Salutare! Am vazut des in online numele lui Isabel Allende si tot felul de recomandari legate de cartile sale. De fapt, romanul acesta nu era pe lista scurta, dar a reusit sa se strecoare in cel mai recent colet de la Libris. Numele mi-l stie vantul este o poveste cu actiunea pe mai multe planuri, dar avand in vizor ideea de familie, supravietuire, adaptabilitate si cat de traumatizanta este copilaria prea multor oameni.
Actiunea incepe in 1938, in Viena invadata de nazisti. Samuel Adler este un copil de cinci ani, cu un talent deosebit pentru vioara, dar care are ghinionul de a fi evreu intr-o lume incerta si violenta. Tatal lui e prins la mijloc in prigoana, in timp ce situatia lui si a mamei sale devine atat de vulnerabila, incat mama lui, desi sfasiata de durere si temeri, se hotaraste sa-l trimita pe copil in Anglia, cu un tren special care a reusit sa salveze o multime de copii evrei.
La multi ani distanta, in 2019, Anita si mama ei fug din El Salvador catre Statele Unite. Cele doua sunt separate si fetita ajunge intr-un centru. Dupa o serie de traume, copila isi faureste un taram magic in care evadeaza ca sa nu-si piarda mintile, in timp ce viitorul ei nu pare stralucitor, iar sansele de reusite sunt tot mai mici pe zi ce trece.
Cartea se axeaza mult pe sacrificiile de care sunt capabili parintii, uneori ei fiind siliti sa rupa parti din ei pentru a-si proteja copiii. Subiectul e interesant, iar Samuel si Anita au foarte multe in comun. Totusi, stilul romanului nu prea m-a captivat si nici nu am putut sa ma atasez prea tare de personaje. Principalul motiv cred ca a fost faptul ca tocmai terminasem Portocale pentru Craciun, cartea despre care v-am povestit in urma cu cateva articole, iar acel roman a avut un impact mult mai mare asupra mea, m-a tinut in priza pe tot parcursul ei si a fost greu de egalat intr-un timp atat de scurt.
Sunt curioasa ce parere aveti despre stilul lui Isabel Allende, daca va place si ce carte mi-ati recomanda in continuare.
Kissez!
Comentarii
Trimiteți un comentariu