Jurnal de vacanta: Slovenia 2013 - Pestera Postojna

  Hello! Am lasat Italia in spate si acum ne indreptam spre Slovenia, o tara care mi-a captat interesul si pe care imi doream de mult s-o vizitez. Este micuta, dar extraordinar de curata, aranjata, cocheta as zice. Privind pe geam nu ma puteam opri sa nu exclam din 2 in 2 minute: Uite ce frumos e!

  Casutele sunt frumos colorate, idilic asezate, soseaua ireprosabila, iar relieful superb! Mi-a lasat o impresie atat de buna incat vreau s-o vizitez cat mai curand. Atractia noastra din aceasta tara a fost Pestera Postojna si a fost o adevarata aventura :). Noi am platit 21 de euro pe bilet dar am fost un grup mai mare. Nu stiu exact cat e intrarea daca mergeti singuri.


   In primul rand, cand intri in pestera ti se fac poze :)) Ca pe covorul rosu. Si pe traseu risti sa fii pozat, iar la iesire poti sa te cauti si sa pleci cu poza ta pe post de suvenir original. Costul este de 6,5 euro, insa nu te obliga nimeni sa le iei. Eu nici nu m-am vazut, nu m-am gasit pe panouri, dar cred ca n-am fost eu atenta. Nu cred sa fi cumparat cineva pozele cu mine la cum aratam :)))). Mi-era cam frig, picura putin si eu eram cu ochii mijiti din cauza curentului. Ce curent? Pai 2 km la intrare si la iesire sunt parcursi in trenulet :), care merge destul de repede si de cele mai multe ori ai impresia ca te vei lovi de stalactite. Adrenalina, frate, dar e foarte fain si funny :). Unii mai si urla for fun, altii se lasa instinctiv mai jos cu capul. Distanta este apreciabila si totul e bine construit, nu va fie frica :). Odata ce ai intrat in pestera, ai impresia ca ai ajuns pe alt taram, de altfel  acest loc l-a inspirat pe Dante in imaginarea Infernului. Mie nu mi-a inspirat nimic malefic, dar cand privesti stalactitele si stalagmitele ai impresia ca sunt figuri si, eu cel putin, ma asteptam sa inceapa sa se miste si sa vorbeasca. Daca va stiti pasionate de cautarea imaginilor in nori, cu siguranta o sa stati cu orele prin pestera observand ba vreun copil, vreo masca, vrea mana si tot asa :). Fara sa vrei ti se pare ca vezi lucruri si oameni in modul cum s-au format superbele speleoteme.

   Daca va vine sa credeti, pestera s-a format in calcarul aparut in apa marii acum 70 de milioane de ani! Apoi marea s-a retras si au inceput procesele carstice, iar in urma cu 3 milioane de ani raurile de suprafata au inceput sa dispara in calcar si sa curga prin subteran, formand 3 nivele :). Lungimea ei este de 20 de km, iar vizita include cam 5,2, dintre care 4 cu trenuletul de care va spuneam mai sus.


   Cata frumusete, as putea spune, nepamanteana! De la stalactite subtiri denumite spaghetti, pana la coloane groase, de diferite nuante, perdele de calcit, totul e o adevarata incantare. Veti vedea Muntele Mare, Pesterile Frumoase si Sala de concerte. Pozatul este teoretic interzis, dar cele fara blitz se accepta. Oricum, pozele nu pot iesi prea bine, lumina e slaba...

  Nu exista ghid in limba romana, insa va puteti alipi de grupurile de engleza sau franceza. Noi am avut-o ghid pe Ana, o prezenta placuta, cu o engleza foarte usor de urmarit si cu o voce linistitoare ;).

  Pestera are o temperatura de 10 grade pe toata durata anului, deci trebuie sa va luati un puloveras pe voi. Mai si picura cate-un strop-doi din tavan, asa ca puteti sa va puneti si ceva pe cap. In plus, luati in considerare ca anumite locuri sunt foarte stramte, nu-i o idee buna pentru cei cu claustrofobie. Traseul parcurs pe jos are portiuni foarte inclinate, similare unui urcus pe munte si chiar un pod unde se casca ditamai haul. Este o adevarata experienta si o aventura aceasta vizita si o recomand din tot sufletul :). Nota 10 pentru organizare, obiectiv, modul in care se face turul.

Acum ca ati vazut ultimele trei poze, inchiputi-va un spatiu imens de astfel de formatiuni si o sa va faceti o idee despre pestera :). Eu le-am pozat pe cele mici, dar unele sunt gigantice! In plus, era sa uit, tot in pestera traieste si Proteus anguinus, este cel mai renumit locuitor al acestui mediu si se mai cheama si pestele-om. El este orb si repira prin branhii externe, traieste 100 de ani si se hraneste cu microorganisme. In pestera exista un loc special amenajat sa-l vezi, dar de obicei se ascunde, asa ca n-am avut onoarea sa ne intalnim. Atentie! Blitzul il omoara pe loc :(.



  Si acum cateva poze de pe autostrada :).

  Am visat cu ochii deschisi cat am ales pozele, dar acum trecem la lucruri mai...lumesti si va spun si unde am mancat pe teritoriul Sloveniei. Ne-am oprit la Marche Bistro, de genul impinge-tava. Nu stiu cum sunteti voi, eu ma crispez la acest tip de restaurant-cantina, nu suport statul acela in rand, ca la inchisoare, motiv pentru care n-am fost la cantina niciodata in anii de facultate :)). Mi-era putin foame, asa ca am intrat sa dau o privire si mi-a placut ca are mai putin aspect de cantina si mancarea arata bine. Cum nu mananc mult, am ales un carnat si niste cartofi ce pareau a fi asemanatori cu cei taranesti. Portia a fost destul de mica, a costat 6 euro. O apa minerala la jumate 1,5. Apoi m-am bagat intr-o benzinarie dupa inghetata si am fost luata drept localnica :)). Ma amuza cand mi se intampla asta.




   Poate am fost putin haotica, dar mi-au venit atatea lucruri in minte si am incercat sa le scriu pe toate! :)

    Sper ca v-a placut si aceasta parte, pentru mine a fost unul dintre cele mai reusite obiectite vizitate in viata mea. Mai urmeaza o scurta postare cu doua idei de cazare in Budapesta pentru toate buzunarele. Eu nu sunt deloc fitzoasa la asa ceva, conteaza sa fie curat, oricum nu petrec mult timp in camera de hotel.


   Ce ziceti? A meritat excursia mea? :)


Mai aveti putin timp sa va inscrieti la noul meu concurs de aici!

Kissez!