Salutare! Despre Kate Morton am mai povestit pe ici-pe colo. Am descoperit-o pe aceasta autoare datorita colegelor mele din blogosfera si, chiar daca m-am gandit ca romanele ei ar fi putin cam prea siropoase, iata-ma la al treilea. Daca primele doua mi-au placut mult, ei bine, pe-al treilea l-am adorat. E vorba de Fiica ceasornicarului, care m-a captat complet inca din primul capitol si a fost o poveste pe care am citit-o cu mare placere pana la final. Trebuie sa notez si un aspect usor superficial, dar coperta se potriveste foarte bine si recunosc ca mi-a dat un imbold sa comand cartea de pe Libris.
Pe cat de frumoasa, dulce si as zice si feminina e aceasta carte, pe atat e de greu de povestit. Ea, la baza, este usor de lecturat, captivanta si romantica, dar e povestita din foarte multe unghiuri, fapt ce-mi ingreuneaza recenzia. Mi-e teama ca n-o sa va pot transmite dragul pe care il simt fata de aceasta carte. Daca stau sa ma gandesc bine, povestea se invarte in jurul unei fete superbe, muza unui pictor deosebit de talentat si a unei bijuterii pretioase. Atat fata, o roscata plina de personalitate, cat si bijuteria, dispar in 1862 si praful se asterne peste mare parte din poveste. Cei care mai rascolesc trecutul, o vad pe eroina ca pe un personaj negativ, insa nimeni nu poate sa explice cu certitudine ce s-a intamplat, cine a fost ea cu adevarat si impactul pe care l-a avut asupra tanarului pictor care, la scurt timp dupa evenimentele din 1862, isi va distruge cariera si viata. Un rol important il joaca si o casa ca de poveste, Birchwood Manor, o resedinta veche care ascunde foarte multe povesti, taine in adevaratul sens al cuvantului si mai ascunde ceva, pe care va las pe voi sa descoperiti.
In zilele noastre, dupa o suta cincizeci de ani, misterele stau sa se clatine cu ajutorul altor personaje si toate intamplarile vor prinde legaturi si contururi.
De ce mi-a placut? Pentru ca e vorba de-o poveste frumoasa de dragoste, dar care e prezentata amplu, din punctul de vedere a multor personaje, ca prezentul si trecutul se contopesc, ca e vorba de legaturi de familie si de sentimente de acest gen, nu doar de indragostitii in sine, ca e vorba de toate povestile de viata a celor care intra in contact cu Birchwood Manor, de parca zidurile au stat martore la toti cei care au trecut pe acolo.
De multa vreme nu mi-a placut atat de mult o carte, mai ales ca are accente mistice in care eu chiar cred :). Am indragit-o pe fata aceasta roscata cu buze perfecte si chiar mi-o imaginez in mintea mea. Va recomand cartea daca aveti o doza de imaginatie si uneori va place sa visati mai mult decat altor oameni.
Kissez!
Pe cat de frumoasa, dulce si as zice si feminina e aceasta carte, pe atat e de greu de povestit. Ea, la baza, este usor de lecturat, captivanta si romantica, dar e povestita din foarte multe unghiuri, fapt ce-mi ingreuneaza recenzia. Mi-e teama ca n-o sa va pot transmite dragul pe care il simt fata de aceasta carte. Daca stau sa ma gandesc bine, povestea se invarte in jurul unei fete superbe, muza unui pictor deosebit de talentat si a unei bijuterii pretioase. Atat fata, o roscata plina de personalitate, cat si bijuteria, dispar in 1862 si praful se asterne peste mare parte din poveste. Cei care mai rascolesc trecutul, o vad pe eroina ca pe un personaj negativ, insa nimeni nu poate sa explice cu certitudine ce s-a intamplat, cine a fost ea cu adevarat si impactul pe care l-a avut asupra tanarului pictor care, la scurt timp dupa evenimentele din 1862, isi va distruge cariera si viata. Un rol important il joaca si o casa ca de poveste, Birchwood Manor, o resedinta veche care ascunde foarte multe povesti, taine in adevaratul sens al cuvantului si mai ascunde ceva, pe care va las pe voi sa descoperiti.
In zilele noastre, dupa o suta cincizeci de ani, misterele stau sa se clatine cu ajutorul altor personaje si toate intamplarile vor prinde legaturi si contururi.
De ce mi-a placut? Pentru ca e vorba de-o poveste frumoasa de dragoste, dar care e prezentata amplu, din punctul de vedere a multor personaje, ca prezentul si trecutul se contopesc, ca e vorba de legaturi de familie si de sentimente de acest gen, nu doar de indragostitii in sine, ca e vorba de toate povestile de viata a celor care intra in contact cu Birchwood Manor, de parca zidurile au stat martore la toti cei care au trecut pe acolo.
De multa vreme nu mi-a placut atat de mult o carte, mai ales ca are accente mistice in care eu chiar cred :). Am indragit-o pe fata aceasta roscata cu buze perfecte si chiar mi-o imaginez in mintea mea. Va recomand cartea daca aveti o doza de imaginatie si uneori va place sa visati mai mult decat altor oameni.
Kissez!
Am pus-o-n lista! Recomand si eu "Trandafirul noptii de Lucinda Riley, deasemeni o poveste care se intinde pe zeci de ani, trecand prin India aflata sub britanici, pana in zilele noastre :)
RăspundețiȘtergeresuper! am pus-o si eu pe lista mea :).
ȘtergereDeocamdată am citit doar o carte de Kate Morton, mi-a plăcut mai mult decât speram, nefiind tocmai genul meu preferat, dar am sfârșit prin a mai pune un titlu de-al ei pe listă. O să iau în calcul și romanul ăsta, să văd cum evoluează relația mea cu autoarea. Pentru moment am alte priorotăți, totuși. :D
RăspundețiȘtergereeu mai nou aleg cartile fix de ceea ce simt in momentul ala :)) ca pe lista sunt cateva sute :).
ȘtergereLa fel procedez și eu, din motivul ăsta țin mereu un teanc necitit din mai multe genuri, să am de unde alege în funcție de stare. :)) Dar la ce cumpăr tot trebuie să stabilesc cât de cât niște priorități.
Ștergeree foarte interesant de urmarit cum ne schimbam si noi, ca cititori, de-a lungul vremii :)).
Ștergere