Salutare! Orwell este unul dintre scriitorii mei preferati si chiar daca sustin ca nicio alta opera de-a sa nu se compara cu 1984, de data aceasta am dat de o carte pe care am citit-o pe nerasuflate, care mi-a adus aminte de ce il apreciez atat de mult si care, intr-un fel, mi-am dorit sa nu se termine atat de repede chiar daca subiectul este marcant si dureros.
Cred ca aproape toti am spus la un moment dat, cu obida: nu mai am niciun ban in buzunar si am ramas descurajati gandindu-ne la urmatoarea alocatie, salariu, plata de orice fel, care ni se parea indepartata si care ne facea sa ne simtim frustrati si chiar neputinciosi. Probabil supararile noastre nu erau chiar atat de serioase fiindca de cele mai multe ori ne doream banii pentru placeri superficiale si fara de care puteam sa traim bine-mersi. Ei bine, Orwell chiar a ramas fara nicun sfant si ne povesteste despre asta in stilul lui caracteristic: uimitor de sincer, fara impopotonari inutile, fara a-si plange literalmente de mila. Ba chiar reuseste sa intre atat de tare in profunzimea gandului de saracie, incat simti fiori si daca ai un cont bunicel in banca pentru ca iti reaminteste ca viata se poate schimba de la o clipa la alta si ca saracia si mizeria sunt o realitate cruda si meschina care schimba oamenii si care-i adanceste tot mai mult intr-o mocirla infecta. Prima parte a cartii il surprinde pe autor la Paris, un oras atat de stralucitor si plin de bogatii pentru unii, dar care ascunde mahalale cu hoteluri mizerabile care adapostesc oameni nemancati de zile in sir. Aici Orwell lucreaza ca spalator de vase si optsprezece ore pe zi chiar daca era un intelectual si cunoaste prima partea a decaderii sale. Mai tarziu, ajunge la Londra si mizeria il cuprinde si mai rau, fiind nevoit sa ajunga pe ultima treapta a societatii, sa doarma prin aziluri si sa se intovaraseasca cu cersetorii.
Desi tot romanul m-a tinut in priza, am ramas cu doua idei foarte bine intiparite in minte: prina, atunci cand Orwell vede venind spre el un cersetor si isi da seama abia dupa cateva clipe ca-si priveste reflexia intr-o vitrina si a doua, ca saracia luata ca intreg este mai infioratoare atunci cand o anticipezi, fiindca atunci cand te confrunti cu ea, de cele mai multe ori esti prea lipsit de vlaga sa te gandesti la altecva decat urmatoarea masa.
Recomand, Fara un sfant prin Paris si prin Londra merita citita si pusa la loc de cinste, in biblioteca. O gasiti pe Libris in categoria literatura universala si a fost publicata chiar anul acesta.
Kissez!
Cred ca aproape toti am spus la un moment dat, cu obida: nu mai am niciun ban in buzunar si am ramas descurajati gandindu-ne la urmatoarea alocatie, salariu, plata de orice fel, care ni se parea indepartata si care ne facea sa ne simtim frustrati si chiar neputinciosi. Probabil supararile noastre nu erau chiar atat de serioase fiindca de cele mai multe ori ne doream banii pentru placeri superficiale si fara de care puteam sa traim bine-mersi. Ei bine, Orwell chiar a ramas fara nicun sfant si ne povesteste despre asta in stilul lui caracteristic: uimitor de sincer, fara impopotonari inutile, fara a-si plange literalmente de mila. Ba chiar reuseste sa intre atat de tare in profunzimea gandului de saracie, incat simti fiori si daca ai un cont bunicel in banca pentru ca iti reaminteste ca viata se poate schimba de la o clipa la alta si ca saracia si mizeria sunt o realitate cruda si meschina care schimba oamenii si care-i adanceste tot mai mult intr-o mocirla infecta. Prima parte a cartii il surprinde pe autor la Paris, un oras atat de stralucitor si plin de bogatii pentru unii, dar care ascunde mahalale cu hoteluri mizerabile care adapostesc oameni nemancati de zile in sir. Aici Orwell lucreaza ca spalator de vase si optsprezece ore pe zi chiar daca era un intelectual si cunoaste prima partea a decaderii sale. Mai tarziu, ajunge la Londra si mizeria il cuprinde si mai rau, fiind nevoit sa ajunga pe ultima treapta a societatii, sa doarma prin aziluri si sa se intovaraseasca cu cersetorii.
Desi tot romanul m-a tinut in priza, am ramas cu doua idei foarte bine intiparite in minte: prina, atunci cand Orwell vede venind spre el un cersetor si isi da seama abia dupa cateva clipe ca-si priveste reflexia intr-o vitrina si a doua, ca saracia luata ca intreg este mai infioratoare atunci cand o anticipezi, fiindca atunci cand te confrunti cu ea, de cele mai multe ori esti prea lipsit de vlaga sa te gandesti la altecva decat urmatoarea masa.
Recomand, Fara un sfant prin Paris si prin Londra merita citita si pusa la loc de cinste, in biblioteca. O gasiti pe Libris in categoria literatura universala si a fost publicata chiar anul acesta.
Kissez!
Deocamdată vreau să citesc 1984 de Orwell, amân de foarte mult timp s-o cumpăr, dar acum chiar a trecut în capul listei de priorităț și uite că mă faci să-i mai adaug un titlu pe listă, pentru viitor, pare un subiect care m-ar captiva.
RăspundețiȘtergereeu am citit-o la 18 ani si m-a marcat efectiv :).
ȘtergereCategoric o voi citi, m-ai convins!
RăspundețiȘtergeresper sa-ti placa :)
ȘtergereTocmai ce am dat-o pe listă Iepuraşului şi mi-a zis că a comandat-o, e pe drum.
Ștergeresuper! sa scrii si pe blog cum ti s-a parut ;).
ȘtergereO trec pe lista alaturi de 1984, pe care o am deja, insa nu am apucat sa o citesc, e in asteptare. :)
RăspundețiȘtergereeu spun ca merita amandoua, dar sunt subiectiva :).
Ștergere