Treceți la conținutul principal

Pazitoarea tainei

  Hello! Stiti cum e cand descoperi o carte care-ti place si mai apoi mai vrei si altele scrise de acelasi autor? Dorinta descoperirii se impleteste cu usoarea teama de-a fi dezamagit si ca noul roman nu se va ridica la asteptarile indelung tesute sau cel putin asa se intampla in cazul meu. Cu usoara retinere, dar si cu mare interes, am pus mana pe al doilea roman Kate Morton din biblioteca mea. Interesul a iesit rapid castigator, asa ca m-am tolanit pe canapea si am pornit intr-o aventura incredibila pe alocuri. Va spun cu mana pe inima ca au fost momente in care ar fi trebuit sa mananc, sa fac curat sau alte chestii, iar eu citeam de zor inca zece pagini, inca cinci, inca doua, pana imi dadeam seama ca am parcurs lejer o suta de pagini peste ce-mi propusesem sa citesc. Si atunci cand am terminat si ultima fila, m-a cuprins asa o stare de regret ca s-a incheiat, incat nu stiam ce sa fac. Pana la urma, am inceput sa ma gandesc daca Pazitoarea tainei mi-a placut mai mult decat Casa de la Riverton si cred ca mi-a placut o idee mai mult, desi amandoua mi se par extraordinare.

  Ca de obicei, nu vreau sa va dezvalui prea multe ca sa nu va stric suprizele, fiindca sunt o multime in acest roman. Sunt niste rasturnari asa de imprevizibile la un moment dat, personajele sunt atat de interesante si atemporale, iar felul de scriere atat de bland si de firesc incat te prinde iremediabil de la primul capitol, acolo unde o cunoastem pe Laurel, o fata de 16 ani care s-a retras in casuta din copac, dornica sa faureasca visuri dulci, specifice adolescentei, insa intamplarea face sa fie martora unei scene pe care nu si-ar fi putut-o imagina vreodata: mama ei, Dorothy, comite o crima sub privirea stupefiata a fetei. Dupa intamplare, Laurel pleaca la Londra, unde va deveni o mare actrita, insa peste multi ani, cand mama ei e aproape de sfarsitul vietii, va fi nevoita sa se intoarca si sa faca fata amintirilor tragice. Laurel va incepe o adevarata ancheta asupra acelei crime din dorinta de-a afla de ce mama ei a adoptat o cale atat de violenta si, mai important, cine e omul pe care l-a omorat, pentru ca acest lucru ramasese intr-un mister complet.


  Cartea merge pe trei planuri: adolescenta lui Laurel, zilele noastre (undeva in 2011) si tineretea mamei ei in plin razboi mondial, in 1941. Incet, toate piesele din puzzle sunt aranjate, puse cap la cap, iar tabloul care iese e unul complet diferit fata de ceea ce ma asteptasem. Indiciile adevarului sunt putine si foarte fin asezate, insa povestea este, cumva, perfecta pentru perioada plina de nebunie  a razboiului, unde sansa si inspiratia puteau face diferenta intre a te salva sau a renunta la tot.


  Nu pot sa mai adaug decat: cititi-o! E o carte frumoasa, deosebita si bineinteles ca vreau si alte romane de-a lui Kate Morton. Imi recomandati ceva de pe libraria online Libris?


Kissez!

Comentarii

  1. Am același sentiment când descopăr o carte bună scrisă de un autor pe care-l citesc pentru prima oară. S-a întâmplat să fiu la a doua sau a treia carte dezamăgită, dar în general n-a fost cazul.
    Mi-ai stârnit foarte tare interesul cu cartea asta, trebuie s-o notez în wishlist (și sper să-i vină rândul cât mai curând).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu ma simt recunoscatoare ca am descoperit-o pe autoarea aceasta. la inceput credeam ca-i prea romantica pentru genul meu, dar imi place muuuult :).

      Ștergere
  2. Eu am citit toate romanele lui Kate Morton si pot spune ca Pazitoarea tainei chiar e unul din cele mai bune. Recomand si Gradina uitata si musai Casa de langa lac. Si daca esti fan al genului in care scrie, incearca si Mostenirea de Katherine Webb si A treisprezecea poveste de Diane Setterfield!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. stiu ca si tu esti fana :). sper sa reusesc sa bifez tot ce-ai recomandat.

      Ștergere
  3. Stiu ca ti-am mai scris, mie mi-a placut Gradina uitata, este scrisa tot pe 3 planuri si, la fel ca tine, uitam ca mai am si treaba de facut.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Crema pentru ten Apidermin -review

  Hello! Fiind destul de multumita de Apidermaliv, care teoretic nu era pentru tenul meu, am decis sa cumpar un recipient micut de Apidermin. Varianta la 30 de ml costa 7,5 de lei si am luat-o dintr-un plafar.   Logic, am avut mari asteptari. Contine vitamina A si laptisor de matca, toate ingredientele sunt ok si este potrivita pentru tenul uscat.  In primul rand, ambalajul e dragalas, dar poleiala aurie dispare in cateva secunde. Spre exemplu, eu am avut-o in geanta vreo ora-doua de cand am cumparat-o si pana am ajuns acasa si deja arata ca trecuta printr-o mie de maini.   Acum sa trecem la produsul propriu-zis: cand am deschis recipientul am simtit un miros destul de puternic, dar nu deranjant. Textura (uimitor) pare mai light decat la Apidermaliv. Am avut impresia ca va intra rapid in piele, dar s-a format un soi de pelicula. Nu reprezinta o baza buna de machiaj, asa ca am inceput s-o folosesc seara. Din pacate, nu mi se potriveste. Nu are niciun efect asupra deshidratarii s

Impresiile mele despre cura cu spirulina

   Hey! Prin primavara m-am hotarat sa fac o cura cu spirulina pentru ca ma simteam cam vlaguita si aveam probleme destul de urate cu tenul. Inca de la inceput tin sa precizez ca nu am cunostinte in domeniu, ca m-am informat doar pe internet si ca experienta mea se poate sa fie diferita fata de a altora.   Nu prea imi place sa-mi administrez eu tratamente si suplimente, insa dupa ce am citit mai multe articole, am ajuns la concluzia ca spirulina este o mica minune ce aduce beneficii in aproape orice situatie si asa m-am decis sa incep o cura de aproximativ sase saptamani. Intai am cumparat un flacon de la Fares(spirulina+urzica, 60 de pastile-23 lei), apoi am ales Alevia (1+1 gratis, in total 60 de pastile-13 lei). Am luat cate-o pastila dimineata, la pranz si seara.    Parerile asupra efectelor sunt foarte variate, mai ales in ceea ce priveste slabirea/ingrasarea. Cred totusi ca am auzit mai multe voci care indeamna la consumul de spirulina in cazul in care se doreste o scader

Sondaje online: Daedalus plateste sau nu?

   Hello! Poate va aduceti aminte, la un moment dat spuneam ca experimentez putin cu sondajele online si ca sunt inscrisa in mai multe paneluri. La Daedalus am cont de multa vreme, am pierdut deja notiunea timpului. Am primit cateva invitatii la sondaje, apoi a inceput o perioada lunga de liniste. Intamplarea a facut sa citesc pe alte bloguri ca sunt seriosi, ca platesc, ca exista destule chestionare, dar eu tot nu primeam nimic. Le-am dat un mail, i-am intrebat ce se intampla si daca persoanele nou inscrise au sanse mai mari de invitatii la sondaj decat membri vechi. Logic era ca nu, asta mi-au si raspuns, dar dupa schimbul de mailuri am inceput sa mai primesc pe ici pe colo cate-un sondaj.    In primul rand, sa nu asteptati sa va imbogatiti! Mie totusi mi se pare de viitor aceasta abordare, plus ca-mi place sa completez chestionare, insa e clar ca remuneratia e mica si banii se strang destul de greu. Cu toate astea, comparativ cu alte paneluri, chestionarele sunt ceva mai bine pla