Si acum ce facem, micutule?

  Neata! Pe Hans Fallada l-am remarcat dupa ce mi-a cazut in maini Singur in Berlin. La momentul respectiv, mi-am spus parerea si pe blog si in sufletul meu, eram convinsa ca n-o sa am liniste pana n-o sa ma delectez si cu alte scrieri de-ale lui Fallada.


  In libraria online preferata, Libris, a aparut de curand Si acum ce facem, micutule?, asa ca am pus-o in cos si-am asteptat cu mare nerabdare sa incep lectura. Nu m-a dezamagit! Actiunea se desfasoara in Germania, in Marea Criza, unde saracia acuta pandea pe aproape oricine.

  In acest roman avem de-a face cu un tanar cuplu ce merge la medic sa afle mai multe despre metodele contraceptive si afla cu stupoare ca deja asteapta un copil. Desi sunt luati prin surprindere, cei doi se hotarasc sa se casatoreasca in pripa si considera ca dragostea care ii leaga ii va ajuta sa faca fata tuturor problemelor. Cand se casatoresc, cei doi o duc acceptabil, dar cu timpul, situatia lor se inrautateste iar caderea lor pare ca nu se va mai opri. Nimeni nu-i ajuta, se au doar unul pe celalalt si trebuie sa se lupte cu personaje bizare, barfe, colegi rautaciosi, somajul, lipsa mancarii... Ba chiar isi pierd si acoperisul de deasupra capului.


  Finalul, trist, dar in care se intrezareste o mica raza de lumina, vine in mod firesc si subliniaza decaderea unui om cu destule calitati, dar pe care n-are nimeni timp si chef sa-l aprecieze.


  Practic este povestea unei familii tinere specifice acelor vremuri, dar trebuie sa recunosc ca am regasit pasaje care-mi aminteau de anumite povesti spuse de bunicii mei si cred ca din anumite puncte de vedere, o multime de cupluri formate chiar si pana in a doua parte a secolului XX vor gasi cateva idei in care sa se regaseasca, mai ales la simplitatea cu care luptau impotriva grijilor.



  Fallada a avut o viata foarte agitata: internat in ospicii, a avut o tentativa de sinucidere in care si-a omorat un prieten, si-a gasit refugiul in scris, despre care spunea ca e ca o otrava care-i da dependenta pana la depasirea oricaror limite. Citind cateva randuri despre realitatea in care a trait Fallada, te astepti ca si romanele sale sa fie tumultoase, chiar fascinante, insa randurile sale debordeaza de realism si echilibru. Pana la acest autor, nu stiu daca am mai intalnit vreunul care sa prezinte atat de calm si de obiectiv realitatile crude specifice poporului german. Nu, nu este detasat de povestea pe care o spune, ci e doar lucid, ceea ce, in opinia mea, ii da un farmec aparte. In plus, face uz deseori de-un umor fin sau de genul acela de glume care te fac sa zambesti ca un apropiat al personajelor, de parca imparti cu ele mici secrete.


  O carte care merita citita, cu siguranta! Echilibrul si realismul autorului sunt geniale, iar modul in care sunt construite personajele, te face sa le indragesti de la primele randuri!



Kissez!