Testamentele

  Salutare! Am citit Povestea slujitoarei cu destui ani inainte sa inceapa fenomenul la nivel mondial. Nimic de zis, printre fanii distopiilor era un titlu cunoscut, dar cel mai probabil transpunerea lui intr-un serial de succes a contribuit si la relansarea cartii. Romanul mi-a placut, a fost la acel moment o descoperire placuta si neasteptata. Serialul nu l-am vizionat. Initial am plecat cu ideea sa se stranga toate sezoanele si sa-l urmaresc cursiv, iar pe parcurs am aflat ca nu urmareste intocmai firul cartii. Cu alte cuvinte, e pe lista cu lucruri de facut pe termen mediu. Pana atunci, insa, m-am bucurat de romanul Testamentele, pe care Margaret Atwoot l-a scris dupa mai bine de treizeci de ani de la prima parte, la insistentele repetate ale cititorilor care mereu s-au intrebat ce s-a mai intamplat in Galaad.

  Republica Galaad cea totalitarista pare ca inca e de neclinitit, insa, in secret are fisuri chiar la nivel inalt, ce pot fi exploatate si care pot sa slabeasca teroarea. Inceputul romanului nu coincide cu sfarsitul primului, iar unghiul, mai bine zis unghiurile, din care privim intamplarile, se schimba. Povestea e spusa prin prisma a trei personaje feminine care, in prima faza, nu au nimic in comun, dar care, peste cativa ani, isi vor marca destinele. Sunt tentata sa va povestesc despre fiecare in parte, dar chiar daca va povestesc ce am descoperit in primele pagini, este posibil sa scap niste spoilere :), asa ca o sa va las sa descoperiti voi toate detaliile.



  Unele lucruri sunt previzibile, altele nu, dar ce-mi place atat de tare la distopii e faptul ca imaginatia autorului cat si a cititorului se duc pana la extreme si e interesant sa vezi care e extrema ta. Daca v-a placut Povestea Slujitoarei, o sa va placa si Testamentele, mai ales ca aceste carti se invart in jurul puterii si slabiciunii feminine. Are peste 600 de pagini si am citit-o in doua zile. O gasiti pe Libris.

Kissez!