Treceți la conținutul principal

O familie aproape normala

   Salutare! Se vede ca m-au prins iar cartile scrise de scriitorii nordici. In decurs de mai putin de o luna am ales un nou thriller captivant, iar acesta mi-a placut chiar mai mult decat precedentul. O familie aproape normala a lui Mattias Edvarsson e o carte care te prinde inca de la primele pagini si care devine mai incalcita pe masura ce perseverezi cu lectura.


 Stella este o adolescenta care a provocat de-a lungul timpului o serie de probleme din cauza violentei care mocneste in ea. Iute la manie, de multe ori actiunile ei au loc inainte sa gandeasca, iar viata ei este plina de tumult. Tatal ei e preot, iar mama o avocata de succes, amandoi interesati de binele fetei, dar si de modul cum sunt perceputi, fiind decisi ca orice tine de spalarea rufelor sa se desfasoare in familie, cat mai departe de ochii curiosilor. Cu toate ca Stella a fost mereu un copil-problema, nimeni nu se astepta ca ea sa fie retinuta de politie ca suspecta intr-un caz de crima. La prima vedere, ea cu victima nu au nimic in comun, insa adevarul e mult mai adanc. Pe masura ce ancheta se incalceste si Stella ramane in arest, atat tatal, cat si mama sa incearca s-o apere, sa ascunda anumite lucruri, dar si sa inteleaga ce s-a petrecut, fiindu-le teama sa afle daca Stella este, intr-adevar, vinovata. Cartea sondeaza destul de serios traume din copilarie, raul facut din dorinta de a proteja si faptul ca nimic nu este precum pare si ca fiecare familie, oricat de fericita sau echilibrata ar fi, ascunde secrete.


  Personal, am inceput sa banuiesc finalul inca de pe la jumatatea cartii, poate chiar mai repede, dar va marturisesc ca mi-a placut acest lucru fiindca mi-a confirmat ca sunt capabila sa anticipez si sa inteleg anumite indicii. Mi-a placut aceasta carte si am citit-o extrem de repede, chiar daca are aproape 500 de pagini. O recomand, o gasiti pe Libris.


Kissez!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crema pentru ten Apidermin -review

  Hello! Fiind destul de multumita de Apidermaliv, care teoretic nu era pentru tenul meu, am decis sa cumpar un recipient micut de Apidermin. Varianta la 30 de ml costa 7,5 de lei si am luat-o dintr-un plafar.   Logic, am avut mari asteptari. Contine vitamina A si laptisor de matca, toate ingredientele sunt ok si este potrivita pentru tenul uscat.  In primul rand, ambalajul e dragalas, dar poleiala aurie dispare in cateva secunde. Spre exemplu, eu am avut-o in geanta vreo ora-doua de cand am cumparat-o si pana am ajuns acasa si deja arata ca trecuta printr-o mie de maini.   Acum sa trecem la produsul propriu-zis: cand am deschis recipientul am simtit un miros destul de puternic, dar nu deranjant. Textura (uimitor) pare mai light decat la Apidermaliv. Am avut impresia ca va intra rapid in piele, dar s-a format un soi de pelicula. Nu reprezinta o baza buna de machiaj, asa ca am inceput s-o folosesc seara. Din pacate, nu mi se potriveste. Nu are niciun efect asu...

Sondaje online: Daedalus plateste sau nu?

   Hello! Poate va aduceti aminte, la un moment dat spuneam ca experimentez putin cu sondajele online si ca sunt inscrisa in mai multe paneluri. La Daedalus am cont de multa vreme, am pierdut deja notiunea timpului. Am primit cateva invitatii la sondaje, apoi a inceput o perioada lunga de liniste. Intamplarea a facut sa citesc pe alte bloguri ca sunt seriosi, ca platesc, ca exista destule chestionare, dar eu tot nu primeam nimic. Le-am dat un mail, i-am intrebat ce se intampla si daca persoanele nou inscrise au sanse mai mari de invitatii la sondaj decat membri vechi. Logic era ca nu, asta mi-au si raspuns, dar dupa schimbul de mailuri am inceput sa mai primesc pe ici pe colo cate-un sondaj.    In primul rand, sa nu asteptati sa va imbogatiti! Mie totusi mi se pare de viitor aceasta abordare, plus ca-mi place sa completez chestionare, insa e clar ca remuneratia e mica si banii se strang destul de greu. Cu toate astea, comparativ cu alte paneluri, chestionarele sun...

De ce sa NU mergi la REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului

  Hello! Vine vremea in viata celor mai multi dintre oameni in care trecerea timpului se simte destul de acut. Unul dintre aceste momente e chiar REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului. Am postarea aceasta in plan de vreo patru luni, dar de abia astazi o sa va dau motive sa nu mergeti. 1. Chiar daca te-ai despartit acum 10 ani cu lacrimi in ochi si cu patru batiste la nas, jurand colegilor tai ca vei veni si de pe luna la marea intalnire, inainte de eveniment realizezi ca... nu-ti mai pasa si chiar n-ai chef sa le vezi mutrele. Ce-o fi fost in capul tau cu un deceniu in urma de plangeai de-ti sarea camasuta pe tine? 2. Pentru ca reuniunile de genul acesta sunt prilej de exagerare a reusitelor si de ascundere sub pres a chestiunilor mai putin laudabile: - cei cu copii ii vor privi compatimitor pe cei fara, neputand sa creada ca exista oameni care chiar nu vor odrasle, parandu-le chiar rau ca ei sunt atat de norocosi, dar nu-ti vor sufla o vorba ca azi noapte n-au inchis...