Treceți la conținutul principal

Cofetaria cu miracole

   Salutare! Am petrecut destul de mult timp in ultimele zile citind, lectura ramane unul dintre hobby-urile mele, alimentat mereu de ceea ce apare nou pe Libris, iar cartea pe care am terminat-o cel mai recent, este o alegere interesanta, potrivita chiar si pentru orele de plaja, cand stai pe sezlong dar iti doresti sa faci, totusi, ceva.


  Ca sunt amatoare de dulciuri stiati deja, asa ca nu puteam trece nepasatoare pe langa Cofetaria cu miracole. Cartea porneste de la povestea adevarata a uneia dintre cele mai emblematice locuri din Barcelona - cofetaria Escriba si urmareste destinele familiei care o intemeiaza, pe parcursul a aproximativ o suta de ani. Totul porneste de la visul indraznet, dar realizabil, a unui copil orfan care transforma o mica brutarie in cea mai moderna cofetarie care exista. Urmasii sai vor mosteni pasiunea pentru dulciuri si pentru frumos, dar cofetaria are un efect hipnotizant si asupra oamenilor care o frecventeaza. Alba, o fata nascuta ca printr-o minune in ziua de Craciun a anului 1926 este fascinata de lumea dulciurilor si va face tot posibilul sa intre in culisele acestei cofetarii legendare. Romanul urmareste atat partea dulce din viata personajelor, cat si intamplarile personale, uneori grele, incalcite sau, pur si simplu, inedite.


  Partea draguta e ca aproape toate capitolele au denumirile unor prajituri sau a altor deserturi, iar atmosfera traditiilor locale e pretioasa. O carte putin altfel, dar pe care o recomand mai ales in cazul in care va doriti o lectura usoara si placuta la finalul careia veti constata ca uneori fugim de destin, dar de cele mai multe ori, ne prinde din urma.


  Romanul este scris de Silvia Tarrago impreuna cu unul dintre mostenitorii imperiului, Christian Escriba, asa ca povestea e autentica.

Kissez!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crema pentru ten Apidermin -review

  Hello! Fiind destul de multumita de Apidermaliv, care teoretic nu era pentru tenul meu, am decis sa cumpar un recipient micut de Apidermin. Varianta la 30 de ml costa 7,5 de lei si am luat-o dintr-un plafar.   Logic, am avut mari asteptari. Contine vitamina A si laptisor de matca, toate ingredientele sunt ok si este potrivita pentru tenul uscat.  In primul rand, ambalajul e dragalas, dar poleiala aurie dispare in cateva secunde. Spre exemplu, eu am avut-o in geanta vreo ora-doua de cand am cumparat-o si pana am ajuns acasa si deja arata ca trecuta printr-o mie de maini.   Acum sa trecem la produsul propriu-zis: cand am deschis recipientul am simtit un miros destul de puternic, dar nu deranjant. Textura (uimitor) pare mai light decat la Apidermaliv. Am avut impresia ca va intra rapid in piele, dar s-a format un soi de pelicula. Nu reprezinta o baza buna de machiaj, asa ca am inceput s-o folosesc seara. Din pacate, nu mi se potriveste. Nu are niciun efect asu...

Sondaje online: Daedalus plateste sau nu?

   Hello! Poate va aduceti aminte, la un moment dat spuneam ca experimentez putin cu sondajele online si ca sunt inscrisa in mai multe paneluri. La Daedalus am cont de multa vreme, am pierdut deja notiunea timpului. Am primit cateva invitatii la sondaje, apoi a inceput o perioada lunga de liniste. Intamplarea a facut sa citesc pe alte bloguri ca sunt seriosi, ca platesc, ca exista destule chestionare, dar eu tot nu primeam nimic. Le-am dat un mail, i-am intrebat ce se intampla si daca persoanele nou inscrise au sanse mai mari de invitatii la sondaj decat membri vechi. Logic era ca nu, asta mi-au si raspuns, dar dupa schimbul de mailuri am inceput sa mai primesc pe ici pe colo cate-un sondaj.    In primul rand, sa nu asteptati sa va imbogatiti! Mie totusi mi se pare de viitor aceasta abordare, plus ca-mi place sa completez chestionare, insa e clar ca remuneratia e mica si banii se strang destul de greu. Cu toate astea, comparativ cu alte paneluri, chestionarele sun...

De ce sa NU mergi la REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului

  Hello! Vine vremea in viata celor mai multi dintre oameni in care trecerea timpului se simte destul de acut. Unul dintre aceste momente e chiar REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului. Am postarea aceasta in plan de vreo patru luni, dar de abia astazi o sa va dau motive sa nu mergeti. 1. Chiar daca te-ai despartit acum 10 ani cu lacrimi in ochi si cu patru batiste la nas, jurand colegilor tai ca vei veni si de pe luna la marea intalnire, inainte de eveniment realizezi ca... nu-ti mai pasa si chiar n-ai chef sa le vezi mutrele. Ce-o fi fost in capul tau cu un deceniu in urma de plangeai de-ti sarea camasuta pe tine? 2. Pentru ca reuniunile de genul acesta sunt prilej de exagerare a reusitelor si de ascundere sub pres a chestiunilor mai putin laudabile: - cei cu copii ii vor privi compatimitor pe cei fara, neputand sa creada ca exista oameni care chiar nu vor odrasle, parandu-le chiar rau ca ei sunt atat de norocosi, dar nu-ti vor sufla o vorba ca azi noapte n-au inchis...