki! Ce inseamna de fapt un brat? Pai e o insiruire de statiuni, cu mai multe plaje, ce se intinde pe zeci de km. Deci nu va asteptati ca Halkidiki sau Kassandra sa poata fi strabatute la pas! Ma simt datoare sa va dau aceasta informatie pentru ca, discutand cu unii si altii, mi-am dat seama ca multi isi inchipuie ca Halkidiki in sine e doar o statiune pe care o poti strabate usurel! Nu poate fi vorba de asa ceva! Este o peninsula de aproximativ 3000 de km patrati!


  Acum, dupa ce am lamurit asta, intram pe bratul Kassandra! Aici gasim mai multe plaje si multe statiuni. Din acest motiv, e mai greu sa cauti informatie pe net. Trebuie macar sa stii numele unui hotel, ca sa-ti faci o impresie.

  Eu n-am avut timp de cautari prea mari si-am zis: fie ce-o fi! Daca nimeresc la liniste e bine ca ma odihnesc, daca nimeresc intr-o statiune agitata, m-oi integra eu... Bineinteles ca poti merge in explorari, insa distanta intre statiuni e cu teren viran, sosea circulata. Daca pleci cu masina, e ok din punctul acesta de vedere, daca nu, ramane sa te interesezi de mijloace de circulatie. Spre exemplu, la intrarea pe bratul Kassandra trona un Lidl. Eu stateam la jumatate de ora de mers CU masina, deci era exclus sa ma duc la shopping acolo. Ce vreau eu sa spun: e vorba de distante destul de insemnate.



  Revenind la experienta mea, hotelul Medusa are iesire la plaja Kryopigi si face parte dintr-o zona foarte linistita! La 5 km de unde am stat eu era Kalithea, una dintre cele mai renumite si mai animate statiuni. Am trecut pe acolo si pot sa confirm.


   Zona mea era totodata linistita si arata cam ca si Predealul ori Sinaia de la noi. Adica: 3 magazine mai mari cu mancare diversa (si foarte bine aprovizionate), vreo 10 magazine de suveniruri si cateva terase destul de cochete.


   Totodata aceasta zona este relativ departe de plaja si este formata dintr-o insiruire de pante. Eu am stat la doua pante de centrul statiunii, unde se gaseau magazinele cu alimente, suveniruri si terase si la noua pante distanta de mare. Deci de la mijlocul statiunii pana la plaja erau 11 pante! Eu n-am avut probleme cu urcatul si coboratul dar nu mergeam mai mult de-o data pe zi, in parte si din cauza ca ma plictisesc sa stau mult pe plaja. Se poate merge la plaja si cu transport local (e gratuit) si se face in trenulete sau microbuze, insa nu stiu cum s-a intamplat, de fiecare data cand voiam sa ma urc in el, il pierdeam si atunci preferam sa merg pe jos circa 20 de minute decat sa mai astept inca o ora.



  Am auzit persoane in autocar care au coborat pe durata intregului sejur o singura data pana la mare! In rest au stat la mancat si baut in hotele cu all-inclusive. Da, fiecare sa-si vada de treaba lui, insa eu nu pot sa pricep cum e aia sa mergi la mare in Grecia si tu sa stai intr-un hotel, fie el de 4-5 stele si sa te intereseze numai ce mananci... Ma depaseste si ma intriga.



   Mai departe, va arat drumul exact, fiecare panta (unele chiar abrupte) de la hotelul Medusa pana la plaja Kriopigi, care este o plaja linistita, cu spatii late intre cei care stau la bronzat si destul de curata! Rar am vazut mizerii pe plaja.


  Si incepem coborarea:





  Cam asa arata drumul spre mare de la hotel Medusa, insa tineti cont ca existau hoteluri care erau si mai sus decat era al meu. Va arat si ultima panta de jos in sus de data aceasta ;). E destul de abrupta, dupa cum se vede.


  Buun! De acum am ajuns la mare :).






   Dupa ce ne-am balacit bine (apa e destul de lina si suficient de calda la inceputul lui septembrie ca si o friguroasa fantastica cum sunt eu, sa poata sa se balaceasca peste doua ore!), o pornim spre casa. De data aceasta admiram in voie vegetatia, o combinatie de pini, cu palmieri, cactusi si floricele :). Si maslini, bineinteles :).

  Preturile! Subiect interesant :). In statiuni sunt mai mari, bineinteles: o apa la 1,5 de la 70 de centi, o paine de 350 de grame 1,6 euro.

  Si acum, ca sa va faceti o impresie: inghetata Magnum - 2,2 euro fiecare:

  Ciocolata Kiss 80 centi. N-am mai mancat de cand eram mica :).
 Conserva de caracatita 3,2 euro.
  Masline cu oregano - delicioase, apropo - 1,6 euro.
  Bere neagra 330 ml - 1,5 euro.

   Mancarea la tersae incepe de la 2,7 euro - vestitul Gyros. Ei bine, data trecuta cand am fost in Grecia de abia am putut sa mananc asa ceva, insa de data aceasta am descoperit o terasa unde se servea un gyros absolut delicios! M-am dus de doua ori acolo :)). Terasa se numeste Sweet Sour, e cea mai colorata si mai vesela terasa, cu mult rosu :). Nu mi-a iesit poza, dar pot sa va asigur ca gyros-ul chiar merita.


    In plus, suvenirurile pornesc cam de la 2 euro! Sper ca vi s-a parut utila postarea mea, am incercat sa aduc informatii din mai multe domenii. Daca e sa fac o paralela cu Paralia Katerini, as spune ca de data aceasta mi s-a parut ca am de-a face cu un relief mai salbatic, cu un peisaj mai verde.


   Alte lucruri:

- engleza se vorbeste peste tot, in magazine esti direct luat cu Hello, ceea ce face sa fie comunicarea simpla. Cei mai multi chiar vorbesc bine aceasta limba.

- in statiunile din Halkidiki veti intalni tone de romani, urmati indeaproape de rusi. Nu va apucati sa barfiti prea tare ca riscati sa vi se raspunda in romana :)).

- apa si vremea sunt foarte placute chiar si in septembrie

- in zona unde am stat eu majoritatea isi cumparau mancarea si-o consumau pe terase. Adevarul este ca si in magazinele de care va vorbeam poti gasi foarte multe lucruri interesante care te cheama la degustat.

- exista multe pisici! Eu mi-am facut o prietena care ma vizita zilnic si pe care am indragit-o din tot sufletul! Mai avea si niste puisori in burtica :).

 


  Voi ati fost in Grecia? Ce preferati? Statiunile linistite sau pe cele pline de distractie?




Kissez!

marți, 30 septembrie 2014

Apa de parfum Lolita Lempicka - review



   Hello! M-am asezat sa scriu review-ul pentru apa de parfum Lolita Lempicka. Dupa cum mi-e obiceiul, mi-am pus strategic sticluta langa tastatura si o tot privesc pentru ca o consider superba. Ma uit la toate detaliile si la finetea cu care a fost lucrata si gandurile imi zboara acum 10-11 ani. Atunci am avut o perioada cand am descoperit multe reviste, am inceput sa fiu interesata de parfumurile mai scumpe si care pe vremea aceea mi se pareau greu accesibile. Atat din cauza pretului, dar si datorita faptului ca la mine in oras parfumeriile erau pe cale de disparitie si efectiv nu aveam de unde le cumpara. Online-ul nu era la indemana mea atunci, asa ca a trebuit sa renunt la planurile mele ascunse de-a avea un parfum ametitor de care sa fiu atat de mandra si cu ajutorul caruia sa le las super-mirate pe toate colegele mele :).

  Chiar daca am fost nevoita sa aman achizitia, imi tot cumparam reviste, in special Look (care din pacate nu mai exista) si stateam sa analizez tot ce aparea, mai ales in materie de beauty. La un moment dat, intr-un numar oarecare, am descoperit pe-o pagina o sticluta fenomenala care mi-a luat ochii rapid. Dupa cateva clipe am reusit sa ma dezmeticesc si mi-am mutat privirea in josul paginii  unde am citit apa de parfum Lolita Lempicka! Dupa ce am notat mental pretioasa informatie, m-am reintors sa admir minunatia aia de sticla ce-mi parea perfectiunea intruchipata. Din pacate, in acel numar nu erau mai multe detalii, nici gand de note si aroma insa dupa cateva luni, undeva intr-o iarna, revista mea preferata mi-a adus noutati. Am aflat ca e un parfum dulce, lemnos, dar si floral si ca era la mare cautare in acei ani. De atunci, am tot revazut sticluta, dar cu timpul parca alte arome m-au tentat mai tare si chiar am considerat ca sunt prea tanara pentru un parfum dulce. Nu ma intrebati de unde ideea asta :).


  Totusi, se vede ca n-am uitat de acest parfum si la o comanda Aoro am zis sa incerc cu o mostra. Nu de alta, dar nu tolerez prea bine mirosurile grele si voiam sa stiu exact cu ce-am de-a face cand il aplic pe pielea mea. Pe de cealalta parte imi plac parfumurile dulci si cred ca v-am spus ca aveam o vecina foarte parfumata pe vremea cand eram mica. Ei bine, aceasta doamna folosea intotdeauna parfumuri dulci, mereu high-end si dupa ce o auzeam ca pleaca dimineata la servici, ma napusteam pe scari sa adulmec si sa vad cu ce era data in ziua respectiva :)).  Nu cred sa fi fost vreunul de la Lempicka, deoarece era inainte de ’97, insa erau arome care ma ameteau in cel mai bun sens cu putinta. Logic, asa ma inchipuiam si eu peste ani, iesind super-parfumata din apartament, cu tocuri care se auzeau in tot blocul si cu haine de blana! Nu radeti de mine, ca nu stiam eu prea multe pe-atunci si doamna cu pricina mi se parea fascinanta!

  Anii au trecut si acum stau sa ma gandesc ca tocurile mele nu se aud prea des pe scari, nu de alta dar rar sunt la inaltime, preferand de obicei balerinii, incaltamintea fara toc in general. Ba chiar de cateva zile numai in adidasi am iesit. Haine de blana? Nuuu! Nici nu mi-as lua, mi-e si mila de animalele sacrificate (desi pantofi de piele mai iau si nu-s tocmai impacata cu gandul), dar nici nu simt ca mi s-ar potrivi. A mai ramas doar parfumatul, dar aici chiar stau bine :)). Tot blocul stie cand ies eu pe usa si mereu am auzit de la unii si altii (nu vecini, ca astia-s certati si cu apa si sapunul) ca Alina miroase intotdeauna frumos! Na, eu ma bucur, e un compliment foarte placut pentru mine.

  Si daca tot imi place mie sa miros frumos, mi-am dat seama ca vreau musai, dar musai un parfum dulce. Atunci am luat si mostra si m-am indragostit de ea la prima aplicare, deoarece consider ca se transforma foarte interesant pe pielea mea. Luna urmatoare l-am si luat full-size si sincera sa fiu nu-mi amintesc sa-mi fi luat atat de repede un parfum dupa ce-am incercat mostra. Efectiv, nu puteam amana momentul si gandul imi statea numai la el.


  Se vede ca si el a vrut la mine, deoarece am prins o reducere super-importanta. La prima vedere, cutia este usor banala, intr-o singura culoare, fara inflorituri si exagerari. Daaaar, cand deschizi cutia si dai de sticluta, orice idee de banalitate iti este stearsa. Teoretic, simbolizeaza un mar, dar eu m-as fi gandit mai degraba la un fruct imaginar despre care fiecare isi poate inchipui ce gust si ce aroma are. Nu are capac si pulverizarea se face printr-un orificiu atat de micut si de migalos lucrat ce se afla pe tija marului :). Practic trebuie apasata codita marului ca sa descoperim aroma. Nuantele de mov deschis presarate cu auriu sunt perfecte pentru dulceata parfumului.


  Desi ma delectasem cu mostra, am aplicat rapid un puf pe mana si am fost invaluita de aceeasi caldura vanilata. Apoi se transforma intr-o aroma lemnoasa, intensa si apoi devine usor mai linistit, cu note florale. Cu toate ca e dulce, nu e genul de parfum care sa te faca sa ametesti. Eu il suport foarte bine si eu chiar am probleme de acest gen. Are in el ceva echilibrat care ma fereste de dureri de cap sau de prea multa dulcegaraie. Parca are si ceva tineresc in el, ceva ludic si de poveste – de altfel toate sticlutele Lempicka sunt inspirate din lumea basmului.


  Persistenta e foarte buna, cel putin pe pielea mea. Doua puf-uri sunt suficiente ca sa-l simt pana seara tarziu, asa ca sunt foarte multumita si din acest punct de vedere.


  Nu, nu am ce sa-i reprosez! Este un parfum de nota 10, care imi aduce aminte de viziunea pe care o proiectasem despre mine ca om matur, dar si ma face sa realizez ca aceasta proiectie trebuia adaptata la felul meu real de-a fi si-mi pare ca mi-a reusit :).


  Pe de alta parte, acest miros ma face sa-l asociez cu o vreme racoroasa, dar insorita, cu starea de bine, cu imprimeul leopard (noroc ca am o esarfa) si cu speranta in viitor.


   Spun un mare DA catre tot ce inseamna Lolita Lempicka si sunt foarte curioasa sa descopar si alte parfumuri sub aceasta semnatura!




Kissez!

luni, 29 septembrie 2014

Favoritele lunii septembrie

  Hello! Luna asta s-a dus ca vantul si acum a venit vremea sa fac bilantul! Dupa cum vedeti, nu-s multe favorite, dar acestea care sunt chiar ca m-au cucerit!

- crema de dus First Ginger de la Cien - imi place mult ca nu-mi usuca pielea, miroase foarte bine si e blanda. Nu e chiar perfecta deoarece aroma nu ramane prea mult pe piele, insa am folosit-o cu mare drag luna asta.

- samponul uscat Batiste. Chiar daca-l am de ceva vreme, m-am apucat de el doar in septembrie si-am inteles de ce exista atat de multe laude. E fenomenal! Detalii intr-un viitor review.

- balsamul de par Sunsilk luat din mare necesitate in duty-free la granita Greciei cu Bulgaria. E foarte bun si spornic si-o sa va vorbesc despre el mai pe larg.

- rujul Armani, review aici

- balsamul de buze Essence luat vara trecuta de la Viena. Am inteles ca aceste balsamuri au disparut de pe piata si tare rau imi pare deoarece hidrateaza foarte bine buzele.

- parfumul Lolita Lempicka ce mi-a trezit multe amintiri si despre care va voi scrie foarte curand


  Ei, imediat incepe si luna mea! Sa vedem ce ne aduce si octombrie ;).



Kissez!


duminică, 28 septembrie 2014

Servetele demachiante Auchan - review

  Hello! Azi avem o poza foarte luminoasa, dar n-am ce-i face - uneori lumina e proasta si-am nevoie de blitz si oricat m-as stradui tot ajung la poze stralucitoare.

  Deja ma stiti ca obisnuiesc sa incerc tot felul de produse marca proprie din diferite lanturi de magazine. Ei bine, cum puteau sa scape servetelele din Auchan? Le-am pus in cos fara sa ma uit la nimic in jur si-am ajuns cu ele acasa. Ca mai tot omul, am mai tras o privire la bon si-am ramas putin fara reactie, deoarece in dreptul acestor servetele era un pret de 1,3 lei. Nah, am folosit eu servetele foarte ieftine si chiar nu-i nicio diferenta intre ele si cele mai scumpe, insa 1,3 lei??? Pare un pret de acum cativa ani.

  Am trecut de moment, mi-a venit inima la loc si am decis ca trebuie sa vad eu cat mai repede cum sta problema.

  Pai... sunt niste servetele mai groase, fara striatii si destul de umede. Au un miros placut, floral si demachiaza bine si repede. Chiar isi fac treaba si pachetul se inchide etans pana la final. Concluzia e ca sunt chiar ok, pretul nu trebuie sa va sperie, insa (repet) servetelele sunt mai groase ca la alte marci, asa ca nu cred ca-s foarte potrivite pentru ochi (eu oricum le folosesc doar pe ten si pentru ochi optez mereu pentru demachiant crema). Nu am observat sa usuce tenul si le-am folosit chiar des. In plus, ambalajul mi se pare chiar simpatic. Nota 8, daca ar fi la raft doar servetelele astea si altele de 20 de lei le-as alege pe primele :)).



Kissez!

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Last train to wherever

  Salutare! E sambata! O sambata cam rece, presarata cu mari cani de ceai (tocmai mi-am luat o cana in care incap vreo 400 de ml si ma tot plimb cu ea de colo-colo), cu biscuiti cu nuci care sa ridice optimismul, cu cateva cosmetice care sa ma faca sa ma simt mai bine si cu muzica, bineinteles.

  Piesa asta, Last train to wherever am descoperit-o din intamplare pe Youtube acum ceva vreme. Stiti si voi cum e: mai apesi o piesa din lista sa vezi daca-ti place... Daca va hotarati s-o ascultati, sa stiti ca multe articole am scris cu ea in fundal :).




Kissez!

vineri, 26 septembrie 2014

Sampon si balsam pentru par vopsit Le Petit Marseillais - review

  Hey! Stateam eu intr-o seara, mi-am adus aminte de vremea cand eram blonda si ma gandeam ca pe blogul meu nu se gasesc deloc informatii despre produse destinate parului vopsit. Stiu cat e de greu sa gasesti combinatia care sa-ti mentina nuanta cat mai intensa, dar sa si hidrateze bine parul.

  Ei bine, nu m-am vopsit de dragul blogului, insa m-am hotarat sa-mi bag nasul in produsele mamei mele, sa mai testez pe unde e posibil si sa le ajut si pe fetele care au decis sa renunte la nuanta naturala. Logic, si aceasta categorie va cuprinde atat review-uri pozitive, cat si negative.


  In prezent, maica-mea foloseste samponul si balsamul Le Petit Marseillais, dupa ce a fost convinsa de prea multe reclame si de mine la raft :)). Ea are un par des, destul de gros, in general destul de rezistent la experimente.

  Am cumparat produsele LPM din Auchan: samponul a fost 12 lei (250 ml) si balsamul parca 13 (200 ml). Oricum, au preturi accesibile. Ambalajele sunt simple, dar usor de utilizat. Produsele contin ulei de sofranel si extract de afine si promit culoare luminoasa si de durata.

  Ambele miros bine, aroma e specifica produselor destinate parului vopsit, mai intens, parca fructat. Samponul este alb cu o textura densa, cremoasa. Nu face multa spuma si mama a ramas cu impresia ca nu curata suficient la radacina, in timp ce varfurile raman cam aspre. Se clateste usor din par, dar il lasa cam fara volum.

  Balsamul a fost incercat si de mine, dupa ce am aflat ca nu-i deloc stralucit. Am vrut eu neaparat sa-l testez deoarece am varfurile uscate si se presupune ca si parul vopsit e cam tot asa. Textura e densa, e tot alb. Are efect doar in cantitate mare si, implicit, se clateste greu. Daca pun putin balsam, am aproape sentimentul ca nu folosesc, dar daca pun in tot causul palmei (mie chiar mi se pare o cantitate foarte mare pentru lungimea mea) si-l masez o vreme mai lunga pe par, disciplineaza varfurile, insa efectul nu este fantastic.


  In ceea ce priveste scopul principal, mama spune ca nu a observat sa fi prelungit durata unei culori intense. Practic, n-are niciun efect in aceasta directie. Mi-a spus ca nu va mai cumpara aceasta gama, si-a inchipuit ca sunt mai potrivite parului ei. Nota 7 pentru amandoua. Eu as adauga ca putem urca nota balsamului la 8 dar doar daca e folosit din belsug.

  Sunt oarecum curioasa si de un gel de dus sub acelasi nume, dar nu stiu cand voi reusi sa-mi iau unul avand in vedere lista imensa pe care o am la geluri ;).



Kissez!

joi, 25 septembrie 2014

Demachiant Farmec Natural cu ulei de argan - review

  Salutare! Astazi trebuia sa va astept cu o recenzie, insa n-am reusit sa termin cartea, ba chiar n-am ajuns nici la jumatate, asa ca a trebuit sa-mi schimb planul. Pentru ca mie-mi place si-mi poarta noroc ziua de joi, am ales sa fac un articol pozitiv, asa ca am ales demachiantul Farmec cu ulei de argan.


  Il gasiti in supermarket-uri, farmacii, plafare si alte magazine si magazinase. Eu l-am luat din Auchan si-am dat vreo 7-8 lei pe el. Recipientul e micut, usor de depozitat si contine 200 de ml de produs. Din pacate fluturasul acela care tine capacul legat de sticla, a cedat inexplicabil la a doua utilizare. N-am patit asa ceva decat de vreo 2-3 ori in toata viata.

  Demachiantul nu contine parabeni, este destinat tenului uscat, sensibil si are in compozitie ulei de argan, dar si unt de cacao. Promite demachiere usoara, ten suplu, hranit, regenerat si calmat.

  Eu am ales sa-l cumpar doar pentru ca am fost foarte multumita de varianta cu galbenele si curiozitatea m-a indemnat sa incerc si acest sortiment.

  Am deschis recipientul si-am dat de un parfum destul de interesant placut, care nu ma deranjeaza. Produsul e alb cu usoare tente portocalii, textura e densa. Demachiaza foarte bine si repede atat ochii, cat si tenul. Nici ochii nu m-au usturat absolut deloc, e foarte bland. Nu trebuie sa insist, dar cel cu galbenele mi-a lasat impresia ca e si mai eficient.

  Tenul nu mi-a ramas uscat, nu m-am trezit cu eruptii sau alte neplaceri. De cealalta parte, nu mi-a obturat porii, nu m-am trezit cu puncte negre sau cu tenul prea incarcat. E spornic, asa ca-si merita cu siguranta banii. Imi place acest demachiant si ma bucur ca am avut ocazia sa-l incerc, dar cred ca dintre cele doua de la Farmec Natural cred ca l-as cumpara mai degraba pe cel cu galbenele.

  Oricum, ma bucur ca am mai dat de-un produs romanesc care-mi prieste. Nota 9.5 ;).



Kissez!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...