Hello! Ce faci daca esti fan Depeche Mode, iti doresti sa-i vezi de
foarte mult timp si afli ca trupa ta favorita vine in concert intr-un
oras relativ apropiat? Iti cumperi bilete cat de repede poti, te dai
peste cap si tremuri de incantare cand atingi biletele si numeri
clipele, asa cum am facut eu. Mi-am luat biletele cu vreo 9 luni in urma
si in fecare 23 a lunii faceam calcule si anticipam delirul pe care o
sa-l trezeasca. Intre timp mai apare si vestea ca Dave se simte rau si ca s-a anulat concertul din Belarus.
Si iata! ziua de 23 iulie 2017 a venit, dupa multa asteptare. Si
iata-ma si pe mine in Cluj, emotionata nevoie mare, obosita dupa mers cu
trenul, stat prin gari dupa legaturi, intarzieri si rugaciuni de
promisiune ca voi deveni un om mai bun daca ajung la timp :)).
Mereu mi-am spus ca trebuie sa scriu pe larg despre aceasta pasiune a mea, fiindca mie nu-mi plac Depeche Mode, ci II IUBESC si am trait atatea pe piesele lor incat pentru mine nu sunt doar o trupa, ci un fenomen si un stil de viata. Nu eram nascuta cand au inceput sa cante, dar de la albumul Ultra m-au cucerit iremediabil si cu fiecare an ce-a trecut, pasiunea mea a devenit mai mare si mai intensa. Iata ca sunt 20 de ani de cand am picat in mrejele lor si am de gand sa raman in ele pentru totdeauna. Ascult si alte genuri de muzica, imi plac si alte trupe (moartea lui Chester de la Linkin Park, spre exemplu, mi s-a parut tragica si consider ca am pierdut una dintre cele mai bune voci), dar Depeche Mode raman Depeche Mode si absolut nimeni nu se poate compara cu ei.
O trupa atat de bine sudata, cu piese pe care nimeni nu le-a putut vreodata copia. Dave, cu vocea lui absolut dumnezeiasca, Martin compunand cele mai sensibile piese si Andy care ii tine la un loc de atatia ani si care se ocupa de partea din spate a proiectului... Combinatia perfecta care le-a asigurat revenirea in formula de trei si care i-a facut sa reziste 37 de ani. Preferatul meu e Martin, de departe. Dupa ce ca marea parte a pieselor sunt compozitia proprie 100%, are o voce calda, superba si, sa nu uitam, fana DM am devenit ascultand Home, la radio, sperand s-o prind cat mai des si fredonand versurile o vara intreaga, cand eram inca prea mica sa stiu cat o sa insemne trupa asta pentru mine.
Dupa cum va spuneam, mi-am luat biletele cu 9 luni mai devreme si le-am ales in tribuna. As fi vrut sa fiu in apropierea scenei, dar am luat in considerare ca o sa fiu mult plecata pe drum, deci scaunele ar fi o binecuvantare pana la inceperea concertului, ca tribuna e acoperita (m-am asteptat la o furtuna si n-am fost prea departe fiindca a plouat aseara tare de tot) si ca e mai bine sa-i vad de sus in jos. Toate bune si frumoase pana nu m-au lasat sa intru pe Cluj Arena. Cica aveam geanta prea mare (desi mai apoi i-am vazut pe altii cu ditamai papornitele) si camera foto (desi nu-i profesionala, ci semi). No, eu in fata stadionului, cu geanta in brate, cu biletele in mana. Ce sa fac, ce sa fac? M-am dus glont la un chiosc unde se vindea porumb fiert si-am lasat tot acolo, amanet :)). Camera foto, geanta, lucruri personale... Am zis: aia e, nu pot sa pierd concertul. Am recuperat si geanta cand am plecat, oameni de treaba :). Sa le dea Dumnezeu sanatate!
Dupa sperietura, ar fi fost culmea sa ratez eu evenimentul din cauza unei genti, am intrat si-am numarat clipele pana aproape de noua, cand zeii muzicii au intrat pe scena. Si, ooooooo, n-au dezamagit! Daca exista perfectiunea, atunci poarta numele Depeche Mode. Au fost trup si suflet pe scena, ba cantand piese de pe ultimul album, ba cele consacrate pe care cred ca le stie si bunica-mea. Au o energie si o pasiune in tot ceea ce fac, nu-si dezamagesc publicul si incet-incet au captat toata Cluj Arena. Sunt o forta, un fenomen si interpretarea live este exceptionala. Par la fel de energici ca atunci cand erau pustani, pe vremea Stripped, spre exemplu. Dave a venit imbracat ca la inceperea turneului din martie, la Berlin, in negru si visiniu, purtand niste ghete absolut superbe de care vreau si eu de cand le-am vazut prima oara :)). Usor machiat, ca si Martin de altfel care mai opteaza si pentru unghii negre (m-am asortat), dar asta e deja obicei vechi. Iar Andy sobru si facandu-si ireprosabil treaba. Solo-urile lui Martin au fost Question of Lust, Home (favorita mea, stateam cu emotii ca poate n-o canta) si Somebody. Minunat! Iar Dave a stralucit, mai ales la Wrong, Cover me, Never let me down, In your Room, Stripped, Enjoy the Silence, Personal Jesus.
Cata forta pot emana aproape 40.000 de oameni care canta la unison. E adevarat, fani de genul meu sunt in numar mult mai mic. Majoritatea stiu de Enjoy the Silence si Personal Jesus si fiintele tremurande de incantare ca mine suntem un grup aparte :)). Totusi, o sa ma lansez intr-o discutie pe muchie de cutit: nu am putut sa observ ca exista destul de multe personaje care au venit doar ca sa spuna ca au fost. Da, da, fiecare face ce vrea, dar pentru un fan adevarat, cand vezi tipe imbracate in rochite de plimbare in parc la Depeche Mode, devine foarte, FOARTE caraghios. Depeche Mode au fost dintotdeauna rebeli si chiar au socat cu tinutele lor (Martin, in special) Si am mai avut parte de ceva tare dragut: fix langa mine au stat doi...popandai, desi jignesc popandaii cu aceasta comparatie :)). Un cuplu pe la vreo 35 de ani, care a stat TOT concertul pe scaun cu berea in mana si oamenii mai erau si ofuscati ca eu urlam din toti rarunchii si ca traiam fiecare clipa. Acuma nu va inchipuiti ca mi-a pasat de parerea lor :)), dar nu stiu ce cauta astfel de persoane pe stadion, ar fi bine sa stea acasa si sa lase oamenii care chiar apreciaza sa-si cumpere biletele. Am mai vazut atitudine de-asta la persoane plictisite la concerte organizate cu ocazia zilelor orasului, unde participarea e gratuita si nah, unii prefera sa manance mici si sa bea bere, dar nu mi-am putut inchipui ca la un concert de asemenea anvergura pot exista asa specimene :)). Nu stiu cum am avut eu atata noroc sa nimeresc fix langa ei, pffff! Dar am un sfat: daca nu va place un anumit eveniment, stati acasa ca o dati in penibil! E o insulta fata de cei aflati pe scena.
In rest, lume pestrita: de toate varstele si in toate gradele de fanatism :). Per total, concertul a fost ireprosabil, idolii mei nu dezamagesc si publicul a fost cald. La Lisabona as zice ca a fost puuutin mai cald, dar la Berlin lumea era destul de impietrita sau poate emotionata? :)) Mi-am petrecut mult timp pe Youtube facand comparatii. Unul dintre cele mai frumoase momente a fost cand i-am cantat lui Martin la multi ani, pentru ca da, am avut norocul sa-l admir chiar de ziua lui.
Sunt fericita! I-am vazut si am fost aproape de ei, i-am ascultat, am cantat din tot sufletul si chiar am auzit discutii in spate ca uite la fata asta, stie toate versurile :)), dar aste e, asta sunt: fan DM! Ma hranesc cu muzica lor si ii ador chiar daca se spune ca iubesti muzica cu asemenea intensitate mai degraba la varsta adolescentei. Eu spun ca oamenii fara pasiuni sunt oameni morti pe interior si mereu spun ca pasiunea trebuie urmata, indiferent din ce domeniu e.
Pretul biletelor mi s-a parut super ok, as fi dat si 1000 lei pe unul, asa pretul a fost de 250. Ce pot sa mai spun? Ca a fost una dintre cele mai importante evenimente ale vietii mele, ca mi-as dori sa ii mai vad, ca as vrea sa mai traiesc orele de aseara ca sper sa nu se retraga prea curand, ca sunt niste exemple pentru mine chiar daca au avut vieti tumultoase si ca desi anii au trecut, ei tot Depeche Mode au ramas. Plus ca noul album este unul dintre cele mai bune. Si daca prin postarea asta o sa fac pe cineva sa asculte DM, mi-am atins scopul :).
Nu ma mai lungesc, ca oricum postarea asta e mai multe despre cat de mare fana sunt eu decat despre concert :)), asa ca o sa inchei inserand un clip cu Home live de acum 20 de ani si cu o poza pe care o ador :).
Kissez!
P.S. Nu am poze de la concert din doua motive 1 - mi-am lasat geanta cu aparatul foto si 2 - am decis ca vreau sa traiesc experienta, nu sa ma chinui cu telefonul in mana.
Mereu mi-am spus ca trebuie sa scriu pe larg despre aceasta pasiune a mea, fiindca mie nu-mi plac Depeche Mode, ci II IUBESC si am trait atatea pe piesele lor incat pentru mine nu sunt doar o trupa, ci un fenomen si un stil de viata. Nu eram nascuta cand au inceput sa cante, dar de la albumul Ultra m-au cucerit iremediabil si cu fiecare an ce-a trecut, pasiunea mea a devenit mai mare si mai intensa. Iata ca sunt 20 de ani de cand am picat in mrejele lor si am de gand sa raman in ele pentru totdeauna. Ascult si alte genuri de muzica, imi plac si alte trupe (moartea lui Chester de la Linkin Park, spre exemplu, mi s-a parut tragica si consider ca am pierdut una dintre cele mai bune voci), dar Depeche Mode raman Depeche Mode si absolut nimeni nu se poate compara cu ei.
O trupa atat de bine sudata, cu piese pe care nimeni nu le-a putut vreodata copia. Dave, cu vocea lui absolut dumnezeiasca, Martin compunand cele mai sensibile piese si Andy care ii tine la un loc de atatia ani si care se ocupa de partea din spate a proiectului... Combinatia perfecta care le-a asigurat revenirea in formula de trei si care i-a facut sa reziste 37 de ani. Preferatul meu e Martin, de departe. Dupa ce ca marea parte a pieselor sunt compozitia proprie 100%, are o voce calda, superba si, sa nu uitam, fana DM am devenit ascultand Home, la radio, sperand s-o prind cat mai des si fredonand versurile o vara intreaga, cand eram inca prea mica sa stiu cat o sa insemne trupa asta pentru mine.
Dupa cum va spuneam, mi-am luat biletele cu 9 luni mai devreme si le-am ales in tribuna. As fi vrut sa fiu in apropierea scenei, dar am luat in considerare ca o sa fiu mult plecata pe drum, deci scaunele ar fi o binecuvantare pana la inceperea concertului, ca tribuna e acoperita (m-am asteptat la o furtuna si n-am fost prea departe fiindca a plouat aseara tare de tot) si ca e mai bine sa-i vad de sus in jos. Toate bune si frumoase pana nu m-au lasat sa intru pe Cluj Arena. Cica aveam geanta prea mare (desi mai apoi i-am vazut pe altii cu ditamai papornitele) si camera foto (desi nu-i profesionala, ci semi). No, eu in fata stadionului, cu geanta in brate, cu biletele in mana. Ce sa fac, ce sa fac? M-am dus glont la un chiosc unde se vindea porumb fiert si-am lasat tot acolo, amanet :)). Camera foto, geanta, lucruri personale... Am zis: aia e, nu pot sa pierd concertul. Am recuperat si geanta cand am plecat, oameni de treaba :). Sa le dea Dumnezeu sanatate!
Dupa sperietura, ar fi fost culmea sa ratez eu evenimentul din cauza unei genti, am intrat si-am numarat clipele pana aproape de noua, cand zeii muzicii au intrat pe scena. Si, ooooooo, n-au dezamagit! Daca exista perfectiunea, atunci poarta numele Depeche Mode. Au fost trup si suflet pe scena, ba cantand piese de pe ultimul album, ba cele consacrate pe care cred ca le stie si bunica-mea. Au o energie si o pasiune in tot ceea ce fac, nu-si dezamagesc publicul si incet-incet au captat toata Cluj Arena. Sunt o forta, un fenomen si interpretarea live este exceptionala. Par la fel de energici ca atunci cand erau pustani, pe vremea Stripped, spre exemplu. Dave a venit imbracat ca la inceperea turneului din martie, la Berlin, in negru si visiniu, purtand niste ghete absolut superbe de care vreau si eu de cand le-am vazut prima oara :)). Usor machiat, ca si Martin de altfel care mai opteaza si pentru unghii negre (m-am asortat), dar asta e deja obicei vechi. Iar Andy sobru si facandu-si ireprosabil treaba. Solo-urile lui Martin au fost Question of Lust, Home (favorita mea, stateam cu emotii ca poate n-o canta) si Somebody. Minunat! Iar Dave a stralucit, mai ales la Wrong, Cover me, Never let me down, In your Room, Stripped, Enjoy the Silence, Personal Jesus.
Cata forta pot emana aproape 40.000 de oameni care canta la unison. E adevarat, fani de genul meu sunt in numar mult mai mic. Majoritatea stiu de Enjoy the Silence si Personal Jesus si fiintele tremurande de incantare ca mine suntem un grup aparte :)). Totusi, o sa ma lansez intr-o discutie pe muchie de cutit: nu am putut sa observ ca exista destul de multe personaje care au venit doar ca sa spuna ca au fost. Da, da, fiecare face ce vrea, dar pentru un fan adevarat, cand vezi tipe imbracate in rochite de plimbare in parc la Depeche Mode, devine foarte, FOARTE caraghios. Depeche Mode au fost dintotdeauna rebeli si chiar au socat cu tinutele lor (Martin, in special) Si am mai avut parte de ceva tare dragut: fix langa mine au stat doi...popandai, desi jignesc popandaii cu aceasta comparatie :)). Un cuplu pe la vreo 35 de ani, care a stat TOT concertul pe scaun cu berea in mana si oamenii mai erau si ofuscati ca eu urlam din toti rarunchii si ca traiam fiecare clipa. Acuma nu va inchipuiti ca mi-a pasat de parerea lor :)), dar nu stiu ce cauta astfel de persoane pe stadion, ar fi bine sa stea acasa si sa lase oamenii care chiar apreciaza sa-si cumpere biletele. Am mai vazut atitudine de-asta la persoane plictisite la concerte organizate cu ocazia zilelor orasului, unde participarea e gratuita si nah, unii prefera sa manance mici si sa bea bere, dar nu mi-am putut inchipui ca la un concert de asemenea anvergura pot exista asa specimene :)). Nu stiu cum am avut eu atata noroc sa nimeresc fix langa ei, pffff! Dar am un sfat: daca nu va place un anumit eveniment, stati acasa ca o dati in penibil! E o insulta fata de cei aflati pe scena.
In rest, lume pestrita: de toate varstele si in toate gradele de fanatism :). Per total, concertul a fost ireprosabil, idolii mei nu dezamagesc si publicul a fost cald. La Lisabona as zice ca a fost puuutin mai cald, dar la Berlin lumea era destul de impietrita sau poate emotionata? :)) Mi-am petrecut mult timp pe Youtube facand comparatii. Unul dintre cele mai frumoase momente a fost cand i-am cantat lui Martin la multi ani, pentru ca da, am avut norocul sa-l admir chiar de ziua lui.
Sunt fericita! I-am vazut si am fost aproape de ei, i-am ascultat, am cantat din tot sufletul si chiar am auzit discutii in spate ca uite la fata asta, stie toate versurile :)), dar aste e, asta sunt: fan DM! Ma hranesc cu muzica lor si ii ador chiar daca se spune ca iubesti muzica cu asemenea intensitate mai degraba la varsta adolescentei. Eu spun ca oamenii fara pasiuni sunt oameni morti pe interior si mereu spun ca pasiunea trebuie urmata, indiferent din ce domeniu e.
Pretul biletelor mi s-a parut super ok, as fi dat si 1000 lei pe unul, asa pretul a fost de 250. Ce pot sa mai spun? Ca a fost una dintre cele mai importante evenimente ale vietii mele, ca mi-as dori sa ii mai vad, ca as vrea sa mai traiesc orele de aseara ca sper sa nu se retraga prea curand, ca sunt niste exemple pentru mine chiar daca au avut vieti tumultoase si ca desi anii au trecut, ei tot Depeche Mode au ramas. Plus ca noul album este unul dintre cele mai bune. Si daca prin postarea asta o sa fac pe cineva sa asculte DM, mi-am atins scopul :).
Nu ma mai lungesc, ca oricum postarea asta e mai multe despre cat de mare fana sunt eu decat despre concert :)), asa ca o sa inchei inserand un clip cu Home live de acum 20 de ani si cu o poza pe care o ador :).
 |
| poza preluata de pe google.com |
Kissez!
P.S. Nu am poze de la concert din doua motive 1 - mi-am lasat geanta cu aparatul foto si 2 - am decis ca vreau sa traiesc experienta, nu sa ma chinui cu telefonul in mana.
Hei! Ce mă bucur pentru tine că ai ajuns la concert, ştiu cât de mult îţi place trupa. Dacă nu mă înşel, solistul este una dintre persoanele care te inspiră, nu-i aşa?
RăspundețiȘtergereMultă lume a fost doar ca să bifeze prezenţa, că doar a fost un eveniment cool, nu? Sunt fericită că te-ai distrat la maxim, că ai cântat toate piesele şi că te-ai simţit super bine!
toti trei ma inspira, dar solistul pentru ca si-a revenit de atatea ori de parca e o pisica cu 9 vieti. pana si in moarte clinica a fost si uite-l si acum pe scena, fiind perfect :).
Ștergerea fost minunat, sper sa mai am parte de asa ceva.
ma bucur din suflet ca ai reusit sa ajungi acolo si sa traiesti o bucurie atat de mare. Sper ca te-a umplut de energie pentru perioada urmatoare. macar pana cand ajungi la mine ca de acolo ma ocup eu si iti mai incarc putin bateriile :D
RăspundețiȘtergerepuuuup!
da, da :) hrana sufleteasca :)).
ȘtergereWow ce articol... te-am citit pe nerasuflate, exact asa cum ai si scris. As mai fi citit si 1000 de randuri asa mult mi-a placut articolul. Ma bucur mult pentru tine, pentru ceea ce ai trait! Te pup
RăspundețiȘtergerema bucur ca ti-a placut, sper ca iti plac si depeche mode la fel de tare :).
ȘtergereDaaa! Din pacate nu am reusit sa ajung. Distanta si drumul sunt dificile pentru mine in situatia in care sunt acum.
Ștergereoooof :(. imi pare rau ca nu ai putut ajunge, dar eu trag speranta ca vor mai veni.
ȘtergereImi pare bine ca am in lista de bloggeri fani adevarati Depeche Mode...: ) Si eu sunt mare fan Depeche Mode de cand eram in generala. ..adica din anii 90 :D
RăspundețiȘtergereStarea de fericire maxima pe care ti-o da un concert al unei trupe preferate este de nepretuit.
Nu am fost la acest concert din pacate, dar am fost la cel din 2013 din Bucuresti si a fost extraordinar.
Sper sa fim cu totii sanatosi (si noi si membrii trupei) si sa-i mai vedem in Romania!
Depeche Forever! :)
anii '90 au fost extraordinari pentru ei, zic eu :).
Ștergerein 2013 am fost suparata saptamani intregi si am zis ca ce fan sunt eu daca au venit la mine in tara si eu n-am ajuns sa-i vad?
sa dea Dumnezeu sa fim sanatosi cu totii si sa ne mai intersectam :).
E super ca ai fost la concert! Simteam o parte din emotia si entuziasmul tau cand citeam, Ma bucur pentru tine! Si eu iubesc muzica lor (dar cu siguranta tu ii iubesti mult mai mult). Piesa mea preferata e ”A pain That I'm used to ”. Si cum o tot ascult prin casa, a ajuns sa ii placa si fiului meu de 7 ani. Mi-a spus sa o pun in playlistul lui.
RăspundețiȘtergereputini sunt asa obsesivi ca mine :))).
Ștergereremixul sau varianta veche? te pomenesti ca se face putsiul fan si ma intrece! :)