Hotul de carti

   Salutare! A venit vremea in care reusesc sa citesc carti indelung amanate si mult discutate, citite, iubite sau controversate. Hotul de carti face parte dintre ele. S-a bucurat de un succes enorm, exista si o ecranizare pe care nu am reusit s-o bifez pana in acest moment si, la un moment dat, parea ca toata lumea citeste aceasta carte.

  Mi-am dat seama inca de la primele pagini ca am dat de ceva nou, iarasi o carte care nu seamana cu nimic altceva. Avem din nou in plan perioada nazista, a razboiului, a haosului, a lipsurilor si-a saraciei. Avem si dragostea de carti pe care am intalnit-o in Bibliotecara de la Auschwitz, insa Hotul de carti vine dintr-un unghi nou. Hotul acesta este Liesel, o fata de noua ani, care incepe sa fure carti dintr-o intamplare. Colectia ei se mareste pe masura ce trece timpul, incepe sa citeasca greu si cu mare intarziere fata de alti copii, insa persevereaza si studiaza toate cartile care-i trec prin maini. Traieste multe, mama ei o duce la o familie sociala, il vede pe fratele ei murind, trebuie sa se acomodeze cu familia adoptiva si sa indure umilinte la scoala, ba chiar sa ascunda secrete mult prea mari pentru un copil.

  Partea inedita a romanului este ca Moartea este personaj important si multe capitole sunt scrise prin prisma ei. Ea se apropie de Liesel atunci cand ii ia fratele, o intalneste si trece pe langa ea de multe ori in anii care urmeaza si, daca e posibil, Moartea se ataseaza in felul ei de fetita si continua s-o observe, insa fara s-o atinga.

  Nu ma mir ca a devenit cel mai citit roman al lui Markus Zusak, are ceva aparte, este emotionanta si noua si reuseste sa reinterpreteze un subiect despre care s-au scris atatea carti. O gasiti pe Libris intr-o editie cartonata care de abia asteapta sa fie rasfoita.

Kissez!