Salutare! Pentru 2023 pot sa spun ca-mi doresc lecturi interesante. Vreau sa descopar carti cu subiecte noi sau autori pe care inca nu-i cunosc. In acest sens, am inceput seria cartilor de anul acesta cu Toshikazu Kawaguchi, un tanar scriitor japonez, care a vandut milioane de exemplare din romanul lui de debut: Pana nu se raceste cafeaua.
Pe o alee marginasa din Tokio exista o cafenea placuta, racoroasa si foarte mica: are doar cateva mese inghesuite. Acolo, se prepara si se serveste cafea pregatita cu cea mai mare grija, la standarde inalte. De obicei, clientii sunt aceeasi, dar exista si persoane care o descopera intamplator si raman impresionati de atmosfera linistita din aceasta cafenea. Chiar daca se vede din prima clipa ca e un loc diferit, special, adevarata atractie a acestei locatii este ca, daca te pui pe un anumit scaun, poti sa te intoci in timp. Exista o serie de reguli bine stabilite pentru a face acest lucru printre care faptul ca te poti reintalni doar cu persoane care au frecventat cafeneaua si nu te poti ridica de pe scaun, dar cea mai importanta regula e faptul ca poti ramane in trecut doar pana cafeaua se raceste. Practic, e vorba de o intoarcere de doar cateva minute, in care poti sa revezi pe cineva drag. Nu poti schimba prezentul, poti doar sa creezi o amintire.
In carte ne sunt prezentate patru astfel de cazuri care ne invata importanta de a spune si a face ceea ce trebuie la momentul potrivit.
Cartea are un subiect foarte interesant. Nu pot spune ca a decurs exact cum imi imaginam, desi multe amanunte pot fi intuite cu usurinta. Ideea in sine merita aprofundata. Povestea a avut atat de mare succes, incat exista si o continuare, Povesti din cafenea, iar pe amandoua le gasiti pe Libris.
Kissez!
Comentarii
Trimiteți un comentariu