La Roche Posay Hydreane Riche - review

  Yassou! Desi articolul acesta se va incheia cu cateva pareri de-ale mele vizavi de aceasta crema, inca sunt sub influenta amintirilor si-o sa va povestesc de ce am ales sa fac exact acest review si ce m-a inspirat cand m-am hotarat sa scriu despre Hydreane tocmai acum.

  In vacanta pe care tocmai am incheiat-o am incercat neaparat sa ma odihnesc. Desi stiam ca ma asteapta un drum cam lung atat incolo, dat si la intoarcere, am decis sa privesc totul cu usurinta. In mare parte am reusit si am reusit sa ma detasez de micile neplaceri care apar mai mereu cand te pui la drum. Am avut o vacanta mult diferita fata de cele din anii anteriori in care m-am axat mai mult pe culturalizare, obiective turistice si multa energie. In primele dimineti din vacanta mea imi venea sa verific ceasul, sa ma grabesc sa ma aranjez si sa impachetez totul ca sa plec in circuit! Obiceiurile mor greu ;). Scopul principal de data aceasta a fost plaja si baia, nu oricum, ci pe indelete, sa simt ca intr-adevar am fost la mare. Chiar daca distanta pana la ea era notabila si nu toti turistii se incumetau pana la ea (unii din lene, altii ca nu puteau si alt tip de oameni care merg la mare in Grecia doar ca se laude ca au fost in alta tara), eu am profitat de conditia mea fizica dobandita in ultimii ani. Nu e ea excelenta si mai am mult de lucrat, insa sunt capabila sa merg mult pe jos fara sa simt ca nu-mi ajunge aerul. Atat de consecventa am fost cu mersul la prajit, incat mi-am rupt si-o pereche de sandale, dar n-au fost ele nici prea rezistente si nici prea comode, asa ca n-am suferit prea tare. Erau doar dragute! Le-am lasat suvenir in Grecia intr-un tomberon ;))

  Si dupa cum va spuneam, zilnic mergeam pana la iubita mea Mare Egee. Mi se pare atat de frumoasa si recunosc ca pentru mine e superioara marii noastre. Si la noi ma simt bine, dar cand vad apa aceea albastra care te cheama cu fiecare val, imi vine sa renunt la sejururile pe litoralul romanesc. Tot Marea Egee m-a determinat sa iubesc putin mai mult plajele decat muntele, desi acum cativa ani consideram ca nu exista lucru mai frumos decat aerul curat de pe un munte plin de brazi. Iubire enorma fata de Egee au si alti romani si chiar am zambit privind un baiat atat de incantat de marea asta, incat n-a iesit cu orele in ea, statea mereu in apa, dar la malul marii, fara sa inoate si chiar se lasase pe spate intr-o postura ce imita aducerea unei ofrande! :)) Uitase pur si simplu de lumea din jur si se bucura de moment cu o simplitate dezarmanta! E adevarat, parca marea linisteste, iti aduce pace interioara si parca iti incalzeste sufletul, mai ales ca in Grecia e mai cald decat la noi.

  Eu n-am fost chiar ca baiatul de mai sus, nu m-am aruncat si cu capul in apa, insa de data aceasta m-am balacit mai mult decat in orice alta vacanta, aproape laolalta cu copiii. Eu nu stiu sa inot si nici nu-s prea doritoare deoarece am un soi de respect fata de mare si puterea ei si cred ca as intra in mare panica daca m-as vedea departe de tarm. Asa ca eram mai mult pe la mal, dar m-am bagat in apa si pana la gat! Stateam ce stateam si iar mai voiam o tura imediat. Cu toate acestea, n-am uitat sa ma cremuiesc! Pe cuvantul meu! Cu lotiune cu protectie solara sau cu crema cu FPS pe ten. Nu m-am ars deloc si m-am bronzat relativ uniform chiar daca in fiecare seara ma uitam in oglinda si nu mi se parea ca m-am innegrit prea tare. Pana la final diferenta a fost notabila si am si uitat ce albe mi-erau picioarele. E adevarat, soarele nici acolo nu e atat de puternic ca in iulie, insa garantat se obtine un bronz frumos, usor mai palid ca in timpul verii, dar care, pana la urma se potriveste foarte bine la inceput de septembrie. Pe fata mi se vad foarte usor urmele ochelarilor de soare iar in ceea ce priveste corpul, doar mainile sunt mai  inchise la culoare, dar e normal: aceea a fost pielea pe care am dezvelit-o cel mai mult si pe parcursul intregii veri. Sunt multumita si de bronz si de aspectul tenului meu (apropo, nu m-am prea machiat acolo), dar si de talpile mele super-fine dupa atata umblat prin nisip. Apropo! Voua nu vi se pare ca nisipul e cel mai grozav exfoliant pentru picioare? ;)

  Si revenind la bronzul meu mult dorit si visat, mai ales ca am avut o vreme atat de capricioasa in tara, pot sa va spun ca desi sunt foarte multumita de cum m-am intors, imi doresc doua lucruri: sa pastrez culoarea cat mai mult si sa-mi hidratez pielea in mod optim. In special pielea fetei. Imi stiti obsesia cu hidratarea si sunt foarte multumita de Nutritic pe care am luat-o deja de vreo trei ori, insa gandul ma duce la crema hidratanta La Roche Posay. Am avut-o in primavara si v-am aratat-o atunci cand am cumparat-o, insa n-am reusit sa va scriu si un review despre ea. Mi-a placut! Chiar daca mi se potrivesc ambele produse, Hydreane e mai fluida si are un miros diferit, parca usor mai puternic. Asta la prima vedere! De intrat in piele intra la fel de repede si hidrateaza imediat zonele care au nevoie. E o crema mai usoara, blanda care intra profund in piele si lasa tenul sa se simta suplu si multumit si care nu lasa nicio urma grasa. Nu incarca tenul si chiar daca teoretic este destinata tenului uscat, cred ca s-ar potrivi tuturor tenurilor care au probleme cu lipsa de hidratare, indiferent daca e uscat, gras, mixt sau normal. Nota 10!

 

  Cred ca am ramas la Nutritic pentru ca tubul e de 50 de ml si-l consum intr-o perioada ceva mai lunga, iar Hydreane are mai putin – 40 de ml, dar are si un pret mai mic, iar in final raporul pret-cantitate e cam acelasi. Cred ca am s-o iau din nou la un moment dat, poate chiar curand! Inca un motiv sa bag Hydreane in bagajul de vacanta. Ce ziceti? Cu care sa plec in bagaj in urmatoarea vacanta? Hydreane sau Nutritic? Oricum singur va fi din gama de cosmetice La Roche Posay.

Kissez!