Treceți la conținutul principal

Adresa

   Salutare! Palatul Magnolia pe care am citit-o luna trecuta mi-a placut suficient de tare incat sa-mi mai doresc sa citesc inca un roman scris de Fiona Davis. Am verificat pe Libris ce mai e disponibil si astfel am gasit romanul Adresa.

  Ca si celalalt roman, Adresa are o doza de inspiratie din intamplari si locuri reale, condimentate cu fantezie si imbinate in mod ingenios. Stilul de scriere este unul atractiv si de obicei imi plac cartile cu mai multe planuri fiindca trecerea de la o poveste la alta sporeste interesul iar dorinta de a afla ce se intampla creste. 


  In 1884 tanara Sara Smythe renunta la o viata sigura dar nu foarte confortabila in Anglia. Se imbarca, traverseaza Atlanticul si ajunge la New York la insistentele arhitectului Theodore Camden, care ii promite o viata mult mai buna ca parte a personalului imobilului Dakota House pe care el insusi l-a proiectat. Fascinata de promisiunea confortului financiar, Sara trezeste singura in New York, intr-un loc deosebit fata de cum isi inchipuia. In scurt timp, devine mana dreapta a lui Theo, dar apropierea dintre ei incepe sa devina mai puternica decat se anticipa, iar faptul ca Theo este casatorit aduce o problema in plus. Sub aparenta unei femei reci, chiar dure, Sara e capabila de multe trairi, iar viata ei se complica si ia niste turnuri care aduc aminte de romanele clasice ale literaturii universale. Multe lucruri raman o enigma peste ani si ani, dar in 1985 o alta tanara, Bailey, devine foarte curioasa in legatura cu Sara si Theo si porneste intr-un soi de investigatie pentru a afla adevarul, in timp ce se lupta sa scape dintr-o viata plina de droguri si alcool, specifica cluburilor din New York si a tinerilor din "lumea buna".


  Mi-a placut aceasta carte! Desi face parte din romanele usor de citit, abordeaza subiecte foarte serioase si surprinde bine atmosfera din 1884 dar si pe cea din 1985. Recomand!


Kissez!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crema pentru ten Apidermin -review

  Hello! Fiind destul de multumita de Apidermaliv, care teoretic nu era pentru tenul meu, am decis sa cumpar un recipient micut de Apidermin. Varianta la 30 de ml costa 7,5 de lei si am luat-o dintr-un plafar.   Logic, am avut mari asteptari. Contine vitamina A si laptisor de matca, toate ingredientele sunt ok si este potrivita pentru tenul uscat.  In primul rand, ambalajul e dragalas, dar poleiala aurie dispare in cateva secunde. Spre exemplu, eu am avut-o in geanta vreo ora-doua de cand am cumparat-o si pana am ajuns acasa si deja arata ca trecuta printr-o mie de maini.   Acum sa trecem la produsul propriu-zis: cand am deschis recipientul am simtit un miros destul de puternic, dar nu deranjant. Textura (uimitor) pare mai light decat la Apidermaliv. Am avut impresia ca va intra rapid in piele, dar s-a format un soi de pelicula. Nu reprezinta o baza buna de machiaj, asa ca am inceput s-o folosesc seara. Din pacate, nu mi se potriveste. Nu are niciun efect asu...

Sondaje online: Daedalus plateste sau nu?

   Hello! Poate va aduceti aminte, la un moment dat spuneam ca experimentez putin cu sondajele online si ca sunt inscrisa in mai multe paneluri. La Daedalus am cont de multa vreme, am pierdut deja notiunea timpului. Am primit cateva invitatii la sondaje, apoi a inceput o perioada lunga de liniste. Intamplarea a facut sa citesc pe alte bloguri ca sunt seriosi, ca platesc, ca exista destule chestionare, dar eu tot nu primeam nimic. Le-am dat un mail, i-am intrebat ce se intampla si daca persoanele nou inscrise au sanse mai mari de invitatii la sondaj decat membri vechi. Logic era ca nu, asta mi-au si raspuns, dar dupa schimbul de mailuri am inceput sa mai primesc pe ici pe colo cate-un sondaj.    In primul rand, sa nu asteptati sa va imbogatiti! Mie totusi mi se pare de viitor aceasta abordare, plus ca-mi place sa completez chestionare, insa e clar ca remuneratia e mica si banii se strang destul de greu. Cu toate astea, comparativ cu alte paneluri, chestionarele sun...

De ce sa NU mergi la REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului

  Hello! Vine vremea in viata celor mai multi dintre oameni in care trecerea timpului se simte destul de acut. Unul dintre aceste momente e chiar REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului. Am postarea aceasta in plan de vreo patru luni, dar de abia astazi o sa va dau motive sa nu mergeti. 1. Chiar daca te-ai despartit acum 10 ani cu lacrimi in ochi si cu patru batiste la nas, jurand colegilor tai ca vei veni si de pe luna la marea intalnire, inainte de eveniment realizezi ca... nu-ti mai pasa si chiar n-ai chef sa le vezi mutrele. Ce-o fi fost in capul tau cu un deceniu in urma de plangeai de-ti sarea camasuta pe tine? 2. Pentru ca reuniunile de genul acesta sunt prilej de exagerare a reusitelor si de ascundere sub pres a chestiunilor mai putin laudabile: - cei cu copii ii vor privi compatimitor pe cei fara, neputand sa creada ca exista oameni care chiar nu vor odrasle, parandu-le chiar rau ca ei sunt atat de norocosi, dar nu-ti vor sufla o vorba ca azi noapte n-au inchis...