Salutare! Revolutia din '89 a fost mereu unul dintre subiectele mele favorite, dintre cele pe care intotdeauna am vrut sa le aprofundez. Bineinteles ca prima etapa a fost sa citesc si sa studiez autori romani care prezentau faptele prin dovezi, apoi am inceput sa fiu interesata de diferite puncte de vedere subiective, iar de curand, a inceput sa ma intereseze cum au perceput strainii aceasta revolutie. William Maz are origini romane, insa a trait marea parte a vietii departe de aceste meleaguri. Totusi, evenimentul din '89 l-a interesat atat de tare incat a devenit subiectul romanului sau de debut - Dosarul Bucuresti. Cartea este inspirata din acea perioada si contine mai multe doze de fictiune atat in ce priveste posibilele motive ale revolutiei si ale dilemelor legate de existenta unor conturi secrete ale sotilor Ceausescu, cat si din prisma unei povesti de iubire neobisnuite.
Am luat cartea in mana si am inceput s-o citesc, gandindu-ma ca voi parcurge cam vreo suta de pagini, insa cinci ore mai tarziu o terminasem, iar in mintea mea au ramas multe ganduri. In primul rand, atmosfera din carte este veridica, se vede ca autorul si-a facut foarte bine temele si a ramas marcat de anumite elemente din acea perioada. Saracia, teroarea si deznadejdea populatiei sunt autentice, valul schimbarii planeaza peste Romania, iar izbucnirea revoltei e doar la o aruncatura de bat. In acest context, analistul CIA Bill Hefflin este trimis la Bucuresti. Originile sale romanesti, plus faptul ca un anumit spion pe nume Boris doreste sa colaboreze doar cu Bill, il arunca intr-un Bucuresti gri, din decembrie 1989, unde nimic din ceea ce isi aminteste din copilarie nu seamana cu prezentul, iar raspunsurile pe care le cauta in legatura cu trecutul par sa se ascunda de el pentru totdeauna. Pe langa contextul istoric, cartea urmareste si destinul lui Bill, inclusiv din punct de vedere al iubirii, iar deznodamantul in acest sens m-a luat pe nepregatite, spre deosebire de dilema originilor sale, pe care le-am intuit cu mult inainte de final.
Desi am citit cartea de vreo zece zile si am vrut sa las impresiile sa se sedimenteze, nu pot sa ma hotarasc daca finalul a fost de nota 10 sau a fost cam exagerat, cert este ca acolo, ceva, mi-a placut suficient de mult incat sa ma puna pe ganduri, macar pentru ideea idealismului in dragoste.
Pe scurt, recomand aceasta carte, am citit-o cu nesat iar pe urma am ramas sa ma gandesc la ea destul de mult, deci trag concluzia ca m-a impresionat suficient. O gasiti pe Libris.
Kissez!
Comentarii
Trimiteți un comentariu