Cinematograful calator al domnului Saito

   Salutare! Dupa cum va spuneam in postarea precedenta, inceputul anului a venit cu romane deosebite, cu povesti incredibile si sper sa fac alegeri la fel de bune intregul an. Cinematograful calator al domnului Saito mi-a atras atentia inca din titlul ceva mai neobisnuit. Initial am crezut ca e vorba de o carte cu radacini asiatice, insa autoarea, Annette Bjergfeldt, este de origina daneza, asa ca am fost si mai curioasa sa descopar aceasta carte.

  Ei bine, actiunea incepe in Argentina, in anii '30! Fabiola este o tanara cam depasita de situatie, nematurizata, cu o fetita aparuta prea repede, pe care o intereseaza pantofii si dansul. Pasiunile ei deseori sunt mai importante decat propriul copil, care are o multime de intrebari si curiozitati. In anumite imprejurari, cele doua sunt nevoite sa fuga din Argentina si urcand ilegal pe un vas, sunt convinse ca vor ajunge la Paris. Cand colo, se trezesc pe insula canadiana Upper Puffin si nevoia le impinge sa locuiasca la pensiunea Betleem, locul tranzitat sau locuit de o multime de personaje interesante. In timp de Fabiola nu se simte confortabil in acest loc si il vede doar ca pe o halta in aventura vietii ei, pentru micuta Lita, aceasta comunitate ofera stabilitate, sentimentul unui camin si al unei familii. In plus, la rastimpuri, domnul Saito viziteaza insula, aducand cu el cele mai interesante filme si deschizand o noua lume cu fiecare ocazie.

  Romanul incepe pe un ton dulce, de demult, cu inocenta cumva. Ca o dupa-amiaza de vara, calda si plina, cu sentimentul ca orice e posibil. Pe masura ce Lita creste si se maturizeaza, adica de pe la jumatatea cartii, duiosia povestii e alterata cumva de viata insasi. Este surprins foarte bine momentul trecerii de la copilarie la adolescenta, de la visurile nesfarsite la o realitate pe care copilul de acum cativa ani nu putea s-o inteleaga, dar care se deschide incet-incet. Curiozitatea si descoperirile capata alte forme.

  Mi s-a parut o carte buna si mi-a facut placere s-o citesc si chiar daca o recomand, din nou, nu am simtit o apropiere deosebita fata de cele doua personaje feminine, cu atat mai putin fata de Fabiola. Desi felul ei de a se comporta e explicabil, cumva nu pot intelege 100% genul acesta de persoana. Totusi, fata de acum cativa ani, cand respingeam brutal anumite personaje pe care nu puteam sa le inteleg prin prisma constructiei mele interioare, acum le privesc mai detasat, fiind convinsa ca alti cititori se vor regasi in acest stil de viata. Cumva, am simtit nevoia acestei mentionari a perceptiei mele de cititor care s-a schimbat odata cu timpul, ca o extensie a ideii de maturizare si de trecere pe care am regasit-o in aceasta carte. Asadar, recomand! Gasiti cartea pe Libris.

Kissez!