Salutare! Traiesc cu senzatia ca pe lumea aceasta sunt putine distopii. Oricum, genul acesta de roman cred ca e mai greu digerabil si cred ca nu multa lume poate sa-si duca atat de departe imaginatia cat sa vada cu ochii mintii lucruri extreme. Totusi, mie nu-mi vine greu deloc si sunt mereu interesata sa vad pana unde poate ajunge autorul in capul lui. Dupa 1984 si Povestea Slujitoarei, a treia distopie old-school este Fahrenheit 451, aparuta tocmai in anul 1953.
Am avut cateva rezerve: faptul ca 1984 e cartea mea favorita, faptul ca nu doream sa fiu dezamagita de o carte in care imi pusesem sperantele chiar fara sa vreau, dorinta de-a amana lectura pana la momentul perfect - toate au facut ca abia acum s-o citesc, iar prima impresie a fost: cat de actuala e aceasta carte!
Chiar daca anumite lucruri legate de tehnologie nu se potrivesc intocmai cu realitatea zilelor noastre, e incredibil ce vizionar a fost Ray Bradbury. Nici nu pot sa-mi dau seama ce impact a avut acest roman la debut, fiindca e inteligent, cu suspans, real si dur vizavi de firea omeneasca. Cumva suprinde lasitatea si natura usor schimbatoare, dorinta de a sta in anumite limite care se bate cap in cap cu nevoia de libertate ce curge prin sangele unui om. Fahrenheit 451 suprinde o societate data peste cap, in care pompierii ard cartile, este ilegal sa citesti si sa gandesti prea mult. Oamenii sunt indoctrinati de emisiuni televizate si de droguri. Se traieste intr-o stare latenta, cu nicio fericire, nicio traire si nicio emotie. In tot acest context, pompierul Guy Montag cunoaste o fata ciudata si deschide o carte. De aici, nimic nu va mai fi la fel.
Mi-a placut foarte mult pentru ca merge suficient de bine spre latura psihologica. Nu e doldora de actiune, insa gandurile si starile sunt descrise atat de bine incat ai putea sa pui pariu ca e vorba de ceva ce se intampla aievea. Dupa ce am terminat-o, m-am simtit imbogatita cu adevarat. Singura parte mai putin buna e fost ca mi s-a parut cam scurta. De fapt, m-am asezat pe canapea s-o rafoiesc, dar m-a prins repede si m-am ridicat dupa vreo doua-trei ore, dupa ce o terminasem. O gasiti pe Libris, dar momentan intr-o alta editie, de la editura Paladin.
Kissez!
Chiar daca anumite lucruri legate de tehnologie nu se potrivesc intocmai cu realitatea zilelor noastre, e incredibil ce vizionar a fost Ray Bradbury. Nici nu pot sa-mi dau seama ce impact a avut acest roman la debut, fiindca e inteligent, cu suspans, real si dur vizavi de firea omeneasca. Cumva suprinde lasitatea si natura usor schimbatoare, dorinta de a sta in anumite limite care se bate cap in cap cu nevoia de libertate ce curge prin sangele unui om. Fahrenheit 451 suprinde o societate data peste cap, in care pompierii ard cartile, este ilegal sa citesti si sa gandesti prea mult. Oamenii sunt indoctrinati de emisiuni televizate si de droguri. Se traieste intr-o stare latenta, cu nicio fericire, nicio traire si nicio emotie. In tot acest context, pompierul Guy Montag cunoaste o fata ciudata si deschide o carte. De aici, nimic nu va mai fi la fel.
Mi-a placut foarte mult pentru ca merge suficient de bine spre latura psihologica. Nu e doldora de actiune, insa gandurile si starile sunt descrise atat de bine incat ai putea sa pui pariu ca e vorba de ceva ce se intampla aievea. Dupa ce am terminat-o, m-am simtit imbogatita cu adevarat. Singura parte mai putin buna e fost ca mi s-a parut cam scurta. De fapt, m-am asezat pe canapea s-o rafoiesc, dar m-a prins repede si m-am ridicat dupa vreo doua-trei ore, dupa ce o terminasem. O gasiti pe Libris, dar momentan intr-o alta editie, de la editura Paladin.
Kissez!
Nu suna rau deloc.Mi-ar plăcea să o citesc
RăspundețiȘtergereȘi eu am avut curiozitatea să o citesc după ce am vizionat câteva secvențe din filmul realizat după carte, dar nu am reușit până acum. Îți recomand să îl vezi, deoarece cred că respectă majoritatea firului narativ al cărții. Spor la citit în continuare :*
RăspundețiȘtergeremersi de recomandare, l-am pus pe lista :).
Ștergere