Hello! Stiti cum e cand trec luni de zile, mai citesti ce apuci, ce te interesa si esti destul de multumit de lecturile tale, dar intr-o buna zi apare o carte care te face sa simti asa de multe lucruri si ti se pare atat de intensa incat dupa ce ai ajuns la ultimul paragraf ai senzatia ca ai descoperit ceva care merita neaparat impartasit? Asa mi s-a intamplat mie cu jurnalul lui Tibi Useriu. Inca din momentul in care am aflat de existenta cartii, am asteptat ca pe ghimpi s-o gasesc intr-o librarie online si in final, dupa o perioada in care era disponibila doar cu precomanda, am gasit-o si-a fost a mea, iar astazi va povestesc impresiile mele, desi simt ca mi-e greu sa le exprin pe toate. E genul de carte pe care o citesti si ramai pe ganduri.
Cunoscutul alergator de anduranta a decis sa-si spuna povestea absolut necosmetizat. Venind de la un fost bad-boy care se ocupa cu jafuri si tot felul de invarteli, ajuns intr-o inchisoare de maxima securitate dupa ce a fost vanat de Interpol, Tibi Useriu mi-a lasat impresia unui om sensibil si foarte modest. Amintirile triste din copilarie se succed cu cele din timpul curselor extrem de dure pe care le-a luat in piept, cu trairile din inchisoare si cu evenimentele din cauza carora a fost condamnat.
Sunt o fire empatica si fara sa vreau, mi s-a strans stomacul de multe ori pe parcursul lecturii pentru ca stilul sau este atat de natural, incat ai impresia ca un prieten iti spune prin ce a trecut. Nu poti ramane de piatra in fata acestei vieti parca desprinse din filme, in care Tibi Useriu pare ca duce o continua lupta: fata de o copilarie trista, cea specifica revoltei adolescentine si din prima tinerete, cea mai dificila - de-a sta in fata unui perete alb, complet izolat timp de ani in sir, iar apoi fugind pana la extrem prin conditiile cele mai vitrege. Un om al extremelor l-as mai numi: desi nu se simte confortabil cand e mediatizat, recunoaste ca aburii succesului se urca repede la cap, tipul super timid care ajunge mai apoi sa suceasca mintile multor fete, omul care planuieste cu exactitate un jaf perfect dar care e constient de faptul ca e haituit de Interpol, fostul baiat rau care gaseste modalitatea de a-si infrange demonii, de-a evolua si de a se impaca cu sine insusi si cu trecutul ducand fizicul, dar in special psihicul in locuri in care, ca om cu o viata banala, ti-e greu ca se poate ajunge.
E culmea, ca pot intelege foarte bine nevoia de a-ti depasi fortele fizice ca sa-ti calmezi si sa-ti aduci in echilibru sufletul si psihicul si din acest motiv cartea mi-a placut foarte mult si o recomand. Nu pentru ca Tibi este pe val, ci pentru ca aveti ce invata de la el si, de ce sa nu recunosc, povestea este captivanta. Chiar pot spune ca in mintea mea o asociez cu De neinvins. In cazul lui Tibi, victoria lui a fost in fata Albului - fie el albul zidului sau al zapezii din 6633 Arctic Ultra si al celor 27 de pasi, pe care s-ar putea sa banuiti de la ce provin, dar va las sa descoperiti in carte.
Totodata, va recomand sa urmariti pe Youtube interviul pe care i l-a luat Andreea Esca pe Europa Fm, o sa va captiveze, va spun de pe acum.
Kissez!
Cunoscutul alergator de anduranta a decis sa-si spuna povestea absolut necosmetizat. Venind de la un fost bad-boy care se ocupa cu jafuri si tot felul de invarteli, ajuns intr-o inchisoare de maxima securitate dupa ce a fost vanat de Interpol, Tibi Useriu mi-a lasat impresia unui om sensibil si foarte modest. Amintirile triste din copilarie se succed cu cele din timpul curselor extrem de dure pe care le-a luat in piept, cu trairile din inchisoare si cu evenimentele din cauza carora a fost condamnat.
Sunt o fire empatica si fara sa vreau, mi s-a strans stomacul de multe ori pe parcursul lecturii pentru ca stilul sau este atat de natural, incat ai impresia ca un prieten iti spune prin ce a trecut. Nu poti ramane de piatra in fata acestei vieti parca desprinse din filme, in care Tibi Useriu pare ca duce o continua lupta: fata de o copilarie trista, cea specifica revoltei adolescentine si din prima tinerete, cea mai dificila - de-a sta in fata unui perete alb, complet izolat timp de ani in sir, iar apoi fugind pana la extrem prin conditiile cele mai vitrege. Un om al extremelor l-as mai numi: desi nu se simte confortabil cand e mediatizat, recunoaste ca aburii succesului se urca repede la cap, tipul super timid care ajunge mai apoi sa suceasca mintile multor fete, omul care planuieste cu exactitate un jaf perfect dar care e constient de faptul ca e haituit de Interpol, fostul baiat rau care gaseste modalitatea de a-si infrange demonii, de-a evolua si de a se impaca cu sine insusi si cu trecutul ducand fizicul, dar in special psihicul in locuri in care, ca om cu o viata banala, ti-e greu ca se poate ajunge.
E culmea, ca pot intelege foarte bine nevoia de a-ti depasi fortele fizice ca sa-ti calmezi si sa-ti aduci in echilibru sufletul si psihicul si din acest motiv cartea mi-a placut foarte mult si o recomand. Nu pentru ca Tibi este pe val, ci pentru ca aveti ce invata de la el si, de ce sa nu recunosc, povestea este captivanta. Chiar pot spune ca in mintea mea o asociez cu De neinvins. In cazul lui Tibi, victoria lui a fost in fata Albului - fie el albul zidului sau al zapezii din 6633 Arctic Ultra si al celor 27 de pasi, pe care s-ar putea sa banuiti de la ce provin, dar va las sa descoperiti in carte.
Totodata, va recomand sa urmariti pe Youtube interviul pe care i l-a luat Andreea Esca pe Europa Fm, o sa va captiveze, va spun de pe acum.
Kissez!
Cred că tocmai pentru că e „pe val” mă face să fiu reticentă în privința cărții, dar recenzia ta mi-a stârnit curiozitatea. O să mai aștept până s-o iau, am și așa o listă exagerat de lungă cu lecturi, dar o țin în wishlist.
RăspundețiȘtergeresi daca mai amani, eu zic s-o citesti, chiar merita :).
ȘtergereM-ai convins!
RăspundețiȘtergereTrebuie sa o citesc si eu! :)
o sa te captiveze rapid!
Ștergere