Treceți la conținutul principal

Dragostea nu-i de mine

  Hello! Va mai aduceti aminte cand v-am povestit despre chick-lit-ul Imi placi la nebunie scris de Federica Bosco? Ei bine, cartea are si o continuare, Dragostea nu-i de mine. O reintalnim pe Monica, tanara italianca plecata la New York sa afle succesul ca scriitoare. Acum l-a gasit pe Edgar si s-a logodit cu el, dar apare o problema - tipul e tocmai din Scotia si, ca relatia sa mearga, eroina noastra se muta din nou in Europa, insa intr-un loc izolat si teribil de ploios care nu-i prieste si care ii creaza o permanenta stare de disconfort. Ba mai mult, trebuie sa traiasca in urma fostei sotii a lui Edgar care la prima vedere pare ca era perfectiunea intruchipata si alaturi de o soacra bagareata. Logodnicul ei se dovedeste a fi un om cu tot felul de tipicuri, care se inchide rapid in el si care e cam departe de imaginea pe care a conturat-o la New York. Singurul lucru bun pentru Monica pare sa fie ca romanul ei care tocmai urmeaza fie publicat


  Si, ca sa fie si mai ironic, fosta sotie a lui Edgar purta numele de Rebecca, asa ca Monica va fi mereu tentata sa faca paralela intre situatia ei si cea din romanul lui Daphne du Maurier.
  In aceasta continuare o gasim pe aceeasi eroina cu tendintele ei impulsive caracteristice, ba foarte vulnerabila, ba uimitor de puternica si incapatanata care va face ea ce va face si tot va fi nevoita sa ia niste decizii pe care le tot amana.


  Daca va tenteaza cartea, o gasiti la editura All si inca ceva: exista si partea a treia, o sa va scriu cat de curand despre ea.




Kissez!

Comentarii

  1. Pare genul de lectură bună pentru un moment de relaxare. :D
    Deocamdată am destul de genul ăsta în bibliotecă, care își așteaptă rândul de o veșnicie, dar o să țin minte și seria asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu m-am apucat de-a treia parte, pare promitatoare :).

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Crema pentru ten Apidermin -review

  Hello! Fiind destul de multumita de Apidermaliv, care teoretic nu era pentru tenul meu, am decis sa cumpar un recipient micut de Apidermin. Varianta la 30 de ml costa 7,5 de lei si am luat-o dintr-un plafar.   Logic, am avut mari asteptari. Contine vitamina A si laptisor de matca, toate ingredientele sunt ok si este potrivita pentru tenul uscat.  In primul rand, ambalajul e dragalas, dar poleiala aurie dispare in cateva secunde. Spre exemplu, eu am avut-o in geanta vreo ora-doua de cand am cumparat-o si pana am ajuns acasa si deja arata ca trecuta printr-o mie de maini.   Acum sa trecem la produsul propriu-zis: cand am deschis recipientul am simtit un miros destul de puternic, dar nu deranjant. Textura (uimitor) pare mai light decat la Apidermaliv. Am avut impresia ca va intra rapid in piele, dar s-a format un soi de pelicula. Nu reprezinta o baza buna de machiaj, asa ca am inceput s-o folosesc seara. Din pacate, nu mi se potriveste. Nu are niciun efect asu...

Sondaje online: Daedalus plateste sau nu?

   Hello! Poate va aduceti aminte, la un moment dat spuneam ca experimentez putin cu sondajele online si ca sunt inscrisa in mai multe paneluri. La Daedalus am cont de multa vreme, am pierdut deja notiunea timpului. Am primit cateva invitatii la sondaje, apoi a inceput o perioada lunga de liniste. Intamplarea a facut sa citesc pe alte bloguri ca sunt seriosi, ca platesc, ca exista destule chestionare, dar eu tot nu primeam nimic. Le-am dat un mail, i-am intrebat ce se intampla si daca persoanele nou inscrise au sanse mai mari de invitatii la sondaj decat membri vechi. Logic era ca nu, asta mi-au si raspuns, dar dupa schimbul de mailuri am inceput sa mai primesc pe ici pe colo cate-un sondaj.    In primul rand, sa nu asteptati sa va imbogatiti! Mie totusi mi se pare de viitor aceasta abordare, plus ca-mi place sa completez chestionare, insa e clar ca remuneratia e mica si banii se strang destul de greu. Cu toate astea, comparativ cu alte paneluri, chestionarele sun...

De ce sa NU mergi la REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului

  Hello! Vine vremea in viata celor mai multi dintre oameni in care trecerea timpului se simte destul de acut. Unul dintre aceste momente e chiar REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului. Am postarea aceasta in plan de vreo patru luni, dar de abia astazi o sa va dau motive sa nu mergeti. 1. Chiar daca te-ai despartit acum 10 ani cu lacrimi in ochi si cu patru batiste la nas, jurand colegilor tai ca vei veni si de pe luna la marea intalnire, inainte de eveniment realizezi ca... nu-ti mai pasa si chiar n-ai chef sa le vezi mutrele. Ce-o fi fost in capul tau cu un deceniu in urma de plangeai de-ti sarea camasuta pe tine? 2. Pentru ca reuniunile de genul acesta sunt prilej de exagerare a reusitelor si de ascundere sub pres a chestiunilor mai putin laudabile: - cei cu copii ii vor privi compatimitor pe cei fara, neputand sa creada ca exista oameni care chiar nu vor odrasle, parandu-le chiar rau ca ei sunt atat de norocosi, dar nu-ti vor sufla o vorba ca azi noapte n-au inchis...