Salutare! Ca imi plac pisicile, nu mai e niciun secret! Mi se pare ca sunt cele mai amuzante animalute, am un trib de pisici in cartier pe care il vizitez regulat si ma inmoi ori de cate ori vad cate-un specimen amuzant in vreo poza sau intr-un clip online. Despre Memoriile unui motan calator stiam deja de ceva vreme. Observasem cartea pe Libris si era pe lista mea. Totusi, am amanat putin momentul pentru ca citisem intr-un comentariu ca este o carte trista. Mi s-a parut un spoiler la vremea respectiva, dar citind cartea, mi-am dat seama ca m-am pripit eu si ca, de fapt, nu era un spoiler in adevaratul sens al cuvantului.
Cu siguranta e vorba despre o carte emotionanta, cu un subiect trist la baza, dar o poveste atat de frumos spusa si cu atatea invataminte, incat, pe parcursul ei, treci prin toate starile posibile.
Nana este un motan de strada, descurcaret si foarte inteligent. Are parte atat de atentia oamenilor, cat si de libertate pana intr-o zi in care, constrans de imprejurari, ajunge in grija lui Satoru, un tanar in jur de treizeci de ani care il domoleste pe pisoi. Viata lor e tihnita si imbucuratoare timp de cinci ani, dar la finalul acestei perioade, Satoru pleaca intr-o calatorie lunga alaturi de motanul sau. Chiar daca motivul acestei calatorii este destul de usor de deslusit inca din prima parte a cartii, nu vi-l voi spune. Nu vreau sa dezvalui prea multe fiindca merita sa aflati voi singuri. Cert e ca motanul Nana povesteste totul prin ochii sai, de multe ori fiind foarte ghidus si foarte incapatanat, cantarind meticulos lucrurile pe care le vede si oamenii pe care ii intalneste, invatand lucruri noi si devenind mai intelept.
Nu degeaba se spune ca pisica isi alege stapanul si ca poti lega conexiuni incredibile cu o mica felina. Trecand de firea lor aparent mofturoasa, pisicile sunt fiinte calde, atasate de oameni si incredibil de sincere. Ele nu se sfiesc sa-ti arate cand nu au chef de ceva si nici giumbuslucuri la comanda nu obisnuiesc sa faca, dar cand ai cu adevarat nevoie de ele, sunt langa tine mereu.
De multa vreme nu am mai citit o o carte atat de frumoasa si blanda. Hiro Arikawa a scris un roman minunat despre devotamentul incredibil al unui motan. La final chiar simti ca inveti ceva despre viata, in general si primul instinct e sa-ti cauti pisica preferata si s-o iei in brate.
Merita citita! De multa vreme nu am simtit nevoia sa recomand cu atata caldura un roman pe care l-am parcurs. Mi-nu-nat!
Kissez!
Comentarii
Trimiteți un comentariu