Salutare! Eu fac parte din oamenii aceia care fix atunci cand au momente mai putin bune in viata lor, se apuca sa faca glume si acesta e modalitatea mea nu numai de-a trece mai usor peste ele, ci de-a le si lua putin "la misto". Plus ca, de obicei, daca esti prins cu alte lucruri pe cap, incepi sa fii neatent si sansele sa faci cate-o gafa amuzanta cresc. Consider ca e bine sa profiti de ele si ca rasul anihileaza orice rau sau macar il diminueaza substantial. Astazi o sa va povestesc trei gafe la telefon care au venit fix cand au trebuit si rad de ele de ani de zile.
poza preluata de pe Youtube.com
Candva la inceputul clasei a X-a am avut niste probleme de sanatate care s-au manifestat foarte urat, desi la baza nu era asa de grav precum parea. Oricum, era o perioada in care am stat pe la doctori, am lipsit si de la scoala. Mama, bineinteles, era ravasita de situatie dar trebuia sa fie stalpul meu. Pe vremea aia, la mine in oras exista o singura pizzerie care livra acasa si tot pe vremea aia mai aveam telefon fix care functiona dupa cum ii venea. Deseori formai un numar si-ti raspundea altcineva. Nu aveam pofta de mancare si mama, ca sa ma impulsioneze, a decis ca odorul trebuie sa primeasca o pizza. De obicei luam pizza care se numea Venetia si se duce maica-mea sa comande, aveam telefonul pe hol. Nah, stiti ca atunci cand comanzi, trebuie sa alegi, sa-ti dai datele, dureaza ceva... Mama s-a intors in camera suspect de repede si, cuprinsa de ganduri la adresa sanatatii mele, zice in treacat: vine in trei minute cu un Audi rosu! Eu ridic privirea, ma uit la ea luuung si incepe dialogul:
- Asa repede?
- Da, asa mi-a zis.
- Venetia ai comandat?
- Sa stii ca nu m-au intrebat. Probabil au recunoscut numarul si numele.
- Bine! (dupa cinci secunde in care imi dadeam seama ca ceva nu-i ok) Un Audi rosu??? Astia aveau masina lor de livrare...
Fix in momentul in care ziceam ultima fraza mi-a picat fisa ca telefonul fix facuse iar o gafa si, in loc sa sune la pizzerie, a sunat la o firma de taximetrie! :)) Si de acolo era Audi-ul rosu! De atunci, la rastimpuri ne aducem aminte de pizza noastra rapida si radem cu lacrimi pentru ca fetele noastre consternate, urmate de ras au fost la cele mai inalte cote! Chiar si dupa atatia ani sunt momente in care comandam o pizza si eu zic: si vine cu un Audi rosu in trei minute! :)) Este una dintre povestile emblematice ale familiei mele si acum o stiti si voi.
A doua faza s-a intamplat cand eram in ultimul an de liceu. Tineti cont ca noi comandam des pizza, deci are o legatura cu punctul intai. La momentul despre care vorbesc, imi comandam mult pizza cu ton, dar nu asta e atat de important. Din nou, am avut o perioada mai dificila, cu niste necazuri. Mama trebuia sa plece cu un microbuz de noapte si trebuia sa chemam un taxi ca s-o duca pana la autogara. Bunica-mea decide ca suna ea dupa taxi, ii raspunde tipa de la dispecerat si bunica-mea ii turuie: "Buna seara! Vreau si eu un taxi pe bulevardul X, blocul 1, scara A, etajul 3, apartamentul 9!" :)))))))))))))))) Bineinteles ca in momentul in care am auzit-o spunand etajul si numarul apartamentului deja imi inchipuiam cum urca taxiul pe scari! Inutil sa va spun ca si acuma, daca mai comandam un taxi, eu trebuie sa zic si numarul apartamentului, ca sa radem bine! :)) E alt apartament si acuma stau la patru :).
A treia faza e recenta si de aici mi-a venit ideea sa scriu aceasta postare! De ceva vreme nu sunt tocmai in apele mele si sunt OBOSITA rau! Nu cred ca s-a simtit pe blog, dar nu-i cea mai light perioada a mea. Mai, si astia de la compania de internet si tv, UPC mai exact, ne-au lasat vreo 14 ore fara conexiune. A picat seara si dimineata la 10 tot nu era rezolvata problema. Eu am dormit mult, pana la 10, de fapt dormit e mult spus, pentru ca de pe la 7 ma trezeam din 15 in 15 minute dar nu ma puteam ridica din pat de oboseala. Oricum, ma urnesc intr-un final si ametita, o sun pe maica-mea s-o intreb daca in zona in care se afla ea (la serviciu) e cazuta reteaua. Zice ca nu, acolo era totul ok si decide sa sune la companie sa vada ce s-a intamplat. Ma roaga sa-i dau numarul celor de la UPC, i-l dau si plec din camera, doar-doar ma trezesc si eu complet. Dupa cateva zeci de secunde aud telefonul. Ma duc sa-l iau, vad ca ma suna maica-mea si raspund nedumerita:
- Da!
- Alo, alo?
- DA!
- Alo?
- DAAA!
- (o pauza moderata si aud vocea maica-mii cu varianta aia oficiala, dar tonica, pe care o folosesti cu strainii): Buna dimineata! Sunteti de la UPC?
:)))))))))) Am ras pana am transpirat! Mama sunase la ei, a apasat tasta 3 sa vorbeasca la relatii clienti si a apasat-o atat de bine incat a inchis convorbirea cu ei si m-a sunat pe mine! Acuma, o fi fost de vina ca aveam vocea aia de om trezit din somn, nu stiu, dar am ras amandoua si separat si impreuna incat presimt ca despre asta vom povesti la fel de mult cum am povestit despre celelalte. Deja ii raspund la telefon cu "Sunteti de la UPC?". Ulterior mi-a zis ca de aia tot intreba ea "Alo, alo?" fiindca in subconstient ceva nu se potrivea :)).
Sper ca v-am amuzat cu povestile mele, eu o sa le las mostenire de familie iar daca aveti ceva similar in colectiile voastre de istorioare, astept sa-mi povestiti!
Kissez!
Candva la inceputul clasei a X-a am avut niste probleme de sanatate care s-au manifestat foarte urat, desi la baza nu era asa de grav precum parea. Oricum, era o perioada in care am stat pe la doctori, am lipsit si de la scoala. Mama, bineinteles, era ravasita de situatie dar trebuia sa fie stalpul meu. Pe vremea aia, la mine in oras exista o singura pizzerie care livra acasa si tot pe vremea aia mai aveam telefon fix care functiona dupa cum ii venea. Deseori formai un numar si-ti raspundea altcineva. Nu aveam pofta de mancare si mama, ca sa ma impulsioneze, a decis ca odorul trebuie sa primeasca o pizza. De obicei luam pizza care se numea Venetia si se duce maica-mea sa comande, aveam telefonul pe hol. Nah, stiti ca atunci cand comanzi, trebuie sa alegi, sa-ti dai datele, dureaza ceva... Mama s-a intors in camera suspect de repede si, cuprinsa de ganduri la adresa sanatatii mele, zice in treacat: vine in trei minute cu un Audi rosu! Eu ridic privirea, ma uit la ea luuung si incepe dialogul:
- Asa repede?
- Da, asa mi-a zis.
- Venetia ai comandat?
- Sa stii ca nu m-au intrebat. Probabil au recunoscut numarul si numele.
- Bine! (dupa cinci secunde in care imi dadeam seama ca ceva nu-i ok) Un Audi rosu??? Astia aveau masina lor de livrare...
Fix in momentul in care ziceam ultima fraza mi-a picat fisa ca telefonul fix facuse iar o gafa si, in loc sa sune la pizzerie, a sunat la o firma de taximetrie! :)) Si de acolo era Audi-ul rosu! De atunci, la rastimpuri ne aducem aminte de pizza noastra rapida si radem cu lacrimi pentru ca fetele noastre consternate, urmate de ras au fost la cele mai inalte cote! Chiar si dupa atatia ani sunt momente in care comandam o pizza si eu zic: si vine cu un Audi rosu in trei minute! :)) Este una dintre povestile emblematice ale familiei mele si acum o stiti si voi.
A doua faza s-a intamplat cand eram in ultimul an de liceu. Tineti cont ca noi comandam des pizza, deci are o legatura cu punctul intai. La momentul despre care vorbesc, imi comandam mult pizza cu ton, dar nu asta e atat de important. Din nou, am avut o perioada mai dificila, cu niste necazuri. Mama trebuia sa plece cu un microbuz de noapte si trebuia sa chemam un taxi ca s-o duca pana la autogara. Bunica-mea decide ca suna ea dupa taxi, ii raspunde tipa de la dispecerat si bunica-mea ii turuie: "Buna seara! Vreau si eu un taxi pe bulevardul X, blocul 1, scara A, etajul 3, apartamentul 9!" :)))))))))))))))) Bineinteles ca in momentul in care am auzit-o spunand etajul si numarul apartamentului deja imi inchipuiam cum urca taxiul pe scari! Inutil sa va spun ca si acuma, daca mai comandam un taxi, eu trebuie sa zic si numarul apartamentului, ca sa radem bine! :)) E alt apartament si acuma stau la patru :).
A treia faza e recenta si de aici mi-a venit ideea sa scriu aceasta postare! De ceva vreme nu sunt tocmai in apele mele si sunt OBOSITA rau! Nu cred ca s-a simtit pe blog, dar nu-i cea mai light perioada a mea. Mai, si astia de la compania de internet si tv, UPC mai exact, ne-au lasat vreo 14 ore fara conexiune. A picat seara si dimineata la 10 tot nu era rezolvata problema. Eu am dormit mult, pana la 10, de fapt dormit e mult spus, pentru ca de pe la 7 ma trezeam din 15 in 15 minute dar nu ma puteam ridica din pat de oboseala. Oricum, ma urnesc intr-un final si ametita, o sun pe maica-mea s-o intreb daca in zona in care se afla ea (la serviciu) e cazuta reteaua. Zice ca nu, acolo era totul ok si decide sa sune la companie sa vada ce s-a intamplat. Ma roaga sa-i dau numarul celor de la UPC, i-l dau si plec din camera, doar-doar ma trezesc si eu complet. Dupa cateva zeci de secunde aud telefonul. Ma duc sa-l iau, vad ca ma suna maica-mea si raspund nedumerita:
- Da!
- Alo, alo?
- DA!
- Alo?
- DAAA!
- (o pauza moderata si aud vocea maica-mii cu varianta aia oficiala, dar tonica, pe care o folosesti cu strainii): Buna dimineata! Sunteti de la UPC?
:)))))))))) Am ras pana am transpirat! Mama sunase la ei, a apasat tasta 3 sa vorbeasca la relatii clienti si a apasat-o atat de bine incat a inchis convorbirea cu ei si m-a sunat pe mine! Acuma, o fi fost de vina ca aveam vocea aia de om trezit din somn, nu stiu, dar am ras amandoua si separat si impreuna incat presimt ca despre asta vom povesti la fel de mult cum am povestit despre celelalte. Deja ii raspund la telefon cu "Sunteti de la UPC?". Ulterior mi-a zis ca de aia tot intreba ea "Alo, alo?" fiindca in subconstient ceva nu se potrivea :)).
Sper ca v-am amuzat cu povestile mele, eu o sa le las mostenire de familie iar daca aveti ceva similar in colectiile voastre de istorioare, astept sa-mi povestiti!
Kissez!
Foarte tare faza cu Audi... :)) Nu-mi vine acum în minte nicio convorbire telefonică amuzantă, nici nu-mi place deloc să vorbesc la telefon, așa că le evit cât pot sau le scurtez la strictul necesar. Singura chestie ușor funny legată de telefon e când am alergat ca nebuna după el prin aeroport, să-l recuperez de la baie... în condițiile în care eram la limită și cu prins avionul. Până la urmă s-a terminat totul cu bine, doar cu mine gâfâind ca după un maraton.
RăspundețiȘtergeream simtit panica doar cand m-am gandit cum e sa fugi asa prin aeroport :))))). bine ca a fost cu happy-end!
Ștergere😂foarte tari intamplarile tale!Am ras singură
RăspundețiȘtergerena, bun! :)
Ștergere