Salutare! De ceva vreme tot vedeam discutii si recenzii pe baza romanului Sotia de la etaj. Cam toate parerile erau bune si cititorii recomandau aceasta lectura, asa ca am facut pasul si de curand, am despachetat-o din cel mai recent colet Libris. Despre autoare, Rachel Hawkins, nu stiam nimic, asa ca am luat cartea si am decis sa aflu pe parcurs care e stilul sau de a scrie.
Ei bine, am dat de un roman alert, care te captiveaza de la primele pagini. Jane este o tanara care plimba caini intr-un cartier select si viseaza ca intr-o buna zi sa aiba parte de aceeasi viata luxoasa pe care o vede in jurul ei. Ca intr-o poveste, il cunoaste pe Eddy, un tip carismatic, bogat si care pare interesat de ea din prima clipa. Visul lui Jane pare dintr-o data realizabil, doar ca exista un singur nor pe cerul albastru: Eddy este vaduv si inca pare sa sufere dupa pierderea suferita. Jane se simte cu mult inferioara pe toate planurile comparativ cu sotia lui Eddy, insa tentatia unei noi vieti este foarte mare. Incetul cu incetul, Jane mai citeste cate-un articol despre sotia mult laudata, mai aude cate-o vorba prin cartier, mai observa cate ceva si viata idilica parca incepe sa nu mai para chiar atat de minunata. Eddy ascunde secrete si Jane e decisa sa le afle, in timp ce isi protejeaza propriile minciuni.
Dupa cum va spuneam cartea se citeste rapid si pare interesanta. De Jane nu m-am putut atasa si n-am putut empatiza, e un personaj foarte materialist si chiar daca aceasta trasatura e explicabila atunci cand cunosti mai multe, nu este genul de om pe care mi l-as dori in preajma. Romanul, in opinia mea, este o combinatie de chick-lit cu roman politist. Poate e ciudat ca spun asta, dar e strict ce mi-a inspirat. Nu mi-am tinut respiratia pe parcursul lui, nu mi-a dat fiori, dar totusi am vrut sa aflu cum se termina. Potrivit pentru o dupa-masa relaxata dar in care nu vrei sa motai pe canapea.
Kissez!
Comentarii
Trimiteți un comentariu