Treceți la conținutul principal

Aviatorul

  Hello! Mereu am cautat cartile cu subiecte interesante, iesite din comun, care sa ma capteze de la primele randuri si pe care sa le recomand mai apoi cu mare drag pe blog. Astazi am una dintre acele carti altfel, care te iau prin surprindere si pe care le citesti pe nerasuflate daca ai gusturile mele. Evgheni Vodolazkin are un alt roman foarte bine cotat pe care eu inca nu l-am parcurs. Prima intalnire intre mine si acest autor s-a petrecut prin intermediul cartii Aviatorul, dar e clar ca as citi mai mult, daca s-ar putea. Problema este ca acest roman este atat de surprinzator si interesant, incat nu pot face o recenzie decat daca divulg cateva lucruri pe care nu le veti descoperi chiar in primele pagini.

  Intr-o dimineata, Innokenti Platonov se trezeste, insa nu mai are nicio amintire. Golul din mintea lui pare infinit, o serie de lucruri parca ii sunt familiare, dar creierul sau nu vrea sa colaboreze. Incetul cu incetul isi da seama ca se afla intr-un pat de spital, ca un medic si o asistenta il ingrijesc dar cum a ajuns acolo inca ii este complet necunoscut. Incet, franturi de viata i se perinda prin fata ochilor, iar medicul il incurajeaza sa scrie un jurnal in care sa-si noteze orice amintire, fie ea cat de mica, sa scrie cu onestitate si sa scrie chiar si gandurile despre viata de zi cu zi. Contactul dintre Innokenti si lumea inconjuratoare se face incet, cu pasi foarte mici. Dureaza pana eroul nostru afla ca se afla in 1999, pana incepe sa urmareasca emisiuni la tv, sa utilizeze un calculator si alte lucruri complet familiare noua. Problema e ca desi Inookenti e tanar (in jur de 30 de ani) si actiunea se desfasoara in 1999, toate amintirile lui dateaza de la inceputul secolului si Innokenti este convins ca s-a nascut in 1900. Misterul se desluseste cand eroul nostru si lumea intreaga afla ca tanarul a fost supus unui experiment bazat pe criogenie si ca este primul om care a supravietuit acestui experiment. De acolo, viata lui Innokenti explodeaza, mass-media il urmareste, devine un erou. Iar peste toate, afla ca iubita lui din tinerete inca traieste, desi are in jur de 90 de ani.



  Mai multe nu va mai povestesc, oricum am divulgat multe, dar este o carte cu un subiect foarte interesant. Pe undeva pe la mijloc actiunea a luat-o intr-o directie cam controversata in opinia mea, dar finalul vine si surprinde din nou si ne arata ca si lucrurile care oamenilor par inevitabile, batute-n cuie, se pot schimba dramatic printr-o simpla intamplare. Oricum, merita citita si felul in care e scrisa e remarcabil.



  Voi ati citit vreo carte de-a lui Evgheni Vodolazkin? Daca va tenteaza Aviatorul, sa stiti ca romanul a fost tradus chiar anul acesta si-l gasiti in libraria online Libris cu transportul gratuit.


Kissez!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crema pentru ten Apidermin -review

  Hello! Fiind destul de multumita de Apidermaliv, care teoretic nu era pentru tenul meu, am decis sa cumpar un recipient micut de Apidermin. Varianta la 30 de ml costa 7,5 de lei si am luat-o dintr-un plafar.   Logic, am avut mari asteptari. Contine vitamina A si laptisor de matca, toate ingredientele sunt ok si este potrivita pentru tenul uscat.  In primul rand, ambalajul e dragalas, dar poleiala aurie dispare in cateva secunde. Spre exemplu, eu am avut-o in geanta vreo ora-doua de cand am cumparat-o si pana am ajuns acasa si deja arata ca trecuta printr-o mie de maini.   Acum sa trecem la produsul propriu-zis: cand am deschis recipientul am simtit un miros destul de puternic, dar nu deranjant. Textura (uimitor) pare mai light decat la Apidermaliv. Am avut impresia ca va intra rapid in piele, dar s-a format un soi de pelicula. Nu reprezinta o baza buna de machiaj, asa ca am inceput s-o folosesc seara. Din pacate, nu mi se potriveste. Nu are niciun efect asu...

Sondaje online: Daedalus plateste sau nu?

   Hello! Poate va aduceti aminte, la un moment dat spuneam ca experimentez putin cu sondajele online si ca sunt inscrisa in mai multe paneluri. La Daedalus am cont de multa vreme, am pierdut deja notiunea timpului. Am primit cateva invitatii la sondaje, apoi a inceput o perioada lunga de liniste. Intamplarea a facut sa citesc pe alte bloguri ca sunt seriosi, ca platesc, ca exista destule chestionare, dar eu tot nu primeam nimic. Le-am dat un mail, i-am intrebat ce se intampla si daca persoanele nou inscrise au sanse mai mari de invitatii la sondaj decat membri vechi. Logic era ca nu, asta mi-au si raspuns, dar dupa schimbul de mailuri am inceput sa mai primesc pe ici pe colo cate-un sondaj.    In primul rand, sa nu asteptati sa va imbogatiti! Mie totusi mi se pare de viitor aceasta abordare, plus ca-mi place sa completez chestionare, insa e clar ca remuneratia e mica si banii se strang destul de greu. Cu toate astea, comparativ cu alte paneluri, chestionarele sun...

De ce sa NU mergi la REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului

  Hello! Vine vremea in viata celor mai multi dintre oameni in care trecerea timpului se simte destul de acut. Unul dintre aceste momente e chiar REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului. Am postarea aceasta in plan de vreo patru luni, dar de abia astazi o sa va dau motive sa nu mergeti. 1. Chiar daca te-ai despartit acum 10 ani cu lacrimi in ochi si cu patru batiste la nas, jurand colegilor tai ca vei veni si de pe luna la marea intalnire, inainte de eveniment realizezi ca... nu-ti mai pasa si chiar n-ai chef sa le vezi mutrele. Ce-o fi fost in capul tau cu un deceniu in urma de plangeai de-ti sarea camasuta pe tine? 2. Pentru ca reuniunile de genul acesta sunt prilej de exagerare a reusitelor si de ascundere sub pres a chestiunilor mai putin laudabile: - cei cu copii ii vor privi compatimitor pe cei fara, neputand sa creada ca exista oameni care chiar nu vor odrasle, parandu-le chiar rau ca ei sunt atat de norocosi, dar nu-ti vor sufla o vorba ca azi noapte n-au inchis...