Salutare! Ce senzatie placuta apare atunci cand incepi o carte fara nicio asteptare si descoperi o poveste diferita! Dupa multe carti politiste cu tot felul de crime, intamplari si rasturnari de situatie, am inceput Seducatoarea. Dupa titlu, pare a fi un soi de romance, insa stiam stilul de scriere al lui Vicente Blasco Ibanez, un stil clasic si cuminte, dar convingator si foarte interesant.
Subiectul nu e nou si nici putin dezbatut, dar naturaletea, franchetea si simplitatea cu care este redat, face ca aceasta carte sa fie actuala indiferent de generatie. Romanul surprinde capriciile feminine si cat de pericoloase pot fi la un moment dat. Departe de a fi feminista sau, pe de alta parte, de-a intelege misoginismul, nu-mi plac deloc extremele, dar sunt tentata sa sustin ca viclenia specific feminina exista si ca poate capata proportii uriase atunci cand nu este infranata sau trecuta prin filtrul unui creier limpede. Si chiar daca unei femei ii place sa fie admirata, nu am putut intelege niciodata persoanele care traiesc pentru a frange inimi, pentru a se juca cu focul fara sa se gandeasca la repercursiuni. Din aceasta categorie face parte si eroina lui Blasco Ibanez, Elena, o marchiza obisnuita sa obtina tot ce isi doreste, sucind mintile si invrajbind o serie lunga de pretendenti. Femeia devine atat de vicleana, chiar malefica, atunci cand simte ca "prada" se lasa incoltita greu si este capabila de orice pentru a-si atinge scopul si pentru a se simti mai puternica si mai multumita de ea.
Mi-a placut foarte mult cartea. Chiar aveam nevoie de o lectura altfel si m-a captivat rapid. O recomand cu incredere! O gasiti pe Libris.
Kissez!
Comentarii
Trimiteți un comentariu