Treceți la conținutul principal

Si acum ce facem, micutule?

  Neata! Pe Hans Fallada l-am remarcat dupa ce mi-a cazut in maini Singur in Berlin. La momentul respectiv, mi-am spus parerea si pe blog si in sufletul meu, eram convinsa ca n-o sa am liniste pana n-o sa ma delectez si cu alte scrieri de-ale lui Fallada.


  In libraria online preferata, Libris, a aparut de curand Si acum ce facem, micutule?, asa ca am pus-o in cos si-am asteptat cu mare nerabdare sa incep lectura. Nu m-a dezamagit! Actiunea se desfasoara in Germania, in Marea Criza, unde saracia acuta pandea pe aproape oricine.




  In acest roman avem de-a face cu un tanar cuplu ce merge la medic sa afle mai multe despre metodele contraceptive si afla cu stupoare ca deja asteapta un copil. Desi sunt luati prin surprindere, cei doi se hotarasc sa se casatoreasca in pripa si considera ca dragostea care ii leaga ii va ajuta sa faca fata tuturor problemelor. Cand se casatoresc, cei doi o duc acceptabil, dar cu timpul, situatia lor se inrautateste iar caderea lor pare ca nu se va mai opri. Nimeni nu-i ajuta, se au doar unul pe celalalt si trebuie sa se lupte cu personaje bizare, barfe, colegi rautaciosi, somajul, lipsa mancarii... Ba chiar isi pierd si acoperisul de deasupra capului.


  Finalul, trist, dar in care se intrezareste o mica raza de lumina, vine in mod firesc si subliniaza decaderea unui om cu destule calitati, dar pe care n-are nimeni timp si chef sa-l aprecieze.


  Practic este povestea unei familii tinere specifice acelor vremuri, dar trebuie sa recunosc ca am regasit pasaje care-mi aminteau de anumite povesti spuse de bunicii mei si cred ca din anumite puncte de vedere, o multime de cupluri formate chiar si pana in a doua parte a secolului XX vor gasi cateva idei in care sa se regaseasca, mai ales la simplitatea cu care luptau impotriva grijilor.



  Fallada a avut o viata foarte agitata: internat in ospicii, a avut o tentativa de sinucidere in care si-a omorat un prieten, si-a gasit refugiul in scris, despre care spunea ca e ca o otrava care-i da dependenta pana la depasirea oricaror limite. Citind cateva randuri despre realitatea in care a trait Fallada, te astepti ca si romanele sale sa fie tumultoase, chiar fascinante, insa randurile sale debordeaza de realism si echilibru. Pana la acest autor, nu stiu daca am mai intalnit vreunul care sa prezinte atat de calm si de obiectiv realitatile crude specifice poporului german. Nu, nu este detasat de povestea pe care o spune, ci e doar lucid, ceea ce, in opinia mea, ii da un farmec aparte. In plus, face uz deseori de-un umor fin sau de genul acela de glume care te fac sa zambesti ca un apropiat al personajelor, de parca imparti cu ele mici secrete.


  O carte care merita citita, cu siguranta! Echilibrul si realismul autorului sunt geniale, iar modul in care sunt construite personajele, te face sa le indragesti de la primele randuri!



Kissez!



Comentarii

  1. Cartea aceasta mi se pare cu atat mai interesanta cu cat tocmai aseara am terminat ultimele pagini din Sot si sotie, de Zeruya Shalev. La o prima vedere, dupa citirea recenziei tale, gasesc cateva puncte de legatura: stilul de abordare profund realist, detasarea de personaje, declinul relatiei de cuplu, copilul prins la mijloc. Hmm. Interesant.

    Cartea citita de mine este povestea de viata vazuta din prisma sotiei, insa cu toate acestea, autoarea s-a detasat echidistant fata de personaje. Sunt curioasa acum cum arata o asemenea abordare transpusa de un scriitor aflat pe cealalta baricada :D.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. acum m-ai facut curioasa in legatura cu cartea pe care ai citit-o tu. sper sa mi-o iau la un moment dat :).

      Ștergere
  2. Am citit pe nerasuflate recenzia ta si ma gandesc serios sa o comand si eu cu toate ca am dat recent o comanda si mi-am luat 7 carti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu ma tot intreb si ma sucesc ce sa-mi iau luna asta de pe libris - prea multe tentatii :).

      Ștergere
  3. In momentul de fata am o afinitate catre carti politiste. Totusi, cartea e de notat, pare super interesanta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am observat ca te-ai dat pe ojog-brasoveanu :).

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Impresiile mele despre cura cu spirulina

Hey! Prin primavara m-am hotarat sa fac o cura cu spirulina pentru ca ma simteam cam vlaguita si aveam probleme destul de urate cu tenul. Inca de la inceput tin sa precizez ca nu am cunostinte in domeniu, ca m-am informat doar pe internet si ca experienta mea se poate sa fie diferita fata de a altora.

  Nu prea imi place sa-mi administrez eu tratamente si suplimente, insa dupa ce am citit mai multe articole, am ajuns la concluzia ca spirulina este o mica minune ce aduce beneficii in aproape orice situatie si asa m-am decis sa incep o cura de aproximativ sase saptamani. Intai am cumparat un flacon de la Fares(spirulina+urzica, 60 de pastile-23 lei), apoi am ales Alevia (1+1 gratis, in total 60 de pastile-13 lei). Am luat cate-o pastila dimineata, la pranz si seara.

   Parerile asupra efectelor sunt foarte variate, mai ales in ceea ce priveste slabirea/ingrasarea. Cred totusi ca am auzit mai multe voci care indeamna la consumul de spirulina in cazul in care se doreste o scadere in g…

Emetostop impotriva raului de miscare

Hello! M-am hotarat sa fac aceasta postare din doua motive. In primul rand, exista foarte multi oameni care au probleme cu raul de miscare (ma aflu si eu printre ei) si numai cineva care se confrunta cu asa ceva stie ce inseamna sa ratezi excursii, sa stai tot timpul stresat, sa-ti fie rau dupa primele 5 minute de mers. In al doilea rand, postarea despre Aerius (impotriva alergiilor) s-a bucurat de vizualizari multe, asa ca m-am gandit ca poate reusesc sa ajut pe cineva si de data asta.



  Eu am rau de miscare de cand ma stiu, cand eram mica plecam cu vestita punga si daca faceam un drum de 10 km, indiferent daca era cu masina, autocar sau tren. Toate excursiile din scoala primara erau incununate de stari de rau. Medicamentele nu erau bune si chiar daca le luam nu aveau efect. Intr-un final, am renuntat la excursii fiind ingrozita de ce urma sa simt.


  In clasa a VIII-a s-a organizat o excursie foarte frumoasa asa ca m-am decis sa mai incerc odata si, in prealabil, m-am interesat la …

Sondaje online: Daedalus plateste sau nu?

Hello! Poate va aduceti aminte, la un moment dat spuneam ca experimentez putin cu sondajele online si ca sunt inscrisa in mai multe paneluri. La Daedalus am cont de multa vreme, am pierdut deja notiunea timpului. Am primit cateva invitatii la sondaje, apoi a inceput o perioada lunga de liniste. Intamplarea a facut sa citesc pe alte bloguri ca sunt seriosi, ca platesc, ca exista destule chestionare, dar eu tot nu primeam nimic. Le-am dat un mail, i-am intrebat ce se intampla si daca persoanele nou inscrise au sanse mai mari de invitatii la sondaj decat membri vechi. Logic era ca nu, asta mi-au si raspuns, dar dupa schimbul de mailuri am inceput sa mai primesc pe ici pe colo cate-un sondaj.


   In primul rand, sa nu asteptati sa va imbogatiti! Mie totusi mi se pare de viitor aceasta abordare, plus ca-mi place sa completez chestionare, insa e clar ca remuneratia e mica si banii se strang destul de greu. Cu toate astea, comparativ cu alte paneluri, chestionarele sunt ceva mai bine plati…