Treceți la conținutul principal

Verisoara mea Rachel


  Salut! Cred ca am vrut sa va mai spun asta, dar am omis: curiozitatea vizavi de romanele lui Daphne du Maurier se datoreaza mamei mele. Ea a citit cateva carti cand era chiar mai tanara decat mine. Din pacate nu le-a cumparat, ci doar le-a imprumutat, astfel incat nu le aveam in biblioteca. Revolutia din '89 a adus, printre altele, si un imens val de carti, insa autoarea aceasta nu a fost prea bagata in seama. La rastimpuri, maica-mea imi tot povestea de Rebecca, de Verisoara mea Rachel si chiar daca stilurile noastre difera foarte tare, eram oarecum curioasa despre ce-i vorba.


  Dupa indelungi asteptari am primit Rebecca si mi-a placut, asa ca a fost o consecinta fireasca sa mai aleg o carte si asa am adaugat bibliotecii mele si Verisoara mea Rachel. In primul rand, va pot spune ca o gasiti in aceasta librarie online cu doar 6 lei! Este un pret foarte bun: avem de-a face cu un roman clasic de 350 de pagini.


   Romanul este povestit prin ochii lui Philip - un tanar de aproximativ 25 de ani. El ramane orfan de mic si cu o avere insemnata si este crescut de verisorul sau Ambrose, care este cu 20 de ani mai in varsta. Relatia dintre ei e foarte profunda, cei doi sustinandu-se si avand grija unul de celalalt. Sanatatea lui Ambrose scartaie putin, asa ca pleaca din Anglia in insorita Italie, unde o va cunoaste pe o verisoara indepartata pe nume Rachel. In scurt timp, Ambrose, celibatar convins, se insoara cu verisoara socandu-i pe toti cei cunoscuti. Scrisorile catre casa devin tot mai rare si mai ciudate si intr-un final Ambrose moare intr-un mod care ii pare lui Philip cel putin straniu.


  Philip jura sa razbune moartea verisorului sau, insa in momentul in care o cunoaste pe Rachel incepe sa uite de planurile lui si se indragosteste de ea. Nu mai conteaza nici diferenta de varsta de 10 ani, nici faptul ca l-a iubit si stimat atat de mult pe Ambrose si nici ca un avocat italian ii tot da tarcoale lui Rachel si sa impresia ca cei doi comploteaza impreuna. Philip este absorbit de personalitatea femeii si doar la intervale rare, isi da seama ca totul pare foarte dubios.


  Care-o fi adevarul? Este Rachel o vaduva neagra care cauta doar averi? Il iubeste si ea sincer pe Philip? Va las sa descoperiti singuri. Cert este ca avem de-a face cu acelasi stil dulce de scriere ca si in Rebecca, o lectura usor de urmarit, interesanta fara a agita si care se termina si ea intr-un mod care te face sa stai pe ganduri. O recomand in special iubitorilor de literatura clasica. Eu as vrea sa vad si filmul, rusine sa-mi fie dar inca nu l-am vizionat: e din 1952, iar in rolul lui Rachel o gasim pe Olivia De Havilland.




   Fiindca joia asta s-a lasat cu recenzie, va invit si la Gabi si Diana sa vedeti ce va recomanda.


Kissez!

Comentarii

  1. Cred ca aş vrea să citesc şi. eu atât rebecca cat şi verişo mea Rachel Mulţumim pentru că ne-ai adus în atenţie aceste cărţi.
    Ştiu că n-am mai dat de mult un semn, am avut însă multe probleme de sănătate, iar acum am intrat în concediul prenatal un pic mai repede şi sper să fie totul bine şi să am timp şi pentru blogurile mele preferate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu zic sa le dai o sansa :).

      sa stii ca de vreo trei saptamani m-am tot gandit la tine si speram sa nu ai probleme, parca am simtit ca ti s-a intamplat ceva si nu numai din cauza ca ai lipsit :(. iti doresc sanatate si numai bine :*. mai ai o luna jumate, nu?

      Ștergere
  2. Nu cred sa fi citit vreun alt roman al lui D. de Maurier, exceptand Rebecca.
    Pe Olivia de Havilland am iubit-o in "Pe aripile vantului"...

    Pretul e imbatabil! Multumim pentru recomandare!

    Puuup, Alina!
    Ilda
    Lavender thoughts

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si mie mi-a placut la nebunie: rolul lui Melanie s-a potrivit perfect. de altfel Melanie este personajul meu favorit.

      Ștergere
  3. se pare ca avem gusturi comune :) N-am citit-o, dar cu siguranta mi-ar placea.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Crema pentru ten Apidermin -review

  Hello! Fiind destul de multumita de Apidermaliv, care teoretic nu era pentru tenul meu, am decis sa cumpar un recipient micut de Apidermin. Varianta la 30 de ml costa 7,5 de lei si am luat-o dintr-un plafar.   Logic, am avut mari asteptari. Contine vitamina A si laptisor de matca, toate ingredientele sunt ok si este potrivita pentru tenul uscat.  In primul rand, ambalajul e dragalas, dar poleiala aurie dispare in cateva secunde. Spre exemplu, eu am avut-o in geanta vreo ora-doua de cand am cumparat-o si pana am ajuns acasa si deja arata ca trecuta printr-o mie de maini.   Acum sa trecem la produsul propriu-zis: cand am deschis recipientul am simtit un miros destul de puternic, dar nu deranjant. Textura (uimitor) pare mai light decat la Apidermaliv. Am avut impresia ca va intra rapid in piele, dar s-a format un soi de pelicula. Nu reprezinta o baza buna de machiaj, asa ca am inceput s-o folosesc seara. Din pacate, nu mi se potriveste. Nu are niciun efect asu...

Sondaje online: Daedalus plateste sau nu?

   Hello! Poate va aduceti aminte, la un moment dat spuneam ca experimentez putin cu sondajele online si ca sunt inscrisa in mai multe paneluri. La Daedalus am cont de multa vreme, am pierdut deja notiunea timpului. Am primit cateva invitatii la sondaje, apoi a inceput o perioada lunga de liniste. Intamplarea a facut sa citesc pe alte bloguri ca sunt seriosi, ca platesc, ca exista destule chestionare, dar eu tot nu primeam nimic. Le-am dat un mail, i-am intrebat ce se intampla si daca persoanele nou inscrise au sanse mai mari de invitatii la sondaj decat membri vechi. Logic era ca nu, asta mi-au si raspuns, dar dupa schimbul de mailuri am inceput sa mai primesc pe ici pe colo cate-un sondaj.    In primul rand, sa nu asteptati sa va imbogatiti! Mie totusi mi se pare de viitor aceasta abordare, plus ca-mi place sa completez chestionare, insa e clar ca remuneratia e mica si banii se strang destul de greu. Cu toate astea, comparativ cu alte paneluri, chestionarele sun...

De ce sa NU mergi la REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului

  Hello! Vine vremea in viata celor mai multi dintre oameni in care trecerea timpului se simte destul de acut. Unul dintre aceste momente e chiar REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului. Am postarea aceasta in plan de vreo patru luni, dar de abia astazi o sa va dau motive sa nu mergeti. 1. Chiar daca te-ai despartit acum 10 ani cu lacrimi in ochi si cu patru batiste la nas, jurand colegilor tai ca vei veni si de pe luna la marea intalnire, inainte de eveniment realizezi ca... nu-ti mai pasa si chiar n-ai chef sa le vezi mutrele. Ce-o fi fost in capul tau cu un deceniu in urma de plangeai de-ti sarea camasuta pe tine? 2. Pentru ca reuniunile de genul acesta sunt prilej de exagerare a reusitelor si de ascundere sub pres a chestiunilor mai putin laudabile: - cei cu copii ii vor privi compatimitor pe cei fara, neputand sa creada ca exista oameni care chiar nu vor odrasle, parandu-le chiar rau ca ei sunt atat de norocosi, dar nu-ti vor sufla o vorba ca azi noapte n-au inchis...