Salutare! Am ales sa citesc Culorile incendiului pentru simplu fapt ca luna trecuta l-am descoperit pe autorul Pierre Lemaitre prin intermediul altui roman. N-a mai contat ca volumul despre care o sa va povestesc astazi face parte dintr-o trilogie si ca e chiar cel din mijloc. Ma gandeam ca, desi are legatura cu celelalte, o sa-mi fie usor sa inteleg despre ce e vorba si, din fericire, am gandit bine.
Actiunea se petrece in 1927 la Paris si incepe cu inmormantarea lui Marcel Pericourt, conducatorul unui imperiu financiar. Fiica lui, Madelaine, este cea care ar trebui sa conduca afacerile, insa tocmai in ziua inmormantarii, fiul ei, Paul, se arunca de la etaj fix pe sicriul bunicului. La inceput nu se stie daca l-a impins cineva sau a fost propria decizie, dar de aici, tot cursul vietii lui Madelaine se schimba. Drama legata de propriul fiu, presiunea de-a conduce, faptul ca e femeie si ca multi o trateaza doar ca pe un obiect de decor, dar si alte probleme datorate perioadei istorice si secrete din trecut, toate o vor face pe Madelaine sa devina tot mai calculata, asumata si inteligenta.
Am observat la Pierre Lemaitre ca in momentul in care apare un necaz, mai apar inca zece, personajele sunt deseori parsive, cinice si cumva are o tendinta spre o usoara exagerare, insa tocmai aceasta te face sa citesti alert si sa astepti cu nerabdare sfarsitul. Apreciez si umorul care apare in doze foarte mici, dar care e sarcastic si da savoare lecturii. Am terminat cartea in doua zile in ciuda faptului ca are cinci sute de pagini si acum ma intereseaza si celelalte romane din trilogie. Momentan gasiti doar Culorile incendiului in libraria mea online preferata, Libris.
Kissez!
Mai am și eu obiceiul să iau pe sărite părți din câte o serie... dar de obicei îmi stă pe creier treaba asta și trebuie să rezolv cu celelalte părți cât mai repede. Mai grav când nu le găsesc pe celelate și le urmăresc cu disperare. :))
RăspundețiȘtergereSună interesantă povestea, n-am mai citit de multicel genul, iar cu Pierre Lemaitre nu m-am intersectat până acum.
am patit-o cu niste carti politiste cu jurnalista Annika. le-am luat aiurea, fara nicio legatura cronologica, pana m-am enervat intr-o vara si le-am recitit pe toate, asa cum trebuia :)).
ȘtergereInteresantă povestea,dar parca as vrea sa aflu mai multe😁
RăspundețiȘtergere:))
Ștergere