Treceți la conținutul principal

Fructele maniei

  Salutare! Cand v-am aratat coletul Bookia, va ziceam ca mi-am dorit de multa vreme sa citesc Fructele maniei de John Steinbeck, asa ca era sigur c-o voi citi printre primele. Fiind laudata, ma asteptam sa fie foarte interesanta.

  Povestea incepe cu Tom Joad, un tanar de aproximativ 30 de ani care tocmai a iesit din inchisoare. Fusese acolo timp de patru ani pentru omor si eliberat pentru buna purtare cu trei ani mai repede. Se intoarce in satul lui natal din Oklahoma, insa acolo nu ma gaseste pe nimeni: casele sunt parasite, oamenii au disparut, totul e in paragina. Intamplarea face sa se intalneasca cu un fost preot dar si cu o cunostinta care-l anunta ca toate familiile au fost obligate sa plece de pe acel pamant deoarece apartine unei banci, iar banca doreste sa munceasca cu utilaje pentru a fi mai eficient, nu cu oameni. Familia lui Tom s-a mutat la unchiul sau si urmeaza sa plece in California ca alte sute de mii de persoane care isi inchipuie ca in sud treburile stau mult mai bine. Reintalnirea are loc chiar inaintea lungului drum.



 Intr-o camioneta rablagita, familia Joad (impreuna cu fostul preot) porneste in calatoria vietii sale. Oamenii isi iau doar strictul necesar si lasa totul in urma. 13 persoane inghesuite, cu frica in suflet si cu dorinta de-a invinge obstacolele vietii.

  Pe drum adunarea se imputineaza: unii mor, altii aleg sa dea bir cu fugitii, preotul ajunge la inchisoare sacrificandu-se pentru binele familiei. Banii raman tot mai putini si incep sa se auda zvonuri ca in California veneticii nu sunt doriti, sunt platiti prost, slujbe nu se gasesc. Cu toate acestea, familia Joad continua drumul si, cand puterile deja le erau pe sfarsite, ajung pe acest taram. De ce primire au parte si cum se vor descurca, va las pe voi sa aflati.

  Parerea mea? Mi-a placut subiectul destul de mult, in schimb nu mi-a placut modul de scriere: dupa fiecare capitol ce urmarea aventura familie, urma unul sau chiar doua cu nenumarate descrieri. Din aceasta cauza, povestea mi-a parut fragmentata, m-am simtit chiar frustrata la un moment dat ca nu puteam urmari actiunea in mod cursiv. De asemenea, pasajele cu descrieri sunt abundente si in povestea propriu-zisa iar eu fac parte dintre cei carora le plac cartile mai alerte. Totusi, nota maxima pentru final, deoarece este unul neasteptat si ne arata ca omenia exista si in oamenii foarte deznadajduiti si pentru a salva o viata de om se pot face gesturi la care, altfel, nu te-ai fi gandit...

   Sunt curioasa daca voi ati citit-o si ce pareri aveti.

  Intre timp, ma pregatesc de-a treia carte de pe Bookia. Oare pe care s-o aleg :).



  Si pentru ca e joi va invit sa cititi recenzii la:

Diana - http://cherryqueendee.blogspot.com/
Ana Maria - http://the-adventures-of-a-lady.blogspot.ro/


Kissez!

Comentarii

  1. Nici eu nu ma dau in vant dupa descrieri dar daca deznodamantul este pic-paf-puf...m-ar cam tenta. ;))

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu nu am citit Fructele maniei, dar citesc acum alta carte de Steinbeck: Catre un zeu necunoscut. Desi e un scriitor foarte apreciat si a luat premiul Nobel, mie nu prea imi place... in mod special din cauza descrierilor, cum ai zis si tu. Si cartea pe care o citesc eu are idei interesante, dar per total nu imi place stilul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. probabil exact asta place altora... adevarul e ca fiecare stil de scriere are adepti :).

      Ștergere
  3. Trebuie sa o citesc si eu, ma asteapta de mult in biblioteca.
    Azi am profitat de niste reduceri substantiale si mi-am luat o carte care-mi va fi cadou de Craciun :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt foarte curioasa sa-mi spui cum ti se pare.

      si eu am adaugat inca doua carti la colectie :)).

      Ștergere
  4. am ajuns si eu la ultima carte Bookia. :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Crema pentru ten Apidermin -review

  Hello! Fiind destul de multumita de Apidermaliv, care teoretic nu era pentru tenul meu, am decis sa cumpar un recipient micut de Apidermin. Varianta la 30 de ml costa 7,5 de lei si am luat-o dintr-un plafar.   Logic, am avut mari asteptari. Contine vitamina A si laptisor de matca, toate ingredientele sunt ok si este potrivita pentru tenul uscat.  In primul rand, ambalajul e dragalas, dar poleiala aurie dispare in cateva secunde. Spre exemplu, eu am avut-o in geanta vreo ora-doua de cand am cumparat-o si pana am ajuns acasa si deja arata ca trecuta printr-o mie de maini.   Acum sa trecem la produsul propriu-zis: cand am deschis recipientul am simtit un miros destul de puternic, dar nu deranjant. Textura (uimitor) pare mai light decat la Apidermaliv. Am avut impresia ca va intra rapid in piele, dar s-a format un soi de pelicula. Nu reprezinta o baza buna de machiaj, asa ca am inceput s-o folosesc seara. Din pacate, nu mi se potriveste. Nu are niciun efect asu...

Sondaje online: Daedalus plateste sau nu?

   Hello! Poate va aduceti aminte, la un moment dat spuneam ca experimentez putin cu sondajele online si ca sunt inscrisa in mai multe paneluri. La Daedalus am cont de multa vreme, am pierdut deja notiunea timpului. Am primit cateva invitatii la sondaje, apoi a inceput o perioada lunga de liniste. Intamplarea a facut sa citesc pe alte bloguri ca sunt seriosi, ca platesc, ca exista destule chestionare, dar eu tot nu primeam nimic. Le-am dat un mail, i-am intrebat ce se intampla si daca persoanele nou inscrise au sanse mai mari de invitatii la sondaj decat membri vechi. Logic era ca nu, asta mi-au si raspuns, dar dupa schimbul de mailuri am inceput sa mai primesc pe ici pe colo cate-un sondaj.    In primul rand, sa nu asteptati sa va imbogatiti! Mie totusi mi se pare de viitor aceasta abordare, plus ca-mi place sa completez chestionare, insa e clar ca remuneratia e mica si banii se strang destul de greu. Cu toate astea, comparativ cu alte paneluri, chestionarele sun...

De ce sa NU mergi la REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului

  Hello! Vine vremea in viata celor mai multi dintre oameni in care trecerea timpului se simte destul de acut. Unul dintre aceste momente e chiar REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului. Am postarea aceasta in plan de vreo patru luni, dar de abia astazi o sa va dau motive sa nu mergeti. 1. Chiar daca te-ai despartit acum 10 ani cu lacrimi in ochi si cu patru batiste la nas, jurand colegilor tai ca vei veni si de pe luna la marea intalnire, inainte de eveniment realizezi ca... nu-ti mai pasa si chiar n-ai chef sa le vezi mutrele. Ce-o fi fost in capul tau cu un deceniu in urma de plangeai de-ti sarea camasuta pe tine? 2. Pentru ca reuniunile de genul acesta sunt prilej de exagerare a reusitelor si de ascundere sub pres a chestiunilor mai putin laudabile: - cei cu copii ii vor privi compatimitor pe cei fara, neputand sa creada ca exista oameni care chiar nu vor odrasle, parandu-le chiar rau ca ei sunt atat de norocosi, dar nu-ti vor sufla o vorba ca azi noapte n-au inchis...