Salutare! Am zis ca o s-o las putin mai moale cu povestile triste si apasatoare, insa de cate ori ajung pe la categoria romane inspirate de Holocaust, mai vad una interesanta, o pun pe lista si-mi doresc s-o citesc. Asa s-a intamplat si cu Iubita comandantului. Chiar de la imaginea de pe coperta, ne putem da seama despre subiect, cel putin la modul general, dar din filele cartii aflam ca eroina principala, Emma, are nouasprezece ani si e casatorita de doar trei saptamani in momentul in care trupele naziste invadeaza Polonia.
Logic, avem de-a face cu o familie de evrei. Sotul Emmei pleaca sa lupte alaturi de rezistenta, iar Emma ajunge, in prima faza, in ghetou. Ajutata de prieteni si de soarta, reuseste sa fuga si sa primeasca o noua identitate, ba chiar sa duca o viata aparent normala. Punctul culminant e atins atunci cand Emma trebuie sa se angajeze ca secretara, nu oriunde, ci tocmai intr-un cuib de nazisti. Fiind atat de aproape de inamic, secretul o impovareaza tot mai tare, dar si riscurile la care se expune cresc pe zi ce trece. Nu ca as divulga prea multe, avand in vedere titlul cartii, dar Emma devine iubita comandantului si in scurt timp, viata trecuta cu cea actuala incep sa se suprapuna. Fata va ajunge sa nu mai stie ce-si doreste. Prinsa ca intr-o panza de paianjen, e trasa intr-o directie de amintirile scurte, dar frumoase cu sotul ei si in cealalta parte de alinarea pe care o simte alaturi de comandant. Totusi, momentul deciziilor vine, iar Emma va fi nevoita sa aleaga calea. Despre care e vorba, ramane sa aflati singuri.
O carte buna, care pastreaza incarcatura istorica, dar are mai pronuntata latura romantica comparativ cu altele din aceeasi categorie. Povestea nu stiu sa aiba la baza un caz anume, dar sunt sigura ca astfel de legaturi au fost dese in acea perioada, mai de bunavoie sau din cauza constrangerii. Oricum, o recomand si o gasiti pe Libris!
Kissez!
Am tot citit și eu cărți din categoria asta, dar la tine clar pot găsi oricând inspirație de ceva nou pentru mine... :))
RăspundețiȘtergerema bucur,e genul de compliment care ma flateaza, recunosc :)).
Ștergere