Salutare! Acum vreo doua luni va povesteam cu mare incantare despre serialul Chernobyl, despre cum m-a marcat, ca il recomand si multe altele. Stiam ca la baza mini-seriei sta o carte, dar nu m-am gandit ca o s-o citesc asa de repede. Am gasit-o pe Libris si n-am rezistat tentatiei, chiar daca imi propusesem alte lecturi pentru toamna asta. Autoarea e Svetlana Aleksievici, pe care am amintit-o acum vreo doi-trei ani cand am citit Razboiul nu are chip de femeie.
Va dati seama, dupa ce am dat serialului 10 cu felicitari si m-am inchinat la el, ca aveam niste asteptari uriase. Din acest motiv astazi e una dintre cele mai dificile recenzii pe care le-am facut vreodata, am in permanenta tentatia de a face comparatii. Inca de la primele pagini am regasit stilul Svetlanei Aleksievici, format din scurte povestiri, din diferite unghiuri, marturii de scurta intindere ale martorilor si a celor implicati in dezastrul din 1986. Daca in Razboiul nu are chip de femeie, stilul m-a prins destul de tare, mai degraba l-am perceput ca potrivit pentru o singura data si nu pot spune ca m-a incantat foarte tare.
Pe de alta parte, cronologia e fix invers fata de serial. Daca pelicula vine intr-o relativa ordine a intamplarii evenimentelor menita sa creasca interesul, in carte incepem exact cu unul dintre momentele emblematice de la sfarsitul serialului. Personaje foarte importante in serial, sunt personaje de cinci-sase pagini in carte.
Cu riscul sa par ca ma infoi in propriile pene, am citit si am vazut o tona de documentare despre Cernobil, ma intereseaza foarte mult acest subiect. Multe dintre lucrurile prezentate nu erau niste necunoscute pentru mine. In plus, impactul vizual dur si necenzurat din film mi-a creat o mie de stari, pe cand cartea am citit-o uimitor de detasata. Nu ma intelegeti gresit, nu este o carte proasta, insa gandul care ma bantuia pe timpul lecturii, dar si dupa era: wow! au scos un serial extraordinar avand in vedere cartea. Avand in vedere ca acest roman a primit premiul Nobel, ca a creat atata nebunie si ca are vanzari uriase si avand in vedere ca eu n-am fost in stare in viata mea sa scriu o nuvela, daramite un roman, mi-e putin dificil sa afirm ca nu sunt o fana, insa trebuie sa subliniez ca mi-a placut sa vad de unde a pornit firul serialului, sa descopar franturile de poveste care au stat la imaginile cele mai marcante din serial, sa vad de unde a pornit totul.
Concluzia e ca recomand sa cititi Rugaciune pentru Cernobyl dupa serial, neaparat. Nu stiu cand am mai spus asta, in general eu alegand aproape intotdeauna varianta cititului ca prim pas. Imaginile victimelor si a intregii catastrofe frapeaza si iti raman in minte muuuuult mai bine decat daca ti le imaginezi, dar mai apoi e bine sa compari. M-am gandit si la faptul ca mintea omeneasca nu poate sa-si imagineze atrocitati prea mari, pana nu le vede si serialul de pe HBO si-a facut treaba ireprosabil. Cred ca v-am zis si in cealalta postare ca nu-l recomand daca aveti sub optsprezece ani.
Kissez!
Va dati seama, dupa ce am dat serialului 10 cu felicitari si m-am inchinat la el, ca aveam niste asteptari uriase. Din acest motiv astazi e una dintre cele mai dificile recenzii pe care le-am facut vreodata, am in permanenta tentatia de a face comparatii. Inca de la primele pagini am regasit stilul Svetlanei Aleksievici, format din scurte povestiri, din diferite unghiuri, marturii de scurta intindere ale martorilor si a celor implicati in dezastrul din 1986. Daca in Razboiul nu are chip de femeie, stilul m-a prins destul de tare, mai degraba l-am perceput ca potrivit pentru o singura data si nu pot spune ca m-a incantat foarte tare.
Pe de alta parte, cronologia e fix invers fata de serial. Daca pelicula vine intr-o relativa ordine a intamplarii evenimentelor menita sa creasca interesul, in carte incepem exact cu unul dintre momentele emblematice de la sfarsitul serialului. Personaje foarte importante in serial, sunt personaje de cinci-sase pagini in carte.
Cu riscul sa par ca ma infoi in propriile pene, am citit si am vazut o tona de documentare despre Cernobil, ma intereseaza foarte mult acest subiect. Multe dintre lucrurile prezentate nu erau niste necunoscute pentru mine. In plus, impactul vizual dur si necenzurat din film mi-a creat o mie de stari, pe cand cartea am citit-o uimitor de detasata. Nu ma intelegeti gresit, nu este o carte proasta, insa gandul care ma bantuia pe timpul lecturii, dar si dupa era: wow! au scos un serial extraordinar avand in vedere cartea. Avand in vedere ca acest roman a primit premiul Nobel, ca a creat atata nebunie si ca are vanzari uriase si avand in vedere ca eu n-am fost in stare in viata mea sa scriu o nuvela, daramite un roman, mi-e putin dificil sa afirm ca nu sunt o fana, insa trebuie sa subliniez ca mi-a placut sa vad de unde a pornit firul serialului, sa descopar franturile de poveste care au stat la imaginile cele mai marcante din serial, sa vad de unde a pornit totul.
Concluzia e ca recomand sa cititi Rugaciune pentru Cernobyl dupa serial, neaparat. Nu stiu cand am mai spus asta, in general eu alegand aproape intotdeauna varianta cititului ca prim pas. Imaginile victimelor si a intregii catastrofe frapeaza si iti raman in minte muuuuult mai bine decat daca ti le imaginezi, dar mai apoi e bine sa compari. M-am gandit si la faptul ca mintea omeneasca nu poate sa-si imagineze atrocitati prea mari, pana nu le vede si serialul de pe HBO si-a facut treaba ireprosabil. Cred ca v-am zis si in cealalta postare ca nu-l recomand daca aveti sub optsprezece ani.
Kissez!
Comentarii
Trimiteți un comentariu