Treceți la conținutul principal

Vacile lui Stalin

  Neata! Chiar ieri va aratam cel mai nou colet primit, cu romane de pe Bookia. Am stat putin in cumpana si ma tot intrebam oare cu ce carte sa incep, insa scurta descriere de pe coperta din spate a tomului Vacile lui Stalin m-a facut sa-l pun deasupra stivei si dupa cateva ore sa incep lectura.


  Eroina principala e Anna, desi povestea merge pe trei planuri: a Annei insasi, a mamei ei, dar si a bunicilor. Cele trei planuri se impletesc de-a lungul cartii in capitole scurte, insa consider ca exact acest lucru da un farmec aparte romanului. Bunicii Annei traiesc o perioada ingrozitoare dupa anexarea Estoniei de URSS. Duc zile grele, pentru supravietuire e necesar sa faca lucruri la care nu s-ar fi gandit niciodata. In aceasta atmosfera de teroare, de razii si de lipsuri creste fetita lor Katariina si este imposibil ca evenimentele sa nu-i lase urme adanci in dezvoltarea personalitatii. Astfel, la maturitate, dupa ce termina si-o facultate, Katariina isi doreste sa ajunga in Finlanda, o tara libera si plina de farmec pentru estonieni. Il cunoaste pe tatal Annei, un finlandez venit cu munca in Estonia. Desi regimul din URSS ii pune mari probleme: interogatorii, acte, saparea adanca in istoria familiei, cei doi reusesc sa se casatoreasca si astfel Katariina ajunge in locul visat, desi fara diploma pentru care trudise, dara prea multe amintiri, cu doar un mic bagaj. Din acel moment ea se imbraca precum finlandezele, se comporta ca ele, si niciodata nu spune ca ar avea rude in Estonia. Nu de alta, dar femeile estoniene sunt impartite in mentalitatea finlandeza in doua categorii: spioane si femei de moravuri usoare.


  In acest spirit o creste si pe Anna. Inca de mica ii interzice sa vorbeasca limba nativa, sa spuna de unde vine si care-i sunt originile, iar mai tarziu ii interzice sa se imbrace si sa se machieze puternic ca sa nu fie asemanata cu o rusoaica. Katariina se indeparteaza si de sot si acestia incep sa aiba o casnicie amara in care fetita ia cel mai des apararea mamei, dar in acelasi timp il ajuta pe tatal ei sa cumpere haine si cosmetice prostituatelor din Moscova unde acesta lucreaza acum.

 Anna invata bine, e constiincioasa, insa vesnicile oprelisti puse de mama (care au intentii foarte bune la baza) ii mutileaza personalitatea si-o fac sa actioneze doar la extreme. Devine obsedata de control, mai ales in ceea ce priveste trupul ei. Se ingrijeste cu atentie, e atenta la tot ce mananca si este terorizata de faptul ca s-ar putea ingrasa. De acolo pana la anorexie mai e un singur pas, asa ca Anna se infometeaza fiind din ce in ce mai multumita de modul cum arata. Totusi, poftele o apuca ingrozitor de tare si la rastimpuri are episoade bulimice in care mananca in cateva ore cat ar manca o familie intreaga. Iar apoi vomita... In plus, consuma droguri, alcool, orice s-o faca sa uite de senzatia de foame si pofta. Devine as in a-si ascunde problema, dar ea se acutizeaza in momentul in care Anna are un iubit. Obisnuita fiind cu o viata plina de aventuri de-o noapte si lipsita de seriozitate, relatia pe care incearca s-o cladeasca incepe sa-i provoace neliniste. Ii spune iubitului de problemele alimentare si el incearca s-o ajute, insa Anna nu reuseste sa-i spuna despre originile ei, lucru care o macina: i-ar spune, dar cum ar mai privi-o el? nu i-ar spune, dar este atat de aproape sa se dea de gol! In toata aceasta drama, Anna are episoade bulimice zilnice, iar corpul ei incepe sa nu mai faca fata la regimul impus.


  E o carte trista, scrisa simplu, cu toate sentimentele puse pe tava. Personalitati distruse pe veci din cauza traumelor din copilarie, bucati de viata sfaramate fara nicio sansa de-a mai fi lipite.

  Dupa cum v-ati putut da seama, e o carte complexa, ce nu poate fi povestita foarte succint. De-a lungul paginilor, o intelegeam atat de bine pe Anna si dorinta ei nebuneasca de-a manca zeci de mii de calorii, dorinta de-a evada si cautarea ei perpetua a originilor sale. Revolta ei de-a trai o viata care nu era, in fond, a ei. Si saturatia data de anii intregi in care se ascundea pe ea insasi.

  Cartea are si-o parte autobiografica, deoarece Sofi Oksanen provine dintr-o familie estona, iar mama sa, o tanara colhoznica, il intalneste pe tatal sau finlandez.

  Merita, nu regret deloc ca am citit-o si chiar pot spune ca am devorat-o. Daca va intereseaza o puteti gasi pe Bookia la pretul de 43 de lei.





  Pentru ca e joi, va invit si la alte recenzii:




Kissez!

Comentarii

  1. N-am ghicit cartea :)
    Insa e foarte complexa si interesanta cartea cu care ai inceput, dar si foarte trista.
    Nu pot sa nu gandesc acum din perspectiva de parinte, multe din problemele pe care copii le au izvorasc din bunele intentii ale parintilor lor. De cele mai multe ori nici macar nu ne dam seama de implicatiile faptelor noastre si copii mereu ne vor judeca asa cum si noi ne judecam parintii. Cartea asta in schimb te pune serios pe ganduri, te face sa te gandesti de doua ori inainte de a impune copilului sau familiei tale anumite lucruri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu, dar chiara cum o citesc pe care ai ales-o tu :)).

      stiu ce zici, desi n-am copil. de fapt, trebuie sa marturisesc ca nu-mi doresc copii tocmai din cauza ca nu sunt destul de puternica sa-mi iau o astfel de responsabilitate. si decat sa traiesc mereu cu teama ca n-o sa-l cresc cat mai aproepe de ideal prefer sa n-o mai fac deloc. unii ar spune ca-s lasa, eu zic doar ca-s realista si stiu cum sunt eu :).

      Ștergere
  2. in ultima vreme, am cam tras chiulul la citit. cred ca ar trebui sa intru si eu in clubul vostru de recenzii, poate asa ma motivez sa citesc mai des.
    http://claudiaschoice88.blogspot.ro/

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Crema pentru ten Apidermin -review

  Hello! Fiind destul de multumita de Apidermaliv, care teoretic nu era pentru tenul meu, am decis sa cumpar un recipient micut de Apidermin. Varianta la 30 de ml costa 7,5 de lei si am luat-o dintr-un plafar.   Logic, am avut mari asteptari. Contine vitamina A si laptisor de matca, toate ingredientele sunt ok si este potrivita pentru tenul uscat.  In primul rand, ambalajul e dragalas, dar poleiala aurie dispare in cateva secunde. Spre exemplu, eu am avut-o in geanta vreo ora-doua de cand am cumparat-o si pana am ajuns acasa si deja arata ca trecuta printr-o mie de maini.   Acum sa trecem la produsul propriu-zis: cand am deschis recipientul am simtit un miros destul de puternic, dar nu deranjant. Textura (uimitor) pare mai light decat la Apidermaliv. Am avut impresia ca va intra rapid in piele, dar s-a format un soi de pelicula. Nu reprezinta o baza buna de machiaj, asa ca am inceput s-o folosesc seara. Din pacate, nu mi se potriveste. Nu are niciun efect asupra deshidratarii s

Impresiile mele despre cura cu spirulina

   Hey! Prin primavara m-am hotarat sa fac o cura cu spirulina pentru ca ma simteam cam vlaguita si aveam probleme destul de urate cu tenul. Inca de la inceput tin sa precizez ca nu am cunostinte in domeniu, ca m-am informat doar pe internet si ca experienta mea se poate sa fie diferita fata de a altora.   Nu prea imi place sa-mi administrez eu tratamente si suplimente, insa dupa ce am citit mai multe articole, am ajuns la concluzia ca spirulina este o mica minune ce aduce beneficii in aproape orice situatie si asa m-am decis sa incep o cura de aproximativ sase saptamani. Intai am cumparat un flacon de la Fares(spirulina+urzica, 60 de pastile-23 lei), apoi am ales Alevia (1+1 gratis, in total 60 de pastile-13 lei). Am luat cate-o pastila dimineata, la pranz si seara.    Parerile asupra efectelor sunt foarte variate, mai ales in ceea ce priveste slabirea/ingrasarea. Cred totusi ca am auzit mai multe voci care indeamna la consumul de spirulina in cazul in care se doreste o scader

Sondaje online: Daedalus plateste sau nu?

   Hello! Poate va aduceti aminte, la un moment dat spuneam ca experimentez putin cu sondajele online si ca sunt inscrisa in mai multe paneluri. La Daedalus am cont de multa vreme, am pierdut deja notiunea timpului. Am primit cateva invitatii la sondaje, apoi a inceput o perioada lunga de liniste. Intamplarea a facut sa citesc pe alte bloguri ca sunt seriosi, ca platesc, ca exista destule chestionare, dar eu tot nu primeam nimic. Le-am dat un mail, i-am intrebat ce se intampla si daca persoanele nou inscrise au sanse mai mari de invitatii la sondaj decat membri vechi. Logic era ca nu, asta mi-au si raspuns, dar dupa schimbul de mailuri am inceput sa mai primesc pe ici pe colo cate-un sondaj.    In primul rand, sa nu asteptati sa va imbogatiti! Mie totusi mi se pare de viitor aceasta abordare, plus ca-mi place sa completez chestionare, insa e clar ca remuneratia e mica si banii se strang destul de greu. Cu toate astea, comparativ cu alte paneluri, chestionarele sunt ceva mai bine pla