Salutare! Rareori mi se intampla dupa ce termin de citit un roman sa-mi las cartea pe piept si sa raman adanc pe ganduri. Am patit-o de curand cu Atlasul norilor si inca ma aflu sub imperiul mai multor emotii. In primul si-n primul rand, inca nu m-am hotarat daca mi-a placut ori ba. E o carte ciudata, asta e sigur si mie-mi plac ciudateniile, insa pe alocuri a fost atat de greu de citit incat eram aproape s-o las balta. Si-o sa va explic imediat de ce.
Pe parcursul acestei carti, ne intalnim cu sase povesti, toate diferite. Primele cinci sunt scrise pe jumatate, a sasea este povestita integral intr-un singur capitol, iar dupa acest capitol, incepem sa citim celelalte jumatati ale primelor cinci intamplari. Cu alte cuvinte, ni se atata curizitatea, iar intr-un final ne este potolita si tragem tot felul de concluzii, fiindca toate povestile pe care le-am citit au ca element comun ideea de libertate si de greseli repetitive in existenta umana, ba chiar de reincarnare.
Cele cinci povesti fragmentate sunt toate interesante, m-au captat rapid, se citesc foarte usor, iar subiectele sunt tare variate, fiindca pornim din secolul al XIX-lea si ajungem intr-o distopie interesanta, cu clone create pentru sclavie. Foarte, foarte interesant!
Si totusi, ce nu mi-a placut? Povestea cu numarul sase, povestita integral la mijlocul tomului, care, pe romaneste, mi-a mancat ficatii! Nu povestea in sine este deranjanta, ci modul in care este scrisa, intr-o limba cu iz regional care este extrem de dificil de urmat. Si asta o spun eu, care in ultimii cincisprezece ani n-am renuntat sa duc vreo carte pana la capat. Nu m-as mira sa fi pierdut sirul la un moment dat de-a lungul celor aproximativ 90 de pagini de chin, dar am ajuns pana la final, iar de acolo lectura a redevenit facila.
Va ofer o mostra din povestea a sasea:
Daca stiti ca puteti face fata acelor pagini, recomand cartea, este ceva diferit fata de ce am citit pana acum. Filmul mi-a scapat deocamdata fiindca doream sa citesc in primul rand romanul. Avand in vedere ca Tom Hanks e in distributie, eram sigura ca-i ceva iesit din comun si chiar sunt tare curioasa sa-i vad prestatia.
Voi ati citit Atlasul norilor? Daca va tenteaza, o puteti comanda din libraria online Libris.
Kissez!
Pe parcursul acestei carti, ne intalnim cu sase povesti, toate diferite. Primele cinci sunt scrise pe jumatate, a sasea este povestita integral intr-un singur capitol, iar dupa acest capitol, incepem sa citim celelalte jumatati ale primelor cinci intamplari. Cu alte cuvinte, ni se atata curizitatea, iar intr-un final ne este potolita si tragem tot felul de concluzii, fiindca toate povestile pe care le-am citit au ca element comun ideea de libertate si de greseli repetitive in existenta umana, ba chiar de reincarnare.
Cele cinci povesti fragmentate sunt toate interesante, m-au captat rapid, se citesc foarte usor, iar subiectele sunt tare variate, fiindca pornim din secolul al XIX-lea si ajungem intr-o distopie interesanta, cu clone create pentru sclavie. Foarte, foarte interesant!
Si totusi, ce nu mi-a placut? Povestea cu numarul sase, povestita integral la mijlocul tomului, care, pe romaneste, mi-a mancat ficatii! Nu povestea in sine este deranjanta, ci modul in care este scrisa, intr-o limba cu iz regional care este extrem de dificil de urmat. Si asta o spun eu, care in ultimii cincisprezece ani n-am renuntat sa duc vreo carte pana la capat. Nu m-as mira sa fi pierdut sirul la un moment dat de-a lungul celor aproximativ 90 de pagini de chin, dar am ajuns pana la final, iar de acolo lectura a redevenit facila.
Va ofer o mostra din povestea a sasea:
Daca stiti ca puteti face fata acelor pagini, recomand cartea, este ceva diferit fata de ce am citit pana acum. Filmul mi-a scapat deocamdata fiindca doream sa citesc in primul rand romanul. Avand in vedere ca Tom Hanks e in distributie, eram sigura ca-i ceva iesit din comun si chiar sunt tare curioasa sa-i vad prestatia.
Voi ati citit Atlasul norilor? Daca va tenteaza, o puteti comanda din libraria online Libris.
Kissez!
nu am citit aceasta carte si probabil ca nici nu as putea... :)) imi aduc aminte cat de greu am citit Morometii tocmai din cauza limbajului greoi. :D
RăspundețiȘtergerepuup!
ioi, Morometii, cartea mea favorita din liceu, l-am iubit pe Ilie :).
Ștergere