Apa de parfum Lolita Lempicka - review

   Hello! M-am asezat sa scriu review-ul pentru apa de parfum Lolita Lempicka. Dupa cum mi-e obiceiul, mi-am pus strategic sticluta langa tastatura si o tot privesc pentru ca o consider superba. Ma uit la toate detaliile si la finetea cu care a fost lucrata si gandurile imi zboara acum 10-11 ani. Atunci am avut o perioada cand am descoperit multe reviste, am inceput sa fiu interesata de parfumurile mai scumpe si care pe vremea aceea mi se pareau greu accesibile. Atat din cauza pretului, dar si datorita faptului ca la mine in oras parfumeriile erau pe cale de disparitie si efectiv nu aveam de unde le cumpara. Online-ul nu era la indemana mea atunci, asa ca a trebuit sa renunt la planurile mele ascunse de-a avea un parfum ametitor de care sa fiu atat de mandra si cu ajutorul caruia sa le las super-mirate pe toate colegele mele :).

  Chiar daca am fost nevoita sa aman achizitia, imi tot cumparam reviste, in special Look (care din pacate nu mai exista) si stateam sa analizez tot ce aparea, mai ales in materie de beauty. La un moment dat, intr-un numar oarecare, am descoperit pe-o pagina o sticluta fenomenala care mi-a luat ochii rapid. Dupa cateva clipe am reusit sa ma dezmeticesc si mi-am mutat privirea in josul paginii  unde am citit apa de parfum Lolita Lempicka! Dupa ce am notat mental pretioasa informatie, m-am reintors sa admir minunatia aia de sticla ce-mi parea perfectiunea intruchipata. Din pacate, in acel numar nu erau mai multe detalii, nici gand de note si aroma insa dupa cateva luni, undeva intr-o iarna, revista mea preferata mi-a adus noutati. Am aflat ca e un parfum dulce, lemnos, dar si floral si ca era la mare cautare in acei ani. De atunci, am tot revazut sticluta, dar cu timpul parca alte arome m-au tentat mai tare si chiar am considerat ca sunt prea tanara pentru un parfum dulce. Nu ma intrebati de unde ideea asta :).

  Totusi, se vede ca n-am uitat de acest parfum si la o comanda Aoro am zis sa incerc cu o mostra. Nu de alta, dar nu tolerez prea bine mirosurile grele si voiam sa stiu exact cu ce-am de-a face cand il aplic pe pielea mea. Pe de cealalta parte imi plac parfumurile dulci si cred ca v-am spus ca aveam o vecina foarte parfumata pe vremea cand eram mica. Ei bine, aceasta doamna folosea intotdeauna parfumuri dulci, mereu high-end si dupa ce o auzeam ca pleaca dimineata la servici, ma napusteam pe scari sa adulmec si sa vad cu ce era data in ziua respectiva :)).  Nu cred sa fi fost vreunul de la Lempicka, deoarece era inainte de ’97, insa erau arome care ma ameteau in cel mai bun sens cu putinta. Logic, asa ma inchipuiam si eu peste ani, iesind super-parfumata din apartament, cu tocuri care se auzeau in tot blocul si cu haine de blana! Nu radeti de mine, ca nu stiam eu prea multe pe-atunci si doamna cu pricina mi se parea fascinanta!

  Anii au trecut si acum stau sa ma gandesc ca tocurile mele nu se aud prea des pe scari, nu de alta dar rar sunt la inaltime, preferand de obicei balerinii, incaltamintea fara toc in general. Ba chiar de cateva zile numai in adidasi am iesit. Haine de blana? Nuuu! Nici nu mi-as lua, mi-e si mila de animalele sacrificate (desi pantofi de piele mai iau si nu-s tocmai impacata cu gandul), dar nici nu simt ca mi s-ar potrivi. A mai ramas doar parfumatul, dar aici chiar stau bine :)). Tot blocul stie cand ies eu pe usa si mereu am auzit de la unii si altii (nu vecini, ca astia-s certati si cu apa si sapunul) ca Alina miroase intotdeauna frumos! Na, eu ma bucur, e un compliment foarte placut pentru mine.

  Si daca tot imi place mie sa miros frumos, mi-am dat seama ca vreau musai, dar musai un parfum dulce. Atunci am luat si mostra si m-am indragostit de ea la prima aplicare, deoarece consider ca se transforma foarte interesant pe pielea mea. Luna urmatoare l-am si luat full-size si sincera sa fiu nu-mi amintesc sa-mi fi luat atat de repede un parfum dupa ce-am incercat mostra. Efectiv, nu puteam amana momentul si gandul imi statea numai la el.

  Se vede ca si el a vrut la mine, deoarece am prins o reducere super-importanta. La prima vedere, cutia este usor banala, intr-o singura culoare, fara inflorituri si exagerari. Daaaar, cand deschizi cutia si dai de sticluta, orice idee de banalitate iti este stearsa. Teoretic, simbolizeaza un mar, dar eu m-as fi gandit mai degraba la un fruct imaginar despre care fiecare isi poate inchipui ce gust si ce aroma are. Nu are capac si pulverizarea se face printr-un orificiu atat de micut si de migalos lucrat ce se afla pe tija marului :). Practic trebuie apasata codita marului ca sa descoperim aroma. Nuantele de mov deschis presarate cu auriu sunt perfecte pentru dulceata parfumului.

  Desi ma delectasem cu mostra, am aplicat rapid un puf pe mana si am fost invaluita de aceeasi caldura vanilata. Apoi se transforma intr-o aroma lemnoasa, intensa si apoi devine usor mai linistit, cu note florale. Cu toate ca e dulce, nu e genul de parfum care sa te faca sa ametesti. Eu il suport foarte bine si eu chiar am probleme de acest gen. Are in el ceva echilibrat care ma fereste de dureri de cap sau de prea multa dulcegaraie. Parca are si ceva tineresc in el, ceva ludic si de poveste – de altfel toate sticlutele Lempicka sunt inspirate din lumea basmului.

  Persistenta e foarte buna, cel putin pe pielea mea. Doua puf-uri sunt suficiente ca sa-l simt pana seara tarziu, asa ca sunt foarte multumita si din acest punct de vedere.

  Nu, nu am ce sa-i reprosez! Este un parfum de nota 10, care imi aduce aminte de viziunea pe care o proiectasem despre mine ca om matur, dar si ma face sa realizez ca aceasta proiectie trebuia adaptata la felul meu real de-a fi si-mi pare ca mi-a reusit :).

  Pe de alta parte, acest miros ma face sa-l asociez cu o vreme racoroasa, dar insorita, cu starea de bine, cu imprimeul leopard (noroc ca am o esarfa) si cu speranta in viitor.

   Spun un mare DA catre tot ce inseamna Lolita Lempicka si sunt foarte curioasa sa descopar si alte parfumuri sub aceasta semnatura!

Kissez!