Salutare! Cartea despre care va povestesc azi a stat cateva saptamani neatinsa. Mereu gaseam altceva de facut sau imi spuneam ca nu sunt in dispozitia potrivita pentru lectura, dar mi-a fost de ajuns sa citesc primul capitol ca sa fiu complet acaparata si sa-mi doresc sa vad ce se intampla.
Enigma camerei 622 este cel mai bine vandut roman din Franta pe parcursul anului 2020, iar autorul, Joel Dicker, este un scriitor tanar, nascut in 1985, cu o imaginatie bogata si care reuseste sa reinventeze ideea romanului politist. Desi are clisee, romanul pastreaza ceva interesant de la prima fila pana la ultima si faptul ca am anticipat mai multe schimbari de situatie, m-a pus sa ma intreb daca nu tocmai acesta e si scopul cartii: cititorul sa banuiasca ce se intampla, dar totusi, sa nu poata lasa cartea din mana.
Palace de Verbier este un hotel luxos aflat in Alpii elvetieni, in care nu se prea intampla nimic interesant pana intr-o zi cand un client al sau e gasit mort in camera cu numarul 622. Ancheta politiei se impotmoleste destul de rapid, iar hotelul incearca sa treaca cat mai repede peste eveniment de teama ca acest incident sa falimenteze stabilimentul. Dupa multi ani, in 2018, un scriitor intrigat de poveste incearca sa rezolve enigma petrecuta. Cartea urmareste mai multe planuri: atat cel cu scriitorul care mereu mai afla ceva si care contine parti autobiografice a lui Joel Dicker, dar, paralel, povestea propriu-zisa a misterului din camera de hotel.
Mi-a placut stilul cartii, m-a prins rapid. Personajele sunt foarte bine conturate si interesante, desi, aparent, poate nu surprind prea tare: Lev Levovitch - baiatul sarac ajuns bancher datorita unui fler greu de egalat, Macaire Ebezner, teoretic mostenitorul unei banci de renume care e prea coplesit ca sa faca fata cerintelor si care devine de-a dreptul comic in aspiratiile sale si Anastasia, fata frumoasa care le fura inima amandurora. Unele actiuni par destul de copilaresti pentru niste oameni din elita, dar am trait suficient ca sa constat ca functiile si banii, ba chiar inteligenta, nu te pot opri sa actionezi haotic si adolescentin, ba chiar razbunator. Alaturi de cei trei, personaje secundare care trec rand pe rand, in atentia scriitorului si, implicit, a cititorului. Ca enigma sa fie enigma, identitatea persoanei ucise ramane nestiuta cam pana pe la jumatatea romanului.
E adevarat ca pe alocuri anumite detalii au parut usor neverosimile, insa cumva cred ca subliniaza morala cartii: uneori trebuie sa faci ceva in viata si, chiar daca nu vrei sub niciun chip sa urmezi "destinul", pana la urma ajungi la acelasi rezultat, doar ca sa constati ca ai pierdut ani, resurse si ca ai pierdut si parti din tine doar ca sa ajungi in acelasi loc in care trebuia sa fii de la bun inceput.
O recomand! Tonul melodramatic care exista de la inceput si pana la sfarsit nu e nici el intamplator, fiindca jocul puterii poate scapa usor de sub control si toti devin, pana la urma, doar personaje.
Dupa aceasta lectura am intrat pe Libris sa vad ce mai gasesc scris de acelasi autor si am pus pe wishlist alte doua romane politiste.
Kissez!
N-am remarcat-o, dar când o să mai am chef de ceva complet nou pe genul ăsta o s-o iau în calcul. Pare bună să te rupă de realitate fără să solicite foarte mult :D
RăspundețiȘtergereexact! pentru mine a fost fix cartea care sa ma faca sa vreau sa citesc in acel moment :).
Ștergere