Salutare! Au trecut deja ani buni de cand Fata de pe peron a devenit un fenomen. Sute de recenzii, o gramada de pareri online si offline, multe recomandari. Ce mai! Nu erai in trend daca n-o citeai.
Avand in vedere ca e vorba de un thriller cu un subiect interesant, m-a tentat, dar ideea ca s-a creat atat de multa valva in jurul ei mi-a temperat din elanul care ma indemna sa ma alatur grupului de cititori. Din experienta proprie, multe carti laudate mie nu mi-au placut, iar asteptarile ridicate n-au fost atinse. Totusi, dupa o perioada de timp, a trebuit sa ma lamuresc, asa ca mi-am ales cartea de pe Libris si am inceput s-o citesc imediat ce am primit-o. Nu citisem nimic scris de Samantha M. Bailey, asa ca am fost suprinsa ca m-a captat inca de la primele pagini.
Morgan este o tanara trecuta prin multe, chiar coplesita de intamplarile din viata ei. Sta abatuta pe peronul de metrou, cand o femeie ii pune un bebelus in brate, o roaga cu ardoare sa aiba grija de copil si apoi, se arunca in fata metroului. Dupa ce ca intamplarea este iesita din comun, femeia ii spune pe nume lui Morgan, dar aceasta din urma nu stie de unde ar fi putut s-o cunoasca.
Cartea merge pe doua planuri: cel care urmareste evenimentele de dupa episodul de la metrou, dar si capitole despre victima, despre care aflam ca se numea Nicole si ca avea sub conducere o firma importanta de produse de sport.
Dupa cum va spuneam, cartea e scrisa intr-un mod atractiv, usor si captivant. Partea mai putin buna e ca m-am prins cine era vinovat inca din primele cincizeci de pagini. Mi s-a parut evident si nu exista alta varianta, dar am asteptat pana la final o schimbare spectaculoasa, care... n-a venit, ca n-avea ce sa vina. Foarte previzibila, zero suspans. Daca o citeam la saisprezece ani poate ma mira finalul, dar acum, chiar deloc.
Kissez!
Comentarii
Trimiteți un comentariu