Salutare! La fiecare inceput de septembrie imi aduc aminte de copilarie, de zilele cand maica-mea punea dulceturi si compoturi si de cum furam eu prune din bucatarie ori de cate ori mama se mai ducea ba dupa un borcan, ba dupa mai stiu eu ce. Chiar daca mananc aceste fructe de cand apar si pana la sfarsitul sezonului, nicicare nu se compara cu cele de septembrie. Posibil sa am aceasta impresie si datorita nostalgiei, insa prunele bistrite parca n-au pereche!
Chiar daca sterpeleam uneori cam multe prune, intotdeauna luam parte la procesul de fabricare a dulcetii sau a compotului. Aveam o rabdare infinita si, de altfel, acele dupa-amieze erau pline de farmec. Toti din casa contribuiam cu ceva, chiar si papagalul pe care-l aveam :)). El era cazat in bucatarie si pe vremea aceea nu pusesem plasa la geam. Bineinteles ca albinele si viespile, simtind aroma si dulceata din aer, intrau si ele in bucatarie, iar papagalul asta al meu (care era o mare figura), statea cu fata la geam si ciripea scurt de cate ori intra cate-o vietate, de parca le numara: cip! cip! cip! Si se uita foarte urat la ele, de parca i-ar fi furat din proviziile de iarna :).
Chiar daca maica-mea era (si este) o gospodina buna si mereu aveam camara plina, un lucru ne lipsea aproape intotdeauna: magiunul de prune. Cum n-aveam bunici la tara si maica-mea era ba cu serviciul, ba cu cresterea mea, era aproape imposibil sa stea si sa fiarba zeci de ore magiunul. Asa ca eu, contrar majoritatii copiilor, am crescut fara sa fi descoperit magiunul la capacitate maxima si probabil din aceasta cauza nici nu simteam nevoia sa-mi cumpar.
Ati observat ca vorbesc la trecut, fiindca de curand am gustat magiunul celor de la Topoloveni. Chiar daca experienta mea e limitata, pot spune cu mana pe inima ca este cel mai bun magiun pe care l-am mancat eu vreodata. Mi-a placut atat de tare, incat am dat gata borcanul in trei zile! Nu-i foarte grav, fiindca magiunul n-are adaos de zahar si are doar putin peste 200 de calorii la suta de grame, deci este un dulce sanatos si care nu pune nici silueta in pericol. Am ales sa-l consum pe paine, dar mi-am facut si sendvisuri din biscuiti, asa cum obisnuiam sa-mi fac cand eram mica. Era gustarea mea favorita si de obicei mi-o pregateam seara, ca dimineata urmatoare biscuitii sa fie inmuiati.
Magiunul de Topoloveni vine foarte dragut ambalat, intr-un stil clasic si cu o fundita in culorile tricolorului: doar trebuie sa ne mandrim cu tara noastra si retetele ei! Dupa cum va spuneam, copilaria mea n-a prea inclus magiunul si, cu toate acestea, modul de prezentare si produsul in sine mi-au creat pana si mie o stare de reintoarcere in timp.
Am inceput sa consum magiunul fara sa citesc prea multe despre beneficiile sale sau despre producator. Stiam ca Topoloveni e un nume cu traditie si ca ofera cumparatorilor produse de calitate, dar am ramas uimita de cate plusuri poate sa adauge magiunul in viata de zi cu zi.
Stiti ca v-am spus ca uneori mi se intampla sa patesc ceva doar ca sa pot testa cat mai bine un produs? Ei bine, am patit-o si de data aceasta. Am facut gripa! Aproape ca am stat in pat o saptamana, n-am iesit din casa si eram cu moralul la pamant fiindca n-aveam putere sa fac nimic. Spre sfarsitul perioadei de gripa s-a intamplat sa pun mana pe magiunul asta si am sesizat ca ori de cate ori mancam din el, ma simteam mai bine. Parca primeam energie si forta. In plus, mi-am simtit dintii extrem de curati, de parca tocmai i-as fi periat. Atunci am inceput sa fiu curioasa si-am cautat sa aflu mai multe despre magiun. Descoperirile m-au lasat paf! si mi-am dat seama ca eu de fapt nu stiam mai nimic. N-am sa va enumar toate beneficiile, insa am sa va spun ca magiunul are un rol foarte important in prevenirea osteoporozei, contine o cantitate impresionanta de calciu si magneziu, intareste sistemul imunitar, intareste dintii, contribuie la o buna functionare a sistemului nervos si muscular, are efect energizant si antistres. Este mai mult decat potrivit pentru persoanele cu tranzit intestinal lent. In plus, poate fi consumat chiar si de catre persoanele cu diabet!
Recunosc, poate daca nu eram gripata, n-as fi observat imbunatatirea starii mele, insa acum sunt realmente fascinata de magiunul asta! Mai mult, a ajuns sa-mi fie drag de el.
Observ ca de la o vreme imi plac gustarile dulci-acrisoare, dar neaparat foarte aromate. Magiunul de Topoloveni contine un singur ingredient dar prunele fac parte din cel putin patru soiuri si pe bune ca se simte o aroma completa, care-mi calmeaza pofta de dulce, dar care ma face sa mai iau inca o lingurita si inca o lingurita ;).
Chiar daca preturile pentru produsele Topoloveni sunt mai mari decat ale altor produse de pe rafturile magazinelor, consider ca e justificabil. Pana la urma, aveam de-a face cu o reteta originala de acum mai bine de 100 de ani, de la care nu se fac abateri (ca tot ne plangem noi ca nimic din comert nu mai are savoarea de alta data), procesul de fabricatie este indelungat, ambalajele sunt ireprosabile si totul reuseste sa transmita: traditie, calitate, gust delicios! Nu degeaba au primit atatea premii (cel mai recent fiind de anul acesta - o Stea de Aur la Great Taste Awards in Marea Britanie) si au ajuns sa fie furnizorii Casei Regale a Romaniei! Asta da onoare!
Si daca tot am vorbit de dulceturi, trebuie NEAPARAT s-o gust pe cea de prune cu migdale dulci! O fi curcubeu pe cerul gurii! ;)
Kissez!
Chiar daca sterpeleam uneori cam multe prune, intotdeauna luam parte la procesul de fabricare a dulcetii sau a compotului. Aveam o rabdare infinita si, de altfel, acele dupa-amieze erau pline de farmec. Toti din casa contribuiam cu ceva, chiar si papagalul pe care-l aveam :)). El era cazat in bucatarie si pe vremea aceea nu pusesem plasa la geam. Bineinteles ca albinele si viespile, simtind aroma si dulceata din aer, intrau si ele in bucatarie, iar papagalul asta al meu (care era o mare figura), statea cu fata la geam si ciripea scurt de cate ori intra cate-o vietate, de parca le numara: cip! cip! cip! Si se uita foarte urat la ele, de parca i-ar fi furat din proviziile de iarna :).
Chiar daca maica-mea era (si este) o gospodina buna si mereu aveam camara plina, un lucru ne lipsea aproape intotdeauna: magiunul de prune. Cum n-aveam bunici la tara si maica-mea era ba cu serviciul, ba cu cresterea mea, era aproape imposibil sa stea si sa fiarba zeci de ore magiunul. Asa ca eu, contrar majoritatii copiilor, am crescut fara sa fi descoperit magiunul la capacitate maxima si probabil din aceasta cauza nici nu simteam nevoia sa-mi cumpar.
Ati observat ca vorbesc la trecut, fiindca de curand am gustat magiunul celor de la Topoloveni. Chiar daca experienta mea e limitata, pot spune cu mana pe inima ca este cel mai bun magiun pe care l-am mancat eu vreodata. Mi-a placut atat de tare, incat am dat gata borcanul in trei zile! Nu-i foarte grav, fiindca magiunul n-are adaos de zahar si are doar putin peste 200 de calorii la suta de grame, deci este un dulce sanatos si care nu pune nici silueta in pericol. Am ales sa-l consum pe paine, dar mi-am facut si sendvisuri din biscuiti, asa cum obisnuiam sa-mi fac cand eram mica. Era gustarea mea favorita si de obicei mi-o pregateam seara, ca dimineata urmatoare biscuitii sa fie inmuiati.
Magiunul de Topoloveni vine foarte dragut ambalat, intr-un stil clasic si cu o fundita in culorile tricolorului: doar trebuie sa ne mandrim cu tara noastra si retetele ei! Dupa cum va spuneam, copilaria mea n-a prea inclus magiunul si, cu toate acestea, modul de prezentare si produsul in sine mi-au creat pana si mie o stare de reintoarcere in timp.
Am inceput sa consum magiunul fara sa citesc prea multe despre beneficiile sale sau despre producator. Stiam ca Topoloveni e un nume cu traditie si ca ofera cumparatorilor produse de calitate, dar am ramas uimita de cate plusuri poate sa adauge magiunul in viata de zi cu zi.
Stiti ca v-am spus ca uneori mi se intampla sa patesc ceva doar ca sa pot testa cat mai bine un produs? Ei bine, am patit-o si de data aceasta. Am facut gripa! Aproape ca am stat in pat o saptamana, n-am iesit din casa si eram cu moralul la pamant fiindca n-aveam putere sa fac nimic. Spre sfarsitul perioadei de gripa s-a intamplat sa pun mana pe magiunul asta si am sesizat ca ori de cate ori mancam din el, ma simteam mai bine. Parca primeam energie si forta. In plus, mi-am simtit dintii extrem de curati, de parca tocmai i-as fi periat. Atunci am inceput sa fiu curioasa si-am cautat sa aflu mai multe despre magiun. Descoperirile m-au lasat paf! si mi-am dat seama ca eu de fapt nu stiam mai nimic. N-am sa va enumar toate beneficiile, insa am sa va spun ca magiunul are un rol foarte important in prevenirea osteoporozei, contine o cantitate impresionanta de calciu si magneziu, intareste sistemul imunitar, intareste dintii, contribuie la o buna functionare a sistemului nervos si muscular, are efect energizant si antistres. Este mai mult decat potrivit pentru persoanele cu tranzit intestinal lent. In plus, poate fi consumat chiar si de catre persoanele cu diabet!
Recunosc, poate daca nu eram gripata, n-as fi observat imbunatatirea starii mele, insa acum sunt realmente fascinata de magiunul asta! Mai mult, a ajuns sa-mi fie drag de el.
Observ ca de la o vreme imi plac gustarile dulci-acrisoare, dar neaparat foarte aromate. Magiunul de Topoloveni contine un singur ingredient dar prunele fac parte din cel putin patru soiuri si pe bune ca se simte o aroma completa, care-mi calmeaza pofta de dulce, dar care ma face sa mai iau inca o lingurita si inca o lingurita ;).
Chiar daca preturile pentru produsele Topoloveni sunt mai mari decat ale altor produse de pe rafturile magazinelor, consider ca e justificabil. Pana la urma, aveam de-a face cu o reteta originala de acum mai bine de 100 de ani, de la care nu se fac abateri (ca tot ne plangem noi ca nimic din comert nu mai are savoarea de alta data), procesul de fabricatie este indelungat, ambalajele sunt ireprosabile si totul reuseste sa transmita: traditie, calitate, gust delicios! Nu degeaba au primit atatea premii (cel mai recent fiind de anul acesta - o Stea de Aur la Great Taste Awards in Marea Britanie) si au ajuns sa fie furnizorii Casei Regale a Romaniei! Asta da onoare!
Si daca tot am vorbit de dulceturi, trebuie NEAPARAT s-o gust pe cea de prune cu migdale dulci! O fi curcubeu pe cerul gurii! ;)
Kissez!
mmmm..nici eu nu prea am mancat magiun si chiar nu ma gandisem sa il pap cu biscuiti. foarte buna ideea. :D
RăspundețiȘtergerepupici!
trebuie sa incerci! ;)
ȘtergereL-am incercat, e delicos!
RăspundețiȘtergerePe mine ma tenteaza dulceata cu goji. M-a facut extrem de curioasa. :D
si goji suna bine, de fapt toate suna bine :)).
Ștergerecu biscuite inca nu am ajuns sa gust, doar cu clatite :)
RăspundețiȘtergeresa-ti cumperi biscuiti! :))
ȘtergereEu nu imi aduc aminte sa fi mancat vreodata magiun :l Am mancat gem si dulceata de foarte multe feluri, acasa, la rude, prin vecini, dar chiar nu cred sa fi incercat asa ceva. Poate o sa imi cumpar un borcan, de curiozitate, iar daca imi place, toamna viitoare are maica-mea tema de casa :)) Eu ador biscuitii cu dulceata!
RăspundețiȘtergeretrebuie NEAPARAT sa-l incerci! :)
Ștergere