Neata! Am ajuns deja la cartea cu numarul trei din coletul de la Bookia. Desi nu sunt pasionata de cultura asiatica, trebuie sa recunosc ca o consider interesanta si foarte diferita de cea europeana. Din acest motiv, am inceput cu nerabdare Dansatoarea de Kabuki.
Eroina principala este Okuni o tanara dintr-un sat japonez ce are un mare talent: dansul. Din pacate in secolul al XVI-lea, dansatoarele erau deseori considerate kabuki, adica destrabalate din cauza ca sfidau conventiile si adoptau ideile occidentalilor. Taranii in general nu au ochi buni pentru asemenea obiceiuri, insa la oras lumea e mai permisiva. Ba chiar, nobilii devin tot mai interesati de aceasta forma de distractie.
Okuni pleaca de la 17 ani de-acasa, iar dansul o va face sa cunoasca o lume la care nici nu visa. Ajunge sa cunoasca multi nobili, insa ei ii place sa se imbete de dans in fata oamenilor obisnuiti, care o aclama, care canta alaturi de ea si care pot simti cu adevarat pasiunea ei.
Tanara fata se indragosteste foarte puternic de Sankuro, cel care fusese la un moment dat mentorul ei si apoi conducatorul trupei unde activa Okuni, insa cei doi sunt foarte diferiti: Sankuro doreste sa devina cat mai cunoscut, vrea sa ajunga pe culmile succesului si sa nu mai fie niciodata nevoit sa aiba reprezentatii in strada, insa Okuni doar pentru asta traieste.
Anii trec, Okuni ajunge la 30 si ceva de ani. E tot dansatoare si-si joaca rolul zi de zi, insa sufletul ei sufera. Sankuro n-o mai iubeste, o dezamageste profund si din toata frustrarea acumulata, din dragoste impartasita si neimpartasita, Okuni explodeaza intr-o zi pe scena, dansand in cu totul alt mod decat o facuse pana atunci si interpretand rolul vietii ei. Spectatorii sunt de-a dreptul impresionati, chiar daca e o reprezentatie ad-hoc, iar Okuni isi da seama ca acest gen de interpretare este cel care o face sa se simta atat de fericita incat altceva nici nu mai conteaza.
De fapt, aceasta este povestea aparitiei teatrului Kabuki, asa ca la baza, povestea are un sambure de adevar iar Okuni chiar a existat. Sawako Ariyoshi a construit o intreaga poveste in jurul acestui eveniment si a presarat-o si cu explicatii istorice, asa ca am avut impresia ca citesc o biografie foarte interesanta.
Mi-a placut, recomand Dansatoarea de Kabuki mai ales celor pasionati de Asia, dar nu numai.
Voi ati citit-o? V-ar tenta?
E joi, asa ca va trimit si la:
Gabi - http://
Diana - http://
Kissez!
Eroina principala este Okuni o tanara dintr-un sat japonez ce are un mare talent: dansul. Din pacate in secolul al XVI-lea, dansatoarele erau deseori considerate kabuki, adica destrabalate din cauza ca sfidau conventiile si adoptau ideile occidentalilor. Taranii in general nu au ochi buni pentru asemenea obiceiuri, insa la oras lumea e mai permisiva. Ba chiar, nobilii devin tot mai interesati de aceasta forma de distractie.
Okuni pleaca de la 17 ani de-acasa, iar dansul o va face sa cunoasca o lume la care nici nu visa. Ajunge sa cunoasca multi nobili, insa ei ii place sa se imbete de dans in fata oamenilor obisnuiti, care o aclama, care canta alaturi de ea si care pot simti cu adevarat pasiunea ei.
Tanara fata se indragosteste foarte puternic de Sankuro, cel care fusese la un moment dat mentorul ei si apoi conducatorul trupei unde activa Okuni, insa cei doi sunt foarte diferiti: Sankuro doreste sa devina cat mai cunoscut, vrea sa ajunga pe culmile succesului si sa nu mai fie niciodata nevoit sa aiba reprezentatii in strada, insa Okuni doar pentru asta traieste.
Anii trec, Okuni ajunge la 30 si ceva de ani. E tot dansatoare si-si joaca rolul zi de zi, insa sufletul ei sufera. Sankuro n-o mai iubeste, o dezamageste profund si din toata frustrarea acumulata, din dragoste impartasita si neimpartasita, Okuni explodeaza intr-o zi pe scena, dansand in cu totul alt mod decat o facuse pana atunci si interpretand rolul vietii ei. Spectatorii sunt de-a dreptul impresionati, chiar daca e o reprezentatie ad-hoc, iar Okuni isi da seama ca acest gen de interpretare este cel care o face sa se simta atat de fericita incat altceva nici nu mai conteaza.
De fapt, aceasta este povestea aparitiei teatrului Kabuki, asa ca la baza, povestea are un sambure de adevar iar Okuni chiar a existat. Sawako Ariyoshi a construit o intreaga poveste in jurul acestui eveniment si a presarat-o si cu explicatii istorice, asa ca am avut impresia ca citesc o biografie foarte interesanta.
Mi-a placut, recomand Dansatoarea de Kabuki mai ales celor pasionati de Asia, dar nu numai.
Voi ati citit-o? V-ar tenta?
E joi, asa ca va trimit si la:
Gabi - http://
Diana - http://
Kissez!
As citi-o , pare a fi interesanta. Te admir pentru ca citesti mult, imi plac astfel de oameni. Eu is pe perioade...uneori am 3 carti incepute si le "mananc" in cateva zile, alteori trag de una ca de cai morti o luna intreaga...depinde si de carte.
RăspundețiȘtergerecitesc cat pot de mult. am mai avut perioade cand faceam pauze, dar ma simteam aiurea, asa ca macar cateva pagini pe zi daca citesc si ma declar multumita :).
Ștergeree minunata recenzia facuta de tine,as fi foarte incantata sa citesc aceasta carte,cred ca ar trece cateva nopti nedormite,in care as savura lecturarea acestei carti.Ma duce cu gandul la Memoriile unei gheise,pe care nu am mai citit-o din adolescenta. Multumesc pt articol Alina!
RăspundețiȘtergerema bucur ca ti-a placut.
Ștergereeu am citit memoriile... anul trecut si mi-a placut si cartea asta :).
nu am citit-o. doar Memoriile unei Gheise am citit din aceasta categorie si mi-a placut mult. cred ca si asta mi-ar fi pe plac. :)
RăspundețiȘtergerepupici!
atunci as zice ca-s sanse mari sa-ti placa si asta :).
Ștergere