Salutare! Acum vreo doua luni va povesteam cu mare incantare despre serialul Chernobyl, despre cum m-a marcat, ca il recomand si multe altele. Stiam ca la baza mini-seriei sta o carte, dar nu m-am gandit ca o s-o citesc asa de repede. Am gasit-o pe Libris si n-am rezistat tentatiei, chiar daca imi propusesem alte lecturi pentru toamna asta. Autoarea e Svetlana Aleksievici , pe care am amintit-o acum vreo doi-trei ani cand am citit Razboiul nu are chip de femeie . Va dati seama, dupa ce am dat serialului 10 cu felicitari si m-am inchinat la el, ca aveam niste asteptari uriase. Din acest motiv astazi e una dintre cele mai dificile recenzii pe care le-am facut vreodata, am in permanenta tentatia de a face comparatii. Inca de la primele pagini am regasit stilul Svetlanei Aleksievici, format din scurte povestiri, din diferite unghiuri, marturii de scurta intindere ale martorilor si a celor implicati in dezastrul din 1986. Daca in Razboiul nu are chip de femeie , stilul m-a prins de