Auschwitz, ultima statie

   Salutare! Am inceput sa vad tot mai des acest roman in randul pasionatilor de lectura, asa ca nu puteam sa-l ratez. Va spuneam si in postarea precedenta ca pe site-ul celor de la Libris exista sectiunea romanelor inspirate de Holocaust, asa ca, daca va intereseaza subiectul, gasiti acolo cam tot ce va puteti imagina. Auschwitz, ultima statie, se remarca prin faptul ca este singura carte scrisa in lagar inca din timpul razboiului. 

  Eddy de Wind este un tanar medic evreu, care se ofera voluntar sa mearga sa lucreze la Westerbork, in care ajung toti evreii din estul Olandei. El spera sa-si gaseasca mama, insa aceasta era deja deportata la Auschwitz. In schimb, o cunoaste pe Friedel, de care se indragosteste fulgerator si se casatoreste cu ea. Nu dureaza mult si cei doi ajung, la randul lor, in celebrul lagar din Polonia. Reusesc sa supravietuiasca amandoi, sprijinindu-se de la distanta si intalnindu-se rar si doar pentru cateva minute. Friedel lucreaza in blocul 10, acolo unde Josef Mengele isi alegea victimele pentru experimentele lui infioratoare.

  Eddy de Wind isi scrie povestea atribuind intamplarile unui personaj pe nume Hans. Bineinteles, este marcat intreaga viata de ceea ce i s-a intamplat, dar are puterea de-a se specializa ca psihanalist exact in domeniul traumelor de razboi. Multi au privit dezaprobator ca el si Friedel s-au despartit la doisprezece ani dupa evenimentele de la Auschwitz, insa eu pot intelege. Desi este incontestabil ca s-au sprijinit si au avut o relatie puternica, probabil vazandu-se zi de zi in libertate, subconstientul lor le reamintea permanent de ceea ce au indurat si cred ca asta se simtea ca un soi de tortura lenta.

  O carte buna, mai scurta ce-i drept, dar e garnisita si cu cateva poze ale autorului. Recomand!

Kissez!